Saptamana trecuta a marcat o abundenta de teme conflictuale atat in ceea ce priveste relatiile de la varful puterii, cat si cele dintre liderii celui mai important partid de opozitie.
Conflictele de la varful puterii au debutat in forta prin criticile liderului PD, Emil Boc, adresate premierului Tariceanu, armonizate cu o lovitura directa aplicata de presedinte credibilitatii membrilor cabinetului (acuzati, unii dintre ei, ca s-ar afla sub influenta unor grupuri de interese economice).
Acuzatia presedintelui a constituit de altfel pretextul pentru ceea ce se anunta a fi cel mai consistent conflict presedinte-premier. Atacul lui Traian Basescu a fost urmat de o reactie graduala a premierului care a atins punctul culminant la sfarsitul saptamanii. Initial, premierul a precizat ca asteapta de la SRI in-formatii care sa confirme acuzatiile presedintelui. Prin aceasta prima miscare, Tariceanu a urmarit sa retrimita subiectul in curtea presedintelui. In acelasi timp insa, el a mai transmis, probabil involuntar, un mesaj defavorabil pentru autoritatea sa: acela ca in calitate de sef al guvernului el nu beneficiaza de informatii de la servicii privind activitatea membrilor cabinetului. Faptul ca presedintele avea aceste informatii, iar primul-ministru nu, dovedeste fie ca seful statului nu are incredere in premier, fie ca a impus un monopol asupra informatiilor pentru a putea lansa, la nevoie, diverse bombe politice.
Constatand probabil situatia de inferioritate in care s-a plasat in raport cu presedintele, premierul Tariceanu a revenit exprimandu-si increderea in membrii cabinetului, lucru firesc pentru liderul unei echipe care are nevoie ca de aer de loialitatea ministrilor sai. In fine, ultima reactie a primului-ministru (din informatiile primite de la SRI nu reiese influentarea anumitor persoane aflate in guvern de catre grupuri de interese economice) ne-a convins definitiv ca paradigma conflictuala a devenit regula relatiei presedinte-premier. Calin Popescu Tariceanu declara, cu alte cuvine, ca presedintele Basescu vorbeste despre cai verzi pe pereti atunci cand atrage atentia asupra faptului ca membri ai cabinetului sunt influentati de grupuri de interese. Deocamdata nu avem o reactie a presedintelui, dar ea nu se poate lasa asteptata, avand in vedere ca premierul i-a contestat acuzatiile, lipsindu-le de continut. Daca informatiile SRI nu sunt relevante, atunci se pune intrebarea, pe ce baza a lansat public presedintele acele acuzatii? Si ce fel de informatii a transmis SRI primului-ministru?
Presupunand ca a oferit ambilor lideri aceleasi date, cum se face ca ei citesc in mod diferit rapoartele principalului serviciu de informatii al tarii? Sa se fi strecurat un anumit consilier prezidential in biroul presedintelui si sa-i fi schimbat ochelarii cu unii care sa citeasca din doua in doua randuri "Jos Tariceanu!"? Sau temperaturile ridicate ale luptei pentru putere i-au aburit ochelarii premierului? Indiferent care ar fi cauza, un lucru este cert: premierul nu mai vrea sa accepte sub nici o forma tutela presedintelui, fiind dispus chiar sa ne lase sa intelegem ca Traian Basescu ataca necolegial guvernul fara avea la baza nici o informatie concreta.
Ce partitura va juca PD in aceasta noua opera politica nu este greu de intuit. Deocamdata, Emil Boc a declarat ca democratii nu sunt o anexa a guvernului, deci PD poate oricand sa-l plesneasca peste mani pe primul-ministru. In plus, saptamana trecuta nu au lipsit atacurile la adresa ministrilor liberali. De exemplu, Gheorghe Flutur a fost contestat public de Valeriu Tabara, fost ministru al agriculturii si membru PD, oficial, pentru ca nu conduce cum trebuie Ministerul Agriculturii si neoficial, pentru ca nu a mai raspuns la comenzi si l-a lasat pe prietenul Stolojan cu ochii in soare. Prin urmare, este foarte posibil ca, daca disputele vor urma aceasta directie, sa asistam curand la un razboi pe fata intre palate si intre principalele partide aflate la putere. Asta daca nu cumva, si unii, si altii vor realiza ca, prin intretinerea crizei politice, produc pe banda rulanta procente pentru PSD.
In ceea ce ii priveste pe social-democrati, ei nu par foarte conectati la disputele de la varful puterii, fiind mult mai preocupati de transarea zonelor de influenta in partid. Conflictul Geoana - Nastase pare ca nu mai e o simpla inventie a puterii pentru a potoli avantul electoral al PSD de dupa inundatii. In plus, nici Ion Iliescu nu sta pe margine. Disparitia spectrului alegerilor anticipate a determinat reorientarea rapida a fostului presedinte. El si-a reluat retorica anticoruptie, tema tradarii si a inventat un nou element de atractie prin reactivarea tandemului Iliescu - Roman. Sigur, deocamdata e greu de crezut ca aceasta formula va avea succes electoral. Dar ea este interesanta pentru mass-media, pentru opinia publica si va complica raporturile de putere din PSD. Asta daca nu cumva Geoana si Nastase se vor simti direct amenintati si vor ingropa, pentru o perioada, securea razboiului.
Concluzia evenimentelor din ultima saptamana confirma inca o data ca paradigma conflictului domina politica romaneasca, iar acesta este un semn de imaturitate politica, in conditiile in care nu este vorba de naturalul conflict putere - opozitie, ci de crize publice in interiorul structurilor puterii si ale opozitiei.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
