Leul s-a intarit. Mai exact, s-a postat ceva mai avantajos fata de euro si dolar. Exportatorii au luat foc. Concluzia lor e limpede: Banca Nationala ii duce spre faliment. Dar e si adevarata?
Ani de zile, cursul leu - valute a subventionat exportul. In dauna importatorilor, inclusiv a celor care aduceau in tara echipamente si utilaje pentru retehnologizari absolut necesare. Si in dauna pietei interne. Dar un astfel de stil nu putea sa treaca de pragul revelionului 2005. Fiindca va fi nevoie de cel putin doi ani pentru a ne acomoda cu presiunile competitive din UE.
Cui i-ar folosi sa fie mutati munti dintr-un loc in altul daca treaba asta nu si-ar gasi, pe piata, o nevoie si un pret bun?! Mai mult chiar: daca pe piata nu s-ar ivi atat de multi cumparatori, care sa poata plati acest pret bun, incat treaba in cauza sa fie rentabila, ce sa faci cu productia obtinuta? Suma incasata din vanzari trebuie sa fie mai mare decat suma cheltuita in productie. O lege pe care exporturile, in actualele structuri, fie o respecta cu mari dificultati, fie n-o respecta deloc. Noi nu reusim sa incasam din exporturi, intr-un an, cat sa ne acoperim cheltuielile. Si motivul nu este altul decat acela ca produselor noastre le lipseste, cu deosebire, tocmai partea cea mai bine platita in comertul international: contributia creativitatii. Si atunci, unde-i avantajul nostru comparativ? Unde-i avantajul comparativ al salariului mediu de 150 de euro pe luna? Si iata cum tot esafodajul vechii teorii se naruie. Si subventia prin care e tot un avantaj comparativ. Dar acum e vremea avantajelor competitive. Numai ca, intai si intai, competitivitatea cere competenta! Iar competenta se afirma numai in conditiile in care munca este motivata, material si moral.
Traim intr-o lume grabita, in continua miscare. Intr-adevar, pana doar cu cativa ani in urma, nu prea multi, economiile nationale isi mai contabilizau inca "avantajele comparative": industrii apropiate de materii prime, resurse energetice abundente, forta de munca ieftina, subventii. Dar asta era ieri. Vedem, astazi, cum aceste criterii trec pe planul doi. In prim-plan se afla, acum, avantajul competitiv.
Societatea noastra plange ca este prea multa saracie in tara. Dar cine sa aduca bogatie? Si de unde? In timp ce astfel de intrebari nu primesc raspunsuri corecte, este neglijat adevarul ca intre factorii de crestere a venitului national, in afara de capital, pamant si munca, mai avem nevoie de inca unul: fondul de competitivitate.
Mingea e in terenul nostru. Componenta economica a tarii noastre, in acest an si in anii urmatori, va fi determinanta. Ce vrea Uniunea Europeana? Pe scurt, sa facem performanta in economie.
Performanta ar aduce mai multa valoare adaugata. Totodata, capitalul intern si strain ar primi un mesaj de incurajare. Romania ar dobandi noi investitii necesare continuarii cresterii economice.
Mai intai, insa, va fi nevoie ca societatea romaneasca se invete sa-si insuseasca un comportament performant. Numai cu un astfel de comportament vom avea o crestere bazata pe competitivitate, pe restructurari adevarate, pe curmarea risipei, pe munca eficienta. Mai departe, fondurile straine ce vor intra in tara, in principal de la Uniunea Europeana, probabil ca in contitati apreciabile, vor putea sa antreneze expansiunea investitiilor.
Statutul de economie functionala de piata, pe care abia l-am primit, nu ne va fi de ajuns. Ni se va cere sa probam ca stim sa folosim bine mecanismele de piata. Numai asa vom dobandi credibilitate externa.
Nu inainte, insa, de a rezolva trei urgente. Prima: o politica economica in stare sa stimuleze munca performanta, economisirea si investitiile. A doua: o politica a veniturilor ferm orientata catre asigurarea corelatiei normale intre productivitate si salarii, ca baza pentru o activitate eficienta. Si nu in ultimul rand, o politica monetara destinata numai si numai atingerii tintei de inflatie. Sunt trei conditii esentiale pentru ca intensificarea cresterii economice sa fie sanatoasa si de durata.
Cursul leu - euro? Nu-i decat oglinda. Aici se vede cine pierde si cine castiga. Dar numai cand piata valutara e libera. Asa aflam de cata moneda nationala este nevoie pentru a cumpara cantitati determinate de marfuri sau servicii straine; ori cata moneda nationala poate fi obtinuta in schimbul monedei straine ce reprezinta contravaloarea marfurilor si serviciilor vandute in strainatate.
Vrem sa vedem cat suntem de competitivi? Vom lasa piata libera, ca sa spuna adevarul. Vrem sa aflam o minciuna, vom strangula piata si vom obtine un curs "frumos". Pretul minciunei este insa enorm: recesiune si saracie.
Sigur, se poate minti "in sus" ori "in jos". Dupa cum se misca interesele unora sau ale altora. Unii si-ar dori un euro de 42.000 de lei, ca sa castige din export. Altii un euro de 36.000 de lei, ca sa castige in import. Dar important este sa avem un curs adevarat , stabilit de piata, ca sa castige tara. Fiindca nu cursul trebuie sa exprime interesele agentilor economici, fie ei cu capital privat sau cu capital de stat, ci invers. Numai asa vom sti, cu adevarat, cine e competitiv si cine numai mimeaza competitivitatea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
