Extinderea agresiva a bancilor a sufocat bulevardele, a pus presiune pe pretul spatiilor comerciale si a provocat o criza de oameni pe piata. Mai mult, se pune din ce in ce mai mult problema daca toate aceste sucursale vor avea destui clienti pentru a fi profitabile si daca in curand nu va incepe restructurarea.
Este o temere gresita. Economia are nevoie de aceasta extindere, pentru ca economia are nevoie de sange. Ponderea activelor bancare in produsul intern brut, de 55% acum, este de trei ori mai mica decat intr-o economie dezvoltata si de circa doua ori mai mica decat reperele noastre pentru dezvoltare - Polonia, Cehia, Ungaria.
Deseori banii sunt asemanati cu sangele care iriga economia. Un organism secatuit de inflatie asa cum a fost economia pana la sfarsitul deceniului trecut are acum nevoie de sange, adica de bani, pentru a-si reveni. Suntem exact in situatia unui pacient operat care face primii pasi pe holurile spitalului, caruia doctorul ii recomanda multa miscare. Operatia a constat in intoarcerea catre piata a companiilor si oamenilor, adica in termeni economici in realocarea resurselor. Cu cat va ajunge sangele mai repede si mai bine in capilare - adica la persoanele fizice si micile intreprinderi - cu atat vor putea trai mai bine, vor putea sa se dezvolte.
Gradul de bancarizare si ponderea economisirii nu sunt acum mult mai mari decat in 1990, dar pur si simplu economiile si celelalte resurse de atunci - oamenii, materia prima, echipamentele - erau folosite pentru a produce marfuri nevandabile.
Atunci aveam bani, dar nu eram in piata. Exemplul banilor depusi la CEC pentru Dacii este graitor. Acum suntem in piata, dar banii de abia incep sa curga.
Foamea de bani in economie se regaseste si in schimbarea treptata a pozitiei BNR fata de sistemul bancar, de la debitor in cea de creditor.
In martie 2005, ZF a pus o intrebare intr-un seminar: "Cand vor ajunge dobanzile la creditele in lei sub 10 %?". Bancherii prezenti acolo, precum si oficialii BNR s-au declarat sceptici. Nu pot scadea dobanzile sub 10 % mai repede de 3-4 ani, au spus ei, pentru ca prima de risc este mare, adaugand tot cortegiul de explicatii care insoteste de obicei raspunsul la intrebarea "De ce sunt dobanzile asa de mari in Romania?".
Dar raspunsul corect era altul: doar concurenta micsoreaza dobanzile (ca si preturile). Ca urmare a concurentei dezlantuite pentru clienti, in noiembrie 2005, la mai putin de un an de la predictiile pesimiste, erau banci cu oferte pe piata de sub 10 % dobanda la credite.
Putini dintre cei care s-au format in sistemul comunist si au invatat marxismul in scoala sunt capabili sa gandeasca acum ca leacul universal este concurenta. Forta care se naste in cel care produce sau vinde un bun sau un serviciu, in momentul in care este supus competitiei, este inca subevaluata in Romania.
Concurenta este cea care impinge bancile sa sufoce bulevardele, sa micsoreze si mai mult dobanzile si sa irige economia, fara sa aiba in statutul lor asta, in mod programatic.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
