Specialistii de la Fondul Monetar International au fost scandalizati la jumatatea lui 2006 cand Guvernul lua decizia (unii au spus curajoasa, altii riscanta) de a majora deficitul bugetar la 2,5%. Au fost pronosticuri din partea diversilor economisti ca politica salariala ar urma sa fie scapata din mana, rezultand in presiuni asupra ratei inflatiei. Altii se interogau despre "deficitele gemene", adica despre marimea (revizuita) a deficitului bugetar care avea sa alimenteze la randu-i deficitul de cont curent. Pe scurt, viata a demonstrat ca au gresit si unii, si ceilalti.
Anul 2006 a fost un an echilibrat in toate privintele. Crestere puternica (peste 8%), inflatie scazuta - 4.9% (decembrie 2006 raportat la decembrie 2005), cresterea salariului mediu brut cu 12%, dar si cresterea puternica a productivitatii muncii. Singurele exceptii care umbresc acest succes sunt deficitul de cont curent si deficitul bugetar.
Cat priveste primul, este datorat in principal indatorarii sectorului privat, care, desi ar putea ingrijora Guvernul in rata de crestere cu peste 40% fata de anul trecut, nu pune deocamdata in pericol echilibrul economic general.
In cazul celui de-al doilea, cheltuielile au fost cu cel putin 1% din PIB sub cele estimate, o suma echivalenta aproape cu bugetul Ministerului Sanatatii. "De vina" a fost rata lenta de derulare a proiectelor, o tendinta birocratica perpetua de a supraestima fondurile necesare intr-o secventa bugetara, precum si incapacitatea de a cheltui in cele 7 luni de la rectificare toate sumele alocate. De fapt, cheltuielile de capital nu au depasit niciodata 3,4% din PIB, maxim atins in anul electoral 2004.
Ministerul Transporturilor, Ministerul de Externe si chiar Ministerul Sanatatii au returnat sume consistente la bugetul de stat. Pe de alta parte, s-a hotarat capitalizarea CEC cu echivalentul a 150 de milioane de euro, iar in luna decembrie s-a cheltuit echivalentul a 10,2 miliarde lei din bugetul de stat, o treime fiind alocata cheltuielilor de capital si asistentei sociale, iar restul de doua treimi, impartite intre transferuri catre autoritatile locale, subventii si cheltuieli de personal.
Anul 2007 vine cu cel putin patru probleme suplimentare din punct de vedere economic. Prima - legatura intre politica salariala si inflatie. Presedintele Basescu anunta nu de mult ca pentru atingerea tintei de 4% inflatie, anuntata de BNR, lefurile ar putea creste cu cel mult 11%. Sunt insa multe variabile care concura la realizarea acestui obiectiv, iar in ultimii ani atingerea lui s-a bazat in mare parte pe aprecierea cursului de schimb. In 2007, aceasta tendinta se va mentine, cu efectul deteriorarii balantei externe.
Cea de-a doua - intarirea capacitatii de absorbtie, o tema recurenta in ultimii ani. Capacitatea de absorbtie a fondurilor comunitare, care totalizeaza 32 de miliarde de euro pana in 2013 tine de capacitatea institutionala a misterelor si autoritatilor de a contribui la mecanismele necesare derularii acestor fonduri. Desi s-au facut progrese uluitoare, in special pe programele ISPA, calitatea proiectelor ramane deficitara in anumite zone.
Cea de-a treia se refera la mixul politicii monetare cu politica fiscala, astfel incat cresterea cererii agregate sa se inscrie in parametrii stabiliti. Politica fiscala nu va fi modificata substantial in 2007. Ca atare, politica monetara va trebui calibrata astfel incat atingerea inflatiei de 4% in banda de toleranta de 1% agreata de BNR sa fie efectiv realizata. Mecanismul de transmisie a dobanzii in sistemul bancar si in economie nu va trebui perturbat de ridicarea unor masuri administrative, cum ar fi cele referitoare la contractarea creditelor fara avans.
In sfarsit, Romania ar putea avea in curand serioase probleme cu forta de munca. Lucrurile merg dincolo de exemplul anecdotic al unei fabrici de confectii care angajeaza lucratoare chineze pentru productie. Exista o criza pe piata mai multor meserii calificate, de la manageri la cercetatori. In conditiile deschiderii frontierelor din partea a 11 state pentru lucratorii romani si a unui somaj care se cifreaza in prezent la circa 5%, presiunile asupra salariilor vor creste in mod constant. In mod firesc, impulsionarea acestui proces ar trebui sa vina in primul rand de la sectorul privat si sa fie mai ponderata in sectorul guvernamental.
Razvan Orasanu este consilier al primului ministru
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
