Restructurarea economiei, despre care vorbim de atata amar de vreme, e departe de a fi ajuns la desavarsire. Si asta, mai cu seama, din cauza unor blocaje psihologice. Nu-i deloc usor, in societatea romaneasca, sa fie puse de acord criteriile pietei functionale cu adevarurile din economia noastra. Operatia ar presupune, intai si intai, restrangerea schemelor de personal, mult prea incarcate; ajustarea drastica a costurilor de fabricatie, inca impovarate de risipa; asmutirea cainilor concurentei impotriva tuturor celor tentati sa traga cate un pui de somn in bratele delasarii si ale incompetentei, dusmani de moarte ai muncii performante. Cine s-o faca? O poate face, desigur, doar un suflet de intreprinzator. Privat, fara indoiala. Singurul capabil sa asculte numai si numai de ratiuni economice. Si sa actioneze in stil nou. Pentru ca in joc sunt banii lui, riscurile lui, aspiratiile lui de succes economic.
N-am nici un dubiu. O astfel de judecata e in contradictie cu toata marea literatura, incepand inca din secolul al XIX-lea, cu toate marile carti la lumina carora s-au format generatiile prezente. In primul rand generatia mea. Noi, cei formati in spiritul unei literaturi preocupate sa critice cu asprime consecintele pierderii omului "printre lucruri", vom continua sa gandim... cu inima. Si nu vom ezita sa sustinem pastrarea unui om in plus intr-o fabrica, fara sa ne doara sufletul ca rezultatul ar putea fi renuntarea la un procent de productivitate. Fapt laudabil sub aspect moral, dar catastrofal din punct de vedere economic.
Capitalistii au luat in seama avertismentul lui Marx
Marxismul, desi a facut caz de umanism, in practica a calcat in picioare demnitatea umana. In istorie, terenul de confruntare dintre marxisti si capitalisti n-a fost nicidecum umanismul. A fost pragmatismul. Marx murea in secolul XIX, la Londra, convins ca vremea capitalismului a trecut. El i-a prevazut sfarsitul, bazandu-se tocmai pe o judecata pragmatica. Vazuse limita inradacinata in mintile capitalistilor. Pentru ca, mult timp, au avut aroganta de a gandi ca sunt predestinati sa fie singuri in jurul mesei pline cu bucate si ca celorlalti pot sa le arunce doar resturile. Mesajul lui Marx era limpede: capitalismul a organizat foarte bine cresterea productiei, dar se va prabusi repede, pentru ca habar nu are cum sa organizeze consumul.
Marx avea dreptate. Dar capitalistii i-au luat in seama avertismentul. Au inteles ca "societatea de productie", in care producatorii se credeau regi, ei hotarand dupa bunul lor plac ce sa produca si cui sa vanda, si-a epuizat resursele. Si ca finalul n-ar putea fi decat catastrofal. Mai intai in mintile cele mai avansate, apoi in practica a inceput sa prinda contur un alt tip de organizare economica: "societatea de consum". Producatorii si-au pastrat puterea. Mai mult: si-au intarit-o. Dar consumatorul a vazut cum, incet-incet, pe tabla de sah a economiei sunt scoase la atac piesele care-l exprima pe el. Au inceput sa fie concepute si puse in practica noi scheme de organizare a economiei, care sa valorifice mai bine munca desfasurata de consumator. Culmea: pana la urma tocmai socialismul s-a prabusit fiindca n-a fost in stare sa organizeze consumul.
Vizionarii care s-au razboit cu cei care nu vedeau decat profitul
Cand spui intreprinzator spui capitalist. Dar asta nu inseamna ca, mai departe, cand spui capitalist pui, de fapt, semnul egal cu o judecata sanatoasa, ferita de influentele slabiciunilor omenesti. In zorii acestui veac, presedintele american Roosvelt (altul decat cel ce avea sa joace un rol esential in al doilea razboi mondial) se lupta cu marii capitalisti, pentru ca refuzau sa-i considere pe lucratori... partenerii lor. El le spunea de la obraz: "O sa va apar impotriva socialistilor si-o sa va apar de voi insiva". Pentru ca supracapitalizarea sa nu duca economia in colaps, presedintele a initiat un sistem de "supraveghere", a arbitrat direct conflictele de munca sau a numit consilii de arbitraj. Si a dezgropat legea antitrust, din 1890, pe care toti o uitasera. Uriase monopoluri, legate de nume celebre, au fost obligate sa se desfaca pentru o cauza mare: inviorarea pietei de consum si protejarea concurentei.
E numai un caz, desigur notoriu. Sunt si altele, numeroase, ce au ilustrat razboiul continuu al unor politicieni vizionari cu capitalistii ce nu reuseau sa vada nimic dincolo de propriul profit. Nu pentru a-i distruge, caci odata cu ei ar fi disparut importante resurse financiare, fara a caror implicare omenirea ar fi fost mai saraca. Dar pentru a-i "cuminti" si a-i determina sa se supuna legilor economice.
Daca incalci legile economice, platesti scump
De altfel, marii detinatori ai capitalurilor au acumulat forta, au devenit constienti de forta lor, au inteles ca pot numi guverne sau darama guverne, chiar au si facut-o, dar ca nu pot incalca legile economice fara sa plateasca scump. Treptat, au inteles ca insusi volumul profitului este dependent de felul in care este repartizat, impartit cu toti cei ce-l realizeaza. Au fost, deci, diversificate formele de impartire a profitului, au aparut actionariatele populare, managementul s-a despartit de patronat, ajungandu-se pana la formele superioare din zilele noastre, dominate de contracte de parteneriat intre patroni, manageri si salariati, de stimularea participarii la cresterea profitului. Toate sub constrangerea temutelor legi economice, a caror incalcare, fie din necunoastere, fie cu buna stiinta, este neiertatoare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
