Este de actualitate demararea procesului de privatizare a managementului unor companii de stat, condiţie stipulată în acordul încheiat de către guvern cu Fondul Monetar Internaţional. În acest context am urmărit cu interes academic şi nu numai concretizarea indicatorilor de performanţă funcţie de care echipele manageriale urmează a fi stimulate.
Se remarcă la o analiză fie şi sumară a cifrelor de mai jos că, indiferent de rezultatul net obţinut, toate cele nouă bănci americane au primit injecţii financiare imense din simplul motiv că lichidităţile erau insuficiente.
Rentabilizarea activităţii trebuie realizată pe baze preponderent monetare, altfel acumularea de arierate la unele dintre companiile al căror management urmează a fi privatizat va continua. Cu alte cuvinte prevalentă trebuie să fie capacitatea acelei afaceri de a genera lichidităţi. Îmi aduc aminte de perioada anilor 1994-1998, când acţionarii multor companii cotate la bursa de valori autohtonă nu puteau încasa dividendele cuvenite datorită deficitului cronic de lichidităţi al acestora. Profitul net raportat şi repartizat de către AGA se afla în realitate materializat în stocuri cu mişcare lentă sau fără mişcare precum şi în creanţe. Din acest punct de vedere indicatori ca lichiditatea generală sau parţială evocaţi în presă ca indicatori de performanţă prezintă limite serioase.
Nivelul cash-ului pe acţiune sau mărimea cash-flow-ul disponibil reprezintă indicatori mult mai fiabili în aprecierea stării reale de sănătate a unei companii. Luarea lor în considerare ne va feri de întoarcerea la timpurile când cooperativele agricole de producţie se întreceau în raportarea unor producţii astronomice de cereale la hectar, iar pâinea, uleiul şi făina erau raţionalizate.
Eduard Dinu este prof. dr. Academia de Studii Economice din Bucureşti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
