Inflatia din zona euro a ajuns la 4% pe an pentru prima data in istoria monedei unice europene. Europa este bulversata de scumpiri. Toate privirile se indreapta spre Frankfurt. Banca Centrala Europeana se pregateste sa majoreze dobanda in aceasta saptamana, asa cum a facut si Banca Nationala a Romaniei joia trecuta.
Bancile centrale au inca impresia ca tratamentul pentru cresterea galopanta a preturilor este scumpirea creditarii, deci accesul mai restrictiv la finantare, dar in randul oficialilor lor creste teama ca arma dobanzilor s-a tocit.
Iar aceasta s-a vazut in decizia FED - banca centrala a SUA - de a nu majora rata dobanzii, in pofida inflatiei de 4,2%.
Grija cea mai mare este ca ar putea surveni o spirala de cresteri de preturi si de salarii care se va opri doar prin somaj.
In Romania, ca urmare a investitiilor straine din ultimii patru ani (35 mld. euro, triplu fata de toata perioada anterioara), piata muncii este in fierbere, iar cuvintele somaj si restructurare nu mai sperie aproape pe nimeni. Cresterea puternica a salariilor an la an, inclusiv in sectorul public, de peste 20% atenueaza efectul scumpirilor.
Nu este cazul in Germania, unde o majorare a salariilor de 1-2% pe an este o victorie pentru sindicate, chiar daca nu reprezinta in mod real o crestere a puterii de cumparare.
Oficialii FMI responsabili pentru Romania au scris in Ziarul Financiar de ieri ca, cel mai probabil, economia romaneasca este la varful ciclului, dupa ce "a inregistrat o crestere robusta pe primul trimestru, toate categoriile de intrari de capital au ramas puternice, iar cresterea salariilor an la an s-a accelerat".
Ei recomanda o politica bugetara "tare", adica un deficit bugetar de maximum 1% din PIB, pentru ca, in cazul unei incetiniri a cresterii economice, statul sa poata prelua rolul de motor prin cheltuielile publice.
Oficialii FMI insa uita, ca si cei care sustin ca singur antidot al cresterii preturilor scumpirea finantarii si restrangerea cheltuielilor, ca in lupta cu inflatia doar majorarea productivitatii are efect pe termen mediu si lung.
Majorarile dobanzilor nu sunt decat niste paleative. Inflatia din anii '70 provocata de criza petrolului a presat companiile occidentale sa se restructureze si sa-si eficientizeze productia. Bill Gates a gasit acum 30 de ani cumparatori pentru programele sale informatice inclusiv din cauza presiunii pe costuri cu care s-au confruntat companiile americane.
Iar daca ne referim la economia romaneasca, vedem raspunsul imediat, tot al americanilor in primul rand, la amenintarea scumpirii materiilor prime: Colgate delocalizeaza productia de la Brasov intr-un centru mai puternic in Polonia, Coca-Cola va transfera 500 de angajati catre distribuitori.
Din pacate, discursul public este acaparat in Romania mai mult de decizia de a scumpi sau nu finantarea, cu efecte pe termen scurt, decat de teme care schimba economia: investitii in noi capacitati industriale, cresterea productivitatii prin implementari de software si noi echipamente, imbunatatirea procedurilor de management pentru eficientizarea lantului de productie.
Un raport publicat chiar ieri de Institutul de Statistica arata ca doar 21,1% dintre intreprinderile cu minimum zece salariati au lansat, in perioada 2004-2006, un un produs nou sau semnificativ imbunatatit pe piata. Chiar daca ponderea este mai mare cu 1,2% fata de perioada 2002-2004, este de doua ori mai mica decat nivelul mediu din UE.
In contextul ajustarii globale a preturilor la materii prime si al schimbarii raportului de forte dintre old si new economies, numai investitia in creativitate, produse noi si eficienta poate fi o sursa de calmare a preturilor.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
