Primariile sunt pe cale sa fie re-politizate. La inceputul istoriei lor postdecembriste, ele au fost intens politizate. In 1992, cand au avut loc primele alegeri pentru administratia locala, miza castigarii primariilor a fost enorma. Victoria CDR din primavara lui 1992 a confirmat forta coalitiei politice create de Coposu, chiar daca la alegerile generale din acel an, performanta Conventiei nu a fost confirmata. In 1996, disputa pentru primarii a fost partial depolitizata. Intrarea in cursa electorala a unui candidat ca Victor Ciorbea, provenit din lumea sindicala, a fost semnalul constituirii unui discurs in care proiectul politic ceda pasul in fata ideii ca fiecare comunitate in parte are nevoie de un bun administrator, de un gospodar, de un om harnic, de un ins priceput etc.etc. Modelul a fost reprodus in mai toate locurile: pana si Funar, cel mai politizat dintre primarii postdecembristi, a asumat acest discurs administrativ al harniciei si priceperii. in 2000, depolitizarea a fost maxima: nici un candidat nu voia sa propuna altceva decat reteta optima a asfaltarii si solutia miraculoasa a salubrizarii. Basescu sau Ciuhandu, Mazare sau Funar, Sechelariu sau Simirad au fost alesi dupa ce au fost ascultati, ca niste studenti, la teoria asfaltului si la istoria salubritatii din propria comunitate.
Dupa alegeri, Bucurestiul a devenit din nou model: de data aceasta in sens invers, adica in sensul politizarii primariilor. Profitand de scorul dezastruos al lui Petre Roman la prezidentiale, Basescu a preluat sefia Partidului Democrat. Din acel moment, trama gospodareasca a primariilor a fost radical transformata. Vazand in Basescu principalul opozant politic, PSD a schimbat atributiile primarilor de sector si a numit prefecti ai Capitalei care trebuiau sa diminueze forta politica a lui Basescu. Rezultatul a fost exact contrariul celui sperat: liderul PD a devenit, in mod spectaculos, figura principala a opozitiei politice din 2000-2004. La nivelul tarii, PSD a folosit o alta strategie, de data aceasta reusita: partidul de guvernamant a racolat politic un numar semnificativ de primari alesi in 2000 pe listele altor partide. De la 1.050 in 2000, PSD a ajuns sa aiba, in 2003, 1.947 de primari de localitati (conform singurului studiu realizat pe aceasta tema de Institutul de Politici Publice). Racolarea nu se explica prin entuziasmul politic al alesilor locali: dimpotriva, multi primari au intrat in PSD cu regrete. Nu cred, de pilda, ca un Zamfir Iorgus, primar PNtCD de Mangalia, a fost cucerit de social-democratia in varianta Nastase. Motivatia politizarii (sau, cum i s-a spus, a "pesedizarii") este una singura: o parte insemnata a bugetelor locale depinde inca de centru. Primarii au fost pusi in fata unei alegeri: buget rezonabil (ca membru vechi sau nou intrat in PSD) ori sicane administrative (ca adversar politic). inaintea alegerilor din acest an, primarii - alesi in 2000 ca gospodari - s-au trezit pe umeri cu o manta politica.
Acestui aspect al politizarii i s-a adaugat in preajma alegerilor locale o a doua dimensiune. Initiativa a venit tot de la Basescu. Liderul PD a decis sa-i trimita in lupta pentru primarii pe locotenentii sai cei mai fideli. Forta politica nationala a unor lideri ca Boagiu, Boc, Maria Petre ar trebui sa se exprime la nivelul primariilor. Modelul a fost urmat. PNTCD a decis ca doar presedintele sau, Victor Ciorbea, poate da piept cu ceilalti candidati la primaria Bucurestiului, PNL a facut acelasi rationament in privinta lui Gheorghe stefan, liderul filialei judetene a partidului, la Piatra Neamt. Pana si o forta politica mai noua precum Actiunea Popular a hotarat sa ii trimita in lupta pe trei dintre vicepresedintii sai: Smaranda Enache la Cluj, Vasile Lupu la Iasi si Mugur Ciuvica la Bucuresti. PSD s-a trezit oarecum descoperit. Radicalizand rationamentul politizarii luptei locale, partidul lui Nastase a decis sa trimita in cursa electorala doi ministri in functie. Geoana si Rus vor incerca sa cucereasca doua din primariile care nu au apartinut niciodata taberei din care fac parte. Miza simbolica a cuceririi primariilor din marile orase - Bucuresti, Constanta, Timisoara sau Cluj - este insemnata. Inclusiv pentru viata interna a partidelor. Carierele politice pot fi marcate in chip spectaculos de rezultatele din iunie. Ce se va intampla cu Boc, anuntat de Basescu drept viitor lider al PD, sau cu Rus, infatisat de PSD drept un politician de mare viitor, daca la Cluj va iesi din nou Funar? Ce va face Geoana daca va pierde in fata lui Basescu? Invers, ce forta va mai avea PD-ul daca actualul primar al Bucurestiului nu castiga din nou primaria Capitalei? Singurul lucru cert este ca re-politizarea primariilor va anima competitia. Mai ales ca discursurile candidatilor seamana pana la identificare.
Trebuie constatat, in sfarsit, ca nu am avut pana acum alesi locali care sa faca o cariera politica nationala. Acesta ar trebui sa fie parcursul normal pentru un om politic. Avem, dimpotriva, lideri nationali care isi masoara forta in comunitati locale. Cursa pentru primarii va fi, de aceea, un test pentru competitia electorala din toamna.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
