Intre unul si doua milioane de salariati vor trebui sa aleaga in acest an fondul privat de pensii la care sa contribuie, dar in lipsa unei campanii de informare publice, oamenii se vor trezi nu numai ca nu stiu ce fond sa aleaga, dar nici ce inseamna aceste fonduri private de pensii si cum difera fata de asigurarile de viata pe termen lung.
Astfel, aceasta mare reforma, care va fi si o mare afacere - in urmatorii trei ani, activele fondurilor de pensii private ar urma sa ajunga la un miliard de euro - este pe punctul de a incepe fara ca beneficiarii sai - angajatii, sa fie lamuriti.
Cu atat mai mult cu cat cea mai mare parte a salariatilor romani din sistemul privat privesc sistemele publice de sanatate si de pensii cu foarte multa neincredere.
Acum se vad de fapt roadele inghetarii privatizarii si a investitiilor straine intre 1990 si 1996, cand Romania a fost din punct de vedere economic doar o prelungire a economiei de comanda dinainte de 1990.
Cresterea masiva a contributiilor de asigurari sociale din 1995 incoace, facuta pentru a compensa pensionarile anticipate care au mascat somajul, a creat deficit la bugetul public de pensii care a trebuit sa fie compensat prin dublarea nivelului de contributii sociale.
Odata majorate aceste contributii sociale la niveluri insuportabile pentru marea majoritate a companiilor - mai putin pentru banci, care inca extrag marje mari de profit din lipsa de concurenta, sau pentru companiile multinationale care au atuul unei productivitati inalte datorat managementului performant - intre angajati si stat s-a nascut o mare neincredere.
Statul ofera servicii proaste -sistem de invatamant invechit, pensii foarte mici, spitale publice prost administrate, iar angajatii, de comun acord cu angajatorul, evita prin orice mijloc posibil plata contributiilor sociale.
Costurile acestei neincrederi si a acestei rupturi intre angajatul de 25-45 de ani, adica segmentul de varsta cel mai dinamic al populatiei, care include chiar posibilii contributori la aceste fonduri, si stat se vor vedea si in reforma sistemului de pensii.
De ce? Pentru ca banii care vor fi acumulati in fondurile de pensii private obligatorii reprezinta de fapt o parte din banii care merg in numele angajatului la bugetul public de pensii.
Astfel, oamenii vor cauta in continuare sa economiseasca pe cont propriu - in banci, in actiuni, in fonduri mutuale, in polite de asigurari de viata sau in imobiliare, decat sa insiste la angajatori pentru majorarea salariilor brute, care sa le aduca o pensie mai mare.
Infiintarea primelor fonduri de pensii private facultative, prevazuta pentru luna mai, si a celor private obligatorii, in luna august, vor face din pensiile private subiectul numarul unu pe piata publica in a doua jumatate a acestui an.
Tema tine deja prima pagina a ziarelor occidentale de cativa ani.
"Pension tension", titra zilele trecute cel mai citit cotidian american, USA Today, referindu-se la diferentele dintre pensiile publice si cele private, iar cel mai mare cotidian francez de business, Les Echos, indemna cititorii la un "bricolaj" al pensiilor: "Retraite- comment la fabriquer vous-m?me" (Pensia - cum sa vi-o fabricati singuri).
Imbatranirea populatiei va schimba enorm peisajul demografic in statele dezvoltate in urmatorii 30-40 de ani. Romancele care ingrijesc batrani in Italia vad deja asta.
Francezii anunta chiar ca, dat fiind speranta de viata din ce in ce mai mare, generatia celor care au acum 45-50 de ani va fi prima care va avea in intretinere, la pensie fiind, si parintii de 70-80 de ani, nu numai copiii care inca sunt studenti sau au deja nepoti.
In Romania, este deja cazul segmentului de populatie amintit, de angajati intre 25-45 de ani, care isi intretin parintii scosi anticipat la pensie.
Vor fi fondurile de pensii private suficient de credibile in fata acestor oameni? Va fi o munca grea de lamurire.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
