Sapte ani de crestere economica neintrerupta, intre 2000 si 2006, au triplat produsul intern brut, au schimbat configuratia economiei, au intarit companiile romanesti, au internationalizat mediul de business si au provocat rupturi de "stoc" pe piata muncii.
Insa abia cei sapte ani care vin, intre intrarea in UE si aderarea la euro, vor fi testul teribil de rezistenta.
Incepe adevarata concurenta, iar pe piata nu vor rezista decat cei care cauta de pe acum sa se afirme international sau in sectoare cu grad de risc ridicat, in care jucatorii mari inca pregeta sa intre. In rest, jucatorii de anvergura vor domina pietele. Aceasta lectie au invatat-o acum 10 ani cehii de la CEZ (companie de energie care isi imparte acum distributiile de electricitate din Romania cu giganti ca Enel si E.On), ungurii de la OTP (CEC-ul lor, privatizat pe bursa, care a investit peste 100 mil. euro in Romania) sau polonezii de la Maspex (sucurile Tedi, afaceri de 42 mil. euro anul trecut, veniti aici in 1996).
Confruntati pe piata locala cu competitia investitorilor straini - care le-au luat nu numai clientii, ci si posibilitatea de a angaja oameni cu salarii mici -, micii "tigri" ai Europei Centrale s-au indreptat spre Romania, Serbia, Ucraina sau Bulgaria.
Noi experimentam abia de doi ani investitiile straine la un nivel intr-adevar semnificativ pentru economie si efectul lor major: piata muncii este din ce in ce mai incordata.
Schimbarea economiei intre 2000 si 2007 a fost provocata de scaderea impozitelor, privatizare, investitii straine si enforcement-ul legislativ provocat de procesul integrarii.
La nivelul impozitarii, cele doua socuri mari au fost reducerea Isarescu din ianuarie 2001 (0% impozit pe profit pentru exportatori, de la 38% la 25% pentru restul companiilor si scaderea TVA de la 22% la 19%) si cota unica din 2005.
Privatizarile "grele" din energie (Petrom, distributiile de electricitate si de gaz), banci (Raiffeisen, BCR) sau siderurgie (Sidex, Petrotub), precum si investitiile straine de la zero in industria auto, retail, prelucrarea lemnului, servicii financiare, service-center-uri au modificat economia in structura.
Intre 2000 si 2006 input-urile de crestere au provenit in mare masura din exterior - cerere in crestere, impozitare in scadere, forta de munca dornica de afirmare pe bani putini. Intre 2007 si 2014 va trebui sa provina din interior.
Astfel, companiile romanesti nu cunosc cuvintele lohn, delocalizare, out-sourcing decat dintr-o perspectiva - a partenerului care executa acest gen de servicii, nu a celui care le comanda. Dar cei puternici, cei inovativi, cei profitabili sunt de partea cealalta. Acolo ramane valoarea adaugata.
Pariul pentru urmatorii sapte ani, cand vom adopta euro, nu va fi doar cresterea afacerilor, investitiile straine si triplarea PIB-ului. De aici incolo se pune problema competitivitatii, pe de o parte, si a pietelor de desfacere, pe de alta parte.
Avem nevoie de spatiu, avem nevoie de aer. Sunt companii mari in Romania care nu mai au oxigen. Se sufoca doar pe piata interna. Pentru a creste rapid in continuare, nu pot astepta trezirea celeilalte jumatati a tarii - zona rurala - cu ajutorul fondurilor europene. Trebuie fie sa mearga pe pietele externe unde competitia este mai slaba, adica la Est si la Sud, fie sa devina foarte eficiente si sa atace Vestul.
Procesul de internationalizare va fi cu atat mai dur cu cat dinspre Est si Sud vin in galop noi competitori cu pretentii globale. Ii vedem si in Romania: Ranbaxy din India inghite fabrici de medicamente una dupa alta (Terapia Cluj a fost una din ele), Mittal Steel (Sidex Galati), tot din India, a devenit cea mai mare companie de otel din lume, iar LukOil din Rusia are afaceri de peste 1 mld. euro aici.
Ne vom face loc printre vechii si noii giganti? Nu vom avea de ales.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
