Exporturile Romaniei ar fi cu 5 miliarde de euro mai mari, adica cu aproape 15%, iar deficitul comercial s-ar reduce cu 30% daca ar fi incluse in exporturi si remiterile in tara ale muncitorilor romani din Uniunea Europeana.
Astfel, chiar daca datele privind deficitul de cont curent nu se schimba, includerea remiterilor ofera o alta imagine, mult mai buna, asupra puterii de export a economiei romanesti. Iar puterea de export este cel mai important indicator intr-o economie globalizata, in care accesul la bunuri si servicii din terte tari este esential atat pentru bunastarea individuala, cat si pentru societate in ansamblu.
De ce ar trebui incluse remiterile in exporturi?
In mod fundamental, pentru ca Romania este in acest moment "scufundata" in spatiul economic european mai mult prin romanii care lucreaza in strainatate decat prin investitiile europene aici.
In mod formal, pentru ca exporturile sunt definite ca marfuri sau servicii vandute peste hotare de catre rezidenti, adica orice contract de marfa sau servicii care aduce valuta in tara. Astfel, daca o firma romaneasca de constructii sau de transport are un contract in Italia, veniturile sale sunt considerate exporturi pentru Romania.
Asadar, de ce n-ar fi considerate veniturile romanilor care lucreaza in constructii in Italia exporturi, de vreme ce sunt repatriate in cea mai mare parte?
De altfel, ceea ce se intampla "pe teren" vine in sprijinul ideii. In timpul targului de joburi organizat recent de Ministerul Muncii in Italia pentru muncitorii romani care vor sa se intoarca acasa, companiile au fost luate prin surprindere de oferte ale unor mici firme de romani care voiau sa ia lucrari in antrepriza, nu sa munceasca la ora.
Granita intre muncitor si intreprinzator, intre detinatorul fortei de munca si cel al capitalului, se estompeaza.
Contractul, afacerea, contrapartida de bani (valuta) contra serviciu este cea care conteaza, nu statutul furnizorului - o persoana fizica sau o firma, iar daca vedem fiecare salariu ca pe un contract de servicii, inseamna ca putem sa ii consideram pe cei trei-patru milioane de romani care muncesc temporar in strainatate ca pe niste intreprinzatori romani care isi exporta serviciile.
De fapt, numai din cauza birocratiei din tara si a neincrederii in statul roman acestia nu au firme aici prin care sa-si vanda serviciile in strainatate.
Un alt exemplu: zeci de mii de tineri lucreaza in call-centere sau centre de servicii in tara deservind companii straine care au incheiat contracte de outsourcing. Odata conectati la calculator, la casti si microfon, acesti tineri sunt practic delocalizati complet. Doar cu corpul sunt in Romania. Mintea lor este in Marea Britanie, in Franta sau Spania.
Contractele incheiate de angajatorii lor sunt export curat. De ce fluxul de valuta provenit de pe urma activitatii acestora sa fie considerat export si banii castigati de romanii care sunt "cu totul" integrati in alta economie, nu?
Dar cum s-ar reflecta in indicatori includerea remiterilor in exporturi? Conform Bancii Nationale, Romania a incheiat anul trecut cu exporturi de bunuri si servicii de 37 miliarde de euro si importuri de 54 de miliarde de euro, deci cu un deficit de 17 miliarde de euro. Economistii raporteaza acest deficit la PIB de 120 de miliarde de euro - egal 14% si spun: atentie, este un prag de alarma, consumati din import mai mult decat v-o permite puterea exporturilor.
Dar de unde am avut totusi in 2007 euro sa platim pentru masini din import (5 miliarde de euro), alimente din import (1,5 miliard de euro), vacante in strainatate (1 miliard de euro), electrocasnice (1 miliard de euro), computere (500 de milioane de euro) sau telefoane mobile (300 de milioane de euro)?
Din investitiile straine, din credite de la bancile straine si din banii trimisi de muncitorii romani din strainatate. Aceste fluxuri au acoperit deficitul de 17 miliarde de euro.
In ce proportii? Investitiile straine au fost anul trecut de 7 miliarde de euro. Insa investitorii straini vor si ei profit: investitiile straine nete adica scazand veniturile repatriate sub forma de profituri in 2007 provenite din investitiile straine anterioare au fost de 4,6 miliarde de euro in 2006. Deci fluxul pozitiv prin care ne-am finantat nevoia de valuta din investitii straine a fost de fapt de 2,4 miliarde euro.
Mai raman 14-15 miliarde euro intrari de valuta care ne-au permis achizitiile de masini straine, portocale, vacante sau computere. De unde au provenit? Cele 5 miliarde de euro transferuri ale muncitorilor romani din strainatate mentionate si circa 10 miliarde de euro credite de la bancile straine, luate de bancile si firmele autohtone.
Consumul arata ca economia este mai puternica decat in statistici, iar banii trimisi din strainatate sunt o explicatie pentru incasarile agentiilor de turism, ale importatorilor auto si ale retelelor de super si hipermarketuri.
Romania nu trebuie sa se vaite ca mananca prea multe alimente din import sau ca cheltuie prea mult pe masini straine, ci sa se gandeasca cum sa "produca" mai multi bani, mai multi euro pentru a-si satisface aceste nevoi.
Problema nu este a consumului "exagerat" din import, ci a fortei prea reduse de a produce, pentru a avea bani sa consumam - din import sau de pe piata autohtona.
Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
