Romania este o destinatie low-cost pentru industrie pe baza agriculturii de subzistenta, care domina 90% din mediul rural. De ce? Sa luam cazul Dacia, unde in aceste zile este greva generala.
2.500 de angajati din cei 13.000 castiga 780 de lei pe luna. Majoritatea dintre acestia locuiesc in mediul rural, in comunele din jurul Pitestiului. Renault, Ford, Nokia si ceilalti mari investitori in industrie care vin aici in primul rand atrasi de forta de munca ieftina se bazeaza pe aceste bazine largi de semi-fermieri, semi-oraseni pentru care cele 200-300 de euro pe luna reprezinta bani.
Germanii din Bochum sau americanii din Detroit, state in care revolutia industriala s-a petrecut acum 200 de ani, nu vor intelege niciodata cum pot trai romanii cu a zecea parte din salariul lor pe luna, si cu atat mai putin daca vin aici si vad preturile din magazine.
Pentru taranul roman care vinde branza sau legume in piata, banii sunt mult mai "scumpi" decat pentru oricine altcineva. El are ce manca, ce bea, unde sta, dar nu are cu ce plati rechizitele si internetul copiilor, hainele si imbracamintea, ratele la frigider sau aragaz.
Romania are in acest moment 1 milion de ferme cu 1-2 vaci, deci 3-4 milioane de oameni mananca, partial, ceea ce produc, avand in vedere dimensiunea familiilor din mediul rural.
Acesta este un punct nevralgic al economiei, care ne deosebeste de tarile din jur intrate in UE. Pe masura ce productivitatea in agricultura va creste, presiunea pe salariile in industrie va fi si mai mare, asa incat vor fi cautate posturile cu valoare adaugata. Logan nu se va mai putea face in Romania cand vom avea o agricultura a fermelor mari. Trecerea de la agricultura de subzistenta si industria low-cost la servicii si industrie cu valoare adaugata mare va fi cea mai mare provocare pentru economie in urmatorii ani.
Odata intrata in Uniunea Europeana, Romania ar trebui sa-si stabileasca un set de obiective pentru urmatorii 10 ani in functie de prioritatile pe care le are in acest moment.
Dar avem aceasta lista de obiective? Se afla reprezentantii Romaniei in organizatiile UE - parlamentari, membri ai Comisiei Europene, functionari europeni - formal sau informal, sub acelasi "steag"?
Sigur, obiectivul general - de atragere de fonduri pentru infrastructura, pentru imbunatatirea competitivitatii, pentru agricultura si dezvoltare rurala pentru a determina cresterea calitatii vietii si a veniturilor - este cunoscut. Dar este valabil pentru toate noile tari membre ale UE.
Care sunt punctele nevralgice ale Romaniei, care trebuie protejate si si punctele cheie, punctele de sprijin pe care se poate baza devoltarea? Care sunt, cu alte cuvinte, prioritatile noastre in Uniunea Europeana?
Starea economica si sociala a Romaniei difera mult nu numai de Ungaria, Polonia sau Cehia, care au in fata 6-8 ani de reforme si privatizare, ci si fata de Bulgaria, colega "de banca".
Presedintele Agentiei pentru Valorificarea Activelor Statului, Teodor Athanasiu, a spus duminica despre investitia Ford ca reprezinta inceputul celei de-a doua industrializari a Romaniei.
Este adevarat, dar s-ar putea spune ca nu este inceputul, ci face parte din a doua industrializare a Romaniei, alaturi de investitia Renault la Dacia, Nokia la Cluj si fabricile de componente auto din vestul tarii.
A doua industrializare a Romaniei a inceput din 2006, de cand exporturile de masini si echipamente au depasit ca pondere in exporturile totale produsele industriei usoare, adica imbracaminte si incaltaminte.
Imbracaminte, incaltaminte, componente auto, acum masini intregi. Suntem pe drumul cel bun. Dar trebuie sa vedem pe ce ne bazam dezvoltarea acum, ca sa nu taiem sursele de crestere prematur.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
