Balbaielile Guvernului privind reducerea discrepantei intre salariile mari si mici din sectorul public denota un amatorism care poate deveni mai periculos decat criza insasi in aceasta perioada.
Guvernul a anuntat ca intentioneaza sa reduca raportul dintre cel mai mare si cel mai redus salariu din sectorul public pana la 1 la 15 fata de 1 la 70 acum sau chiar 1 la 100.
Strategia ar fi ca salariile mari sa fie inghetate, iar cele mici sa creasca proportional pana la micsorarea corespunzatoare a raportului.
Administratia centrala a aruncat pe piata aceasta idee, dar fara explicatii si cu atatea contradictii ca din start risca sa fie compromisa, in pofida faptului ca initiativa in sine de indiguire a risipei salariale bugetare este corecta.
In primul rand, despre ce salariu minim reper este vorba? Despre salariul minim de la stat sau despre salariul minim pe economie? Guvernul foloseste intr-un comunicat „salariul minim pe economie", dar daca ar fi asa, ar insemna ca in toate companiile private sa creasca salariul minim pentru a ajunge la un raport de 1 la 15 fata de cel mai mare salariu din sectorul public, ceea ce este un nonsens. Salariile din economie nu au nicio legatura cu salariile de la stat (in afara de faptul ca din taxarea primelor se platesc celelalte). Este adevarat ca salariul minim pe economie se stabileste anual de catre Guvern in urma unor negocieri cu patronatele si sindicatele, dar acesta este indexat in functie de inflatie si de raportul cu salariul mediu brut pe economie, neavand nicio legatura cu salarizarea bugetara.
In al doilea rand, sa presupunem ca ar fi vorba de salariul minim bugetar. Diminuarea raportului salariu minim/maxim bugetar de la 1 la 70 la 1 la 15 in trei ani este imposibila. Ar trebui ca salariul minim bugetar sa creasca de la 600 de lei acum la 2.800 de lei. Iar aceasta crestere ar trebui sa fie si pe palierele imediat superioare, astfel incat economia obtinuta prin neindexarea salariilor mari ar fi complet insuficienta. In plina scadere a veniturilor bugetare, cand Ministerul de Finante nu stie ce impozite sa mai aplice, are Guvernul bani sa mareasca de cinci ori salariile bugetare mici? O prostie, clar.
Poate este un exemplu minor, poate este o neintelegere la mijloc. Insa nu poti iesi pe astfel de subiecte, care privesc 1,5 milioane de angajati din sistemul public, atat de amatoristic.
Cand au fost intrebati de ZF de ce a fost ales salariul minim pe economie ca reper, si nu salariul minim din sectorul bugetar, oficialii guvernamentali au raspuns simplu, clar si la obiect: „nu stiu". Pai de asta sunteti acolo, sa nu stiti? Sa nu va cititi, intelegeti si explicati propriile comunicate de presa? Sa nu va argumentati o decizie? Sa bagati in ceata pe toata lumea?
Ca un elev nesigur scos la lectie, actualul Guvern pare plin de intentii bune, da sa scrie, umple tabla, dar nu stie formulele, greseste la calcule, sterge tot si trebuie sa o ia de la capat. Impresia lasata este ca aparatul tehnic, oamenii din spatele ministrilor care ar trebui sa jongleze cu statisticile si cu legile, nu este inca bine inchegat. Si s-ar putea sa nu fie doar o impresie. La marile conferinte internationale, in spatele liderilor stau aghiotantii gata sa raspunda la intrebari si sa furnizeze documente. La sedintele de guvern de la noi, in spatele ministrilor e gol. Dar cine sa fie si sa se mai si priceapa, daca regula de baza e, dupa cum chiar a admis guvernul printr-o ordonanta de urgenta saptamana trecuta - „cand vin ai nostri, pleaca ai lor - de la portar la director"?
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
