Intr-un sistem politic matur, partidele isi profesionalizeaza personalul. Una dintre dimensiunile profesionalizarii vizeaza pregatirea carierelor. Un partid este interesat sa aiba o rezerva de cadre disponibile sa ocupe, in urma competitiei politice, posturi de primar, consilier, deputat sau ministru. Rezerva de cadre este creata in parte in mod spontan, in parte sub controlul instantelor care exercita autoritatea in interiorul partidelor. Spontaneitatea se regaseste in asa-numita concurenta interna, in urma careia unii dintre membri se disting de colegii lor - prin carisma, prin capitalul simbolic acumulat, prin capacitatea de a federa interesele unor grupuri diverse etc., pozitionandu-se astfel favorabil in cursa pentru demnitatile publice. Aceasta competitie este dublata de un soi de "politica de personal" definita de partid: unii prefera sa separe ministeriabilii de celelalte pozitii, altii pot urma o filosofie diferita, de pilda cea a parcursului ascendent, care deschide unui consilier local sau unui primar perspectiva unei cariere nationale etc., de indata ce experienta acumulata atinge un prag critic. Important este, ca intr-o perioada de timp determinata, un partid sa urmeze, cu o minima coerenta, strategia aleasa pentru a maximiza efectele concurentei libere. Competitia electorala e momentul in care fiecare formatiune isi testeaza coerenta.Sistemul politic romnanesc nu e matur. Timpul limitat scurs de la caderea comunismului e probabil cauza principala a acestei lipse de maturitate. Competitiile electorale au relevat de fiecare data deficientele de constructie care afecteaza partidele. Candidatii incapabili sa articuleze macar o explicatie credibila a depunerii propriei candidaturi, aventurierii care mizeaza exclusiv pe forta lor financiara, personajele intrate in competitie doar pentru a spori notorietatea unui partid improvizat sunt cateva semne ale precaritatii sistemului, Uneori, partidele par a pregati temeinic dezastrul. Suprapunerea unor strategii contradictorii este, de pilda, o reteta sigura pentru obtinerea esecului. Cazul cel mai recent este cel al PSD.Derutat de rezultatele alegerilor locale, partidul condus de Adrian Nastase a luat decizia de a construi in cateva luni o noua abordare a scrutinului general. Solutia aleasa a fost cea a alegerilor preliminare sau interne. Aceasta era destinata sa selecteze, dupa o tehnologie noua pentru PSD, candidatii pentru Parlament. Intelesul dat acestei proceduri a fost insa eronat. Orice sistem de acest tip produce - in mod mecanic - ceea ce americanii numesc bossism. Cu cuvintele din vocabularul politicii romanesti: baroni locali. Sistemul alegerilor interne era destinat insa tocmai anularii imaginii dezastruoase create de baronii locali. Mizand pe inertia perceptiei pozitive create de noutatea procedurii, PSD a uitat cateva detalii, publicand de pilda liste de voturi exprimate in favoarea unor candidati care depaseau numarul votantilor. Incoerenta nu s-a oprit aici, PSD a suprapus peste procedura alegerilor interne doua criterii care limitau exprimarea libertatii in competitia din organizatii. Primul e sistemul cotelor pentru femei si pentru tineri, care se adauga de altfel definirii unei cote de 10% din locuri lasate la dispozitia centrului. Cotele nu functionau insa decat dupa exprimarea votului membrilor si nu inainte, astfel incat sistemul era perturbat in datele sale fundamentale. Pana la urma, rezultatele au fost modeste: cativa tineri s-au plasat in pozitii eligibile, insa nimeni nu a reusit sa desluseasca daca acesta e rezultatul functionarii retelei dirijate de Victor Ponta sau efectul discursului "la moda" - asumat insa de toate partidele - discurs care reduce profesionalizarea clasei politice la intinerirea cadrelor. Al doilea mecanism cu efect exploziv introdus de PSD a fost sistemul de evaluare morala a candidaturilor. Si acesta a intrat in functiune dupa exprimarea voturilor, centrul - care a asumat criteriile de "integritate morala" - intrand astfel in coliziune cu retelele locale afirmate la alegerile preliminare.Asta n-a fost insa totul. Dorind parca sa confirme incoerenta, chiar in ziua desfasurarii alegerilor primare, PSD a incheiat o alianta electorala cu un partid, PUR, caruia i-a oferit o cota fixa de locuri pe liste. Liderii partidului nu au realizat ca numerele mici cu care lucreaza fac practic imposibila definirea unui algoritm de alocare a candidaturilor care sa raspunda tuturor criteriilor definite "in cascada" si rezumate mai sus. Cu cat acestea sunt mai eclectice, cu atat numarul nemultumirilor suscitate e mai semnificativ. Neputand schimba regulile matematicii, PSD s-a vazut obligat sa amane publicarea listelor si - mai ales - sa diminueze ponderea unor criterii. Tinerii au fost, de pilda, sacrificati. Alte candidaturi sustinute in plan local au fost rearanjate de centru. Acesta a mers pana acolo incat a plasat in limita celor 10% locuri rezervate candidati refuzati de organizatiile PSD locale. Plasarea candidatilor PUR a fost in schimb automata, starnind nemultumiri intre cei care ar fi "prins" un loc daca acordul Nastase-Voiculescu nu ar fi fost realizat. Folosind asemenea ajustari, PSD s-a aratat mai degraba ezitant si fragil. A obtinut, altfel spus, efectul contrar celui scontat la inceputul verii. Deruta va fi cu siguranta sporita daca PSD va scadea in sondaje: intr-adevar, diminuarea numarului de mandate la care spera PSD in momentul definitivarii listelor va putea demobiliza militantii si va crea haos in electoratul partidului lui Nastase.
* Cristian Preda este analist politic si decan la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Universitatii Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
