Vestea buna a ultimei perioade este ca, in mod surprinzator, clasa politica a reusit sa evite amplificarea crizei economice printr-o criza politica. Marea provocare pentru noul guvern va fi definirea prioritatilor, stabilirea setului de politici economice si aplicarea lor consecventa inclusiv prin temporizarea angajamentelor populiste electorale. In acest sens, se contureaza cateva principii cu consecinte asupra actiunilor practice imediate:
Deficitele se finanteaza foarte scump, iar Romania este intre "suspectii de serviciu" privind nesustenabilitatea deficitelor. In context, accesarea oricaror facilitati de finantare/swap la Banca Centrala Europeana sau FMI devine o prioritate si este menita sa imbunatateasca ratingurile pentru emisiunile de titluri de stat din perioadele urmatoare.
In situatii extreme, evitarea atacurilor asupra leului se poate face inclusiv prin anuntarea disponibilitatii taxarii fluxurilor speculative de capital (asa cum altii au oprit short selling-ul pentru a evita prabusirea unor institutii financiare viabile).
Banii de la buget au ca destinatie adoptarea de masuri pentru buna functionare a mediului de afaceri romanesc in intregul sau (aici intrand si masurile de protejare a categoriilor sociale cele mai afectate de criza) si nu salvarea individuala a unor firme indiferent de marime/importanta numarul de locuri de munca sau impactul asupra altor sectoare. Aceasta devine cu atat mai important cu cat in perioada urmatoare diversi agenti economici, inclusiv cu capital strain, vor exercita presiuni asupra guvernului pentru salvarea unei intreprinderi sau a alteia.
Date fiind dimensiunile economiei, mediul de afaceri romanesc reactioneaza si nu initiaza (este un taker nu un giver) iesirea din criza pe plan european. Orice resurse bugetare trebuie cheltuite numai in contextul in care beneficiem de inviorarea pietelor europene si nu in iluzia ca firmele romanesti, inclusiv cele cu capital strain, prin finantari de la buget, vor putea sa si creasca cotele pe pietele europene. Astfel de finantari sunt orientate in prezent, de fiecare stat, numai pentru cresterea consumului de produse indigene in tara respectiva.
Statul va trebui sa isi asume un rol mai activ in economie prin definirea de politici industriale care sa canalizeze resursele sectorului privat spre iesirea din criza prin investitii in sectoare cu potential ridicat de crestere.
Definirea avantajelor competitive ale firmelor romanesti si operationalizarea acestora prin politici industriale active, inclusiv la export, cat si sustinerea activa a calificarii fortei de munca autohtone devin astfel prioritati principiale. Dincolo insa de consensul existent asupra dezvoltarii infrastructurii, agriculturii si energiilor regenerabile (sau a masurilor de economisire a energiei) trebuie sa existe un "road map" de detaliu in definirea fiecarei politici industriale pornind de la cadrul legislativ si mergand pana la masurile de adoptat la nivelul agentilor economici. Altfel, din nou, nu vom depasi simplele enunturi electorale.
Finantarea deficitelor bugetare prin emisiuni de titluri de stat in valoare de patru miliarde de lei va face si mai dificil accesul la credite al sectorului privat ("crowding out"). Atunci cand Ministerul de Finante plateste deja peste 14% pentru a obtine fonduri de la banci este de asteptat ca intreprinderile mici si mijlocii sa se poata finanta la dobanzi de peste 20%. Pretul foarte inalt pe care statul (si cu atat mai mult sectorul privat) il plateste pentru a se finanta este dat si de faptul ca riscul de devalorizare a leului nu a fost acoperit de aranjamentele de swap mentionate, cu institutii internationale. Initierea negocierilor pentru astfel de aranjamente ar fi trebuit sa fie conditia prealabila emisiunii de titluri de stat. Alternativa este ca ne vom indatora cu mult mai mult si mai scump riscand declansarea unei crize a neincrederii in leu.
Solutia adoptata de economiile vest-europene pentru a obtine finantari cat mai ieftine este de a se adresa populatiei pentru vanzarea titlurilor de stat. Astfel sunt lansate in aceasta perioada campanii masive de educare a publicului asupra avantajelor plasarii economiilor in titluri de stat. La noi astfel de campanii ar trebui sa duca nu numai la educarea populatiei, dar si la promovarea vanzarii titlurilor de stat direct prin bursa. Faptul ca prin astfel de emisiuni se atrag fonduri "prea putine si prea greu" nu este un argument. Daca nu o facem noi, s-ar putea sa o faca altii pentru a vinde cetatenilor romani titluri de stat straine. Concurenta pe piata internationala la vanzarea titlurilor de stat ale diverselor tari va fi acerba!
Actiunile guvernamentale pe termen scurt trebuie sa vizeze restabilirea increderii intre agentii economici, incepand cu relatia banca - client corporatist si trebuie sa duca la evitarea intrarii intr-o noua epoca a arieratelor de plati intre intreprinderi.
Solutia clasica este activarea fondurilor de garantare a creditelor bancare catre firme. Practica internationala recenta arata ca o solutie mai rapida pare sa fie garantarea directa de catre stat sau prin Eximbank, in limite stabilite (e.g.: 10%) si pe o perioada limitata, a creditelor date de banci (simultan cu "retribuirea" statului cu o prima pentru toate creditele recuperate in acest regim).
Stimularea consumului productiv, inclusiv prin masuri fiscale se poate face numai dupa ce sistemul economic bazat pe creditare este din nou in functiune. Metafora cea mai folosita in aceste zile este ca unui organism in care s-a oprit circulatia sangelui nu-i faci transfuzii adaugand si mai mult sange, ci incerci intai sa restabilesti functiile de pompare a sangelui de catre inima. Una din dovezile ca nu trebuie inca inceputa stimularea consumului este faptul ca economia nu a reactionat in niciun fel la ieftinirea, de circa patru ori, a petrolului. Pana la urma, cel mai sever "impozit" asupra firmelor l-a reprezentat explozia costurilor cu energia, iar reducerea lui nu pare sa invioreze in niciun fel economia.
In acelasi timp insa, trebuie stopata creditarea statului de catre agentii economici prin plata diverselor impozite (TVA, profit etc.) la emiterea facturilor si nu la incasarea lor. In locul dezbaterilor fara sfarsit asupra efectului unor reduceri spectaculoase de TVA, legiferarea platii TVA-ului la incasarea facturii sau la sase luni de la emiterea ei (masuri promovate deja pe plan european, vezi Anglia) este o masura cu impact imediat asupra mediului de afaceri.
Banii europeni vor fi accesati si in masura in care functionarii publici sunt cointeresati in acest proces. Modelul spaniol de accesare a fondurilor europene a permis functionarilor publici sa actioneze si in calitate de consultanti remunerati pe baza succesului proiectelor institutiilor publice la care erau angajati. Spania a realizat in acest fel una din ratele de absortie cele mai ridicate a fondurilor europene. Aplicarea aceluiasi model si la noi, devine necesara, in contextul in care functionarii publici vor fi demotivati in perioadele urmatoare datorita reducerilor veniturilor.
Avand in vedere ca mare parte din datoria externa este datorie privata, stimularea firmelor private sa isi converteasca datoriile catre actionarii principali, in majorari de capital, este o solutie care contribuie la ameliorarea deficitelor. Cresterea spectaculoasa a investitiilor straine directe din luna octombrie, spre exemplu, este datorata tocmai fenomenului de conversie. Acesta trebuie stimulat in continuare atat prin masuri administrative de debirocratizare, cat si fiscal.
Dincolo de solutiile tehnice, esential va fi modul in care acest guvern va sti "sa vanda" publicului masurile de politica economica intr-un an care va incepe sub spectrul cresterii somajului si a ingrijorarii privind cursul de schimb al leului.
Florin Pogonaru este presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania
Opiniile din prezentul articol apartin autorului si nu angajeaza in niciun fel institutiile cu care acesta este asociat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
