Dezbaterea publica interna are o tema inedita: relatia intre salariile din Romania si obiectivul admiterii in Uniunea Europeana. Ca salariile noastre, cu exceptia unor categorii profesionale inguste, sunt foarte mici in raport cu standardele UE nu este o noutate; salariile de la noi exprima un nivel de dezvoltare scazut si aici discutia se inchide.
Nici preocuparea sindicatelor pentru marirea salariului minim nu surprinde, desi ele trebuie sa realizeze posibile efecte in privinta descurajarii crearii de locuri de munca si incurajarii economiei subterane. In schimb, o teza si-a facut drum in ultimul timp ce merita atentie: ca Uniunea nu ar admite Romania cu salarii atat de mici. Inferenta ar fi ca politica guvernamentala si patronatele ar trebui sa accepte o suire considerabila a nivelului salariilor in perspectiva anului 2007; chiar am auzit patroni locali in favoarea unor salarii minime de 200 de euro! Sa examinam aceasta teza.
In tarile cu economii diversificate, ponderea salariilor in valoarea adaugata agregata (sau PIB) se ridica la cca 60 - 70%; aceasta pondere difera pe sectoare in functie de intensitatea utilizarii fortei de munca. Oricum, o lege functioneaza implacabil: o productivitate mai inalta aduce cu sine cresterea salariilor.
Dinamica salariilor este modelata de factori care impun praguri minime. In societatile moderne statul asistential practica salarii minime si ajutoare sociale. Intervin aici criterii de echitate si solidaritate sociala, care ar asigura ceea ce numim coeziune sociala. In UE, desi presiunea globalizarii erodeaza piloni ai statului social, fundamentele raman in picioare. Exista si ipoteza "salariului eficient" (efficiency wage theory, Andrew Weiss, Janet Yellen etc.).Intr-o varianta, aceasta spune ca salarii decente (mai inalte) stimuleaza munca si conduc la rezultate superioare. Intr-o alta varianta, teoria spune ca firmele care practica salarii mai inalte pot atrage salariati foarte buni, ceea ce le-ar mari performanta. Mai ales prima varianta are semnificatie pentru discutia noastra. In sfarsit, chestiunea nivelului salariilor poate fi judecata din perspectiva concurentiala. Tarile unde salariile sunt mai joase pot avea un avantaj considerabil in sectoare exportatoare ce folosesc intens forta de munca; la tehnologii similare firmele din tarile cu salarii inalte pierd pozitii pe piata. De altfel, la Organizatia Mondiala a Comertului, tarile avansate economic se plang adesea de "concurenta neloiala", prin salarii scazute, practicata de tari subdezvoltate. Aceasta disputa priveste, adesea, soarta copiilor si femeilor, de care se abuzeaza in numeroase tari ale lumii, dar semnificatia este mai larga - in sensul rationamentului amintit.
Cei care, in Romania, pledeaza pentru cresterea considerabila a salariilor in cativa ani invoca si argumentul urmator: vor accepta tarile UE o tara unde salariile sunt asa de scazute? La aceasta intrebare retorica se poate raspunde simplu: tarile UE nu vor tolera practici de salarizare care sa dezavantajeze flagrant munca. Prin aceasta inteleg aspectul social, de echitate - exista o legislatie a muncii in Uniune, care insa variaza intre tari (noi ar trebui sa ne inspiram, de exemplu, de la olandezi sau danezi); si exista aspectul concurential, in sensul respingerii unei forme de "dumping social". Altfel spus, atunci cand productivitatea este inalta (sau creste rapid) nu se va tolera mentinerea salariilor la niveluri scazute. Si este firesc sa se intample asa. Dar vedem ca nu avem de-a face cu punerea carului inaintea cailor. Tarile din UE, Comisia UE nu vor cere Guvernului roman, intreprinderilor romanesti practici de salarizare care sa nu se intemeieze pe productivitate. Sa ne imaginam ce s-ar intampla cu exporturile noastre de confectii, incaltaminte si mobila daca salariile s-ar dubla in cativa ani...Sau cat de mult ar creste economia subterana daca salariul minim s-ar dubla (atentie: necazurile din landurile est-germane isi au cauza si in divortul intre salarizarea practicata imediat dupa unificare si productivitatea muncii).
Premisa esentiala pentru marirea salariilor este o crestere economica durabila insotita de o fiscalitate care sa incurajeze crearea de locuri de munca in zona supraterana; am in minte o crestere ce se bizuie pe castiguri de productivitate sistematice, pe asimilarea de tehnologii performante. Legislatia sociala nu trebuie subestimata, dar nu ea da verdictul.
Discutia despre salarii si productivitate seamana cu cea dintre aprecierea leului si nivelul de trai. Si aici functioneaza un cliseu antieconomic; se afirma uneori ca vom reduce decalajele fata de vecini europeni prin aprecierea leului fata de euro. Aici se confunda consecinta cu cauza. Pentru ca una este sa urmaresti o apreciere a leului, care te poate duce in necaz daca nu are la baza cresteri de productivitate, si alta o apreciere a leului care este consecinta unei cresteri economice sanatoase, bazata pe progres tehnologic si exporturi tot mai competitive.
* Daniel Daianu este profesor de economie si fost ministru de finante
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
