Ritmul de dezvoltare al României din perioada 2000-2008 nu mai poate fi atins în următoarea decadă doar pe cerere internă şi se vede în cifre că cererea la export este cea care a adus economia pe plus în ultimele două trimestre.
Dar, la capitolul internaţionalizarea unei companii din manualul de Tranzacţii Internaţionale, următorul pas după exporturi este deschiderea unei agenţii, apoi a unei filiale şi în final a unei capacităţi de producţie în străinătate.
Cea mai avansată economie în internaţionalizare este, normal, cea americană. La un PIB de 13.000 mld. $, SUA exportă anual bunuri de circa 1.200 mld. $, servicii de circa 500 mld. $, iar valoarea dividendelor repatriate de firmele americane din întreaga lume este de circa 700 mld. $.
Din acest punct de vedere, cu toate slăbiciunile sale, economia românească ar putea să-şi asume ca ţintă strategică extinderea în Balcani, în contextul în care în următorii ani Grecia, cea mai puternică ţară din regiune, va pierde teren.
Viziunea nu este nouă, iar cei care au reuşit să facă până acum pasul ar trebui urmaţi. Unul dintre cei mai mari oameni de afaceri din România anunţa această viziune încă din 2000 şi planurile, care păreau irealiste în acel moment, i-au reuşit.
Firmele româneşti trebuie să fie pregătite să preia piaţa firmelor care vor avea dificultăţi, iar din punctul de vedere macro şi chiar politic, statul român trebuie să fie pregătit ca în următorii 10 ani să fie un jucător mult mai puternic în Balcani.
Deja, Bucureştiul a devenit o atracţie pentru bulgari. Bulgaria are un PIB de doar 50 miliarde de euro, faţă de 125 mld. euro al României. Grecia are 150 miliarde de euro PIB. România nu are turism, dar are industrie, energie şi, mai important, capital intelectual ingineresc.
În nord, Varşovia a devenit un pol de atracţie pentru ucraineni, ţările baltice şi bieloruşi. Bucureştiul se poate aşeza ca poartă a Vestului în Balcani şi deja multe companii multinaţionale au aici sediul pentru Europa de Sud-Est.
Băncile româneşti ar putea, sprijinite de guvern şi Banca Naţională, să pândească orice posibilitate de extindere care va apărea ca urmare a acestei crize şi să întoarcă eventuala situaţie dificilă care va apărea pe pieţele financiare în favoarea lor.
Spre deosebire de momentul Lehman Brothers din octombrie 2008, când băncile străine şi-au protejat sucursalele locale şi nu le-au lăsat să fie preluate, va fi dificil de această dată să nu existe presiuni la vânzare a unor active la preţuri bune care să constituie o bună oportunitate pentru extinderea capitalului românesc.
România - adică firmele, băncile cu capital românesc, statul român - ar putea folosi situaţia prin care trec alte economii de la sud, mai puternice în termeni de PIB per capita, dar slăbite de îndatorarea masivă a statului, pentru a câştiga influenţă în Balcani.
În România se discută deocamdată doar cum să nu fie afectată economia, prin canalul băncilor elene care deţin circa 17% din activele bancare locale, de slăbiciunile care se configurează în Grecia, dar nu se discută despre criză şi ca oportunitate. Ar trebui.
Sorin Pâslaru este redactor-Şef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
