Pupati orice "licurici" daca aduce un job. Cum comentati?

9 feb 2010 Autor: Cristian Hostiuc

Cand am intrat in presa, acum 15 ani, nu intelegeam prea bine stirile externe de pe agentia Reuters privind crearea de noi locuri de munca in Statele Unite. O data pe luna, pentru o singura zi, acest indicator este cel mai asteptat si urmarit eveniment economic din SUA, dar si din intreaga lume. Atunci eram student. Relevanta indicatorului nu imi spunea mare lucru.

Pentru presedintele Basescu consumul de energie a ajuns sa fie principalul etalon care arata starea economiei. Nu stiu care este pentru premierul Boc, dar ar trebui sa fie crearea de noi locuri de munca.

Cand am ajuns in pozitia de a angaja eu jurnalisti la ZF dupa 2002, cand economia incepea sa-si revina, am luat acest lucru ca un dat, ca pe ceva obisnuit. Veneau investitorii, crestea economia, cresteau cititorii, crestea cererea de informatii, crestea publicitatea, crestea numarul de pagini , deci aveam nevoie de mai multi jurnalisti . Nu m-am gandit prea mult ce inseamna acest lucru pentru economie. Era nevoie de inca un birou, in acelasi spatiu, un calculator si un cont la telefon. Ce aducea acel loc de munca pe care il faceam completand o hartie A4, "cu domnule director, va rog sa aprobati angajarea unui reporter la ZF, incepand cu data de ... avand un salariu de ...". Si semnam. In acel moment in economie intrau 250-300-400 de euro net pe luna, inca 100-200 de euro la stat, se inchiria o garsoniera, un magazin de haine avea vanzari mai mari, bonul la supermarket era mai consistent, terasele erau mai pline. Poate se lua pe credit o masina sau o casa. Se misca o intreaga economie. Dintr-o hartie de A4. In 2007, in plin boom, companiile private incheiau pe zi cate 6.800 de contracte de munca.

De la jumatatea lui 2008 acest lant, care tine o tara intreaga, a dat primele semne ca sare de pe roata. In sectorul privat ritmul angajarilor scadea. La stat inca erau bugetele pe plus. In 2009 a venit tavalugul caderii. Tot dintr-o hartie de A4 ies din economie peste 5.000 de euro pentru fiecare loc de munca desfiintat. Asta ca sa nu punem la socoteala pierderile care lovesc in consum, la banci, masini, electrocasnice. Iar statul nu mai are ce incasa. Banii circula la negru.

La finalul lui 2009 erau 5,7 mil. contracte de munca active fata de 6,3 mil. la finalul lui 2008. Asta-i statistica rece. Ce se intampla in teren, ce face guvernul Boc sa intoarca situatia? Nimic. Statul trebuie sa dea afara din bugetari, iar sectorul privat se roaga sa nu mai fie nevoit sa taie din nou.

Cum reconstruim locurile de munca distruse in ultimul an? Investitiile straine, cele care au generat sute de mii de locuri de munca, au cazut, iar presedintele si premierul asteapta ca investitorii sa vina singuri. Nu mai vin asa. Trebuie intins covorul rosu.

Acum cateva saptamani presedintele Basescu s-a intalnit cu ambasadorii Romaniei din afara. Rezultatul? Acelasi ca in fiecare an. O cupa de sampanie si un dineu, factura platita de sectorul privat in final. Investitiile nu erau.

In fata premierului Boc se afla acum o hartie goala, de un an de zile, pentru ca nu a venit cu nimic. Si nici nu s-a dus sa aduca ceva. Acum trebuie pupat orice "licurici" daca creeaza un loc de munca. Incepand cu cei din tara. Ei ne mai dau viata. Asta sa fie indicatorul lui Boc.

Cuvinte cheie:
job
, Reuters
, locuri de munca
Vizualizari:
Printeaza
Momentan sunt 6 comentarii Comenteaza si tu
Comentarii (6):
Nelu Badalan - 15 februarie 2010, 15:17

Cauza sau efectul. Omului, ca investitie ( si salariul ca remunerare a investitiei) i s-au creat conditii de lucru in alte economii ale altor tari, deci traiasca PIB-ul occidentului.

raluca - 13 februarie 2010, 09:41

Pentru a iesi din acest cerc vicios, inceput acum multi ani in urma, ar trebui pus accent pe dezvoltarea a cat mai multe actvitati. La noi, pana acum 20 de ani, era dezvoltata preponderent productia, serviciile erau ca si inexistente, in ultimii 20 de ani au luat amploare comertul si serviciile, acum se pare ca va trebui din nou sa producem. Problema este cu cine, cu ce?

george poparlan - 11 februarie 2010, 14:18

bun articolul scris de cristian hostiuc. dar incomplet ...
revenirea investitorilor straini in romania inca nu ar fi neaparat necesara, doar daca cei locali si-ar "istovi" puterea financiara in alte locuri din lume, unde ar gasi probabil conditii si legi mai bune, corecte ...
dar cine mai sprijina antreprenorul, initiatorul, promoterul, voluntarul si, fara sa vreau sa par un patriot de fatada, industriasul sau agricultorul roman adevarat, neatins de vreo influenta din stanga ori din dreapta hartii acestei minunate tari, vlaguita de cate "reforme" s-au abatut asupra ei ? mai are cineva bun simt, inima si mandrie de roman in tara lui ? va spun ceva care ar sta la indemana oricui din conducerea tarii : daca se vrea, in tara noastra nu vor mai fi someri, nici unul, stabilind si actionand ferm ca prioritatea nr. 1 sa devina infrastructura de transport rutier, cai ferate, fluvial si maritim, cu toate ramurile anexe necesare. si asta pentru urmatorii 20 ani ! nici un somer !

mary - 09 februarie 2010, 20:33

Problema este ca nu prea vedem licuricii si mai grav este ca nu exista nici o farama de politica de creare de noi locuri de munca, de noi business-uri in zona privata. SI nici nu intereseaza pe nimeni, nu se framanta, nu transpira..

Se pare ca exista numai strategii de crearea de noi locuri de munca in zona institutiilor de stat sau a companiilor finantate in majoritate cu bani publici. Cat despre magistrati, onor sa ne traisca ei, desi stau cel mai bine din UE la numarul de dosar depuse la CEDO. Numai vorbim de politistii romani care mai de una zi se plimbau linistiti, cu masina incalzita si cu geamul deschis, si dadeau "indicatii pretioase" bietilor cetateni care curatau zapada ca sa poata circula cu propria lor masina, precum ca aceasta sa nu fie aruncat pe strada. Dar unde neamule???

Si in concluzie sa vezi unde se economiseste:
- un pic de la pensionari - le-a inghetat la propriu si la figurat pensia,
- un pic se mai ciupeste de la elevi - vai de calitatea invatamantului-,
- sanatatea chiar numai are importanta, si asa trebuie sa murim pana la 65 de ani ca poate asa se face fondul de pensii de stat sustenabil pe veci.

In rest sa auzim numai de bine, cum se zice odata cica la "europa libera" unde am ajuns noi, nu este asa???

Daniel - 09 februarie 2010, 16:29

Tehnocratia tinde sa devina un atribut controversat intr-o Patrie balcanica, asa cum obisnuieste sa ramana Romania de ceva secole incoace.

De cand ne stim, am asteptat cate ceva care sa ne scoata din impas: americanii, vremea buna, conjuctura geopolitica favorabila, Mos Craciun, Pastele...de mici copii avem ceea ce americanii numesc cu emfaza "expectations".

Cand insa e vorba sa ne dam un impuls (a se citi branci) sa rezolvam cate ceva, devenim fie pompieri, fie struti, fie turisti de circumstanta. Turisti care nu pot ocupa locuri bune, decat daca au un bilet colorat conform cu husa asternuta in graba pe fotoliile favorite/privilegiate.

Sa nu cumva sa vrem sa vedem si noi cabina de comanda! E orbitor de portocalie. Indiferent de gradul de calificare, de experienta de zbor sau de referintele angajatorilor anteriori, fotoliile de la comanda au fost, sunt si vor fi "Rezervate". Pentru moment culoarea e oranj. A fost si galben, si rosu...si norocul nostru e ca spectrul luminii vizibile n-are decat 7 culori. Dar milioane de nuante.

Rezervarile nu apartin tehnocratilor, decat in masura in care cerneala de pe Atestatele lor profesionale se asorteaza pana la identitficare cu cea care desemneaza "Sigla".

Stati linistiti, nu suntem singura natiune nedaltonista din lume. Dar de departe suntem cei mai sensibili la "Terapia culorilor" in esalonul superior.

alex - 09 februarie 2010, 15:57

frumos...articolul

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!