Banca centrala a anuntat, printr-un interviu acordat agentiei Reuters de catre viceguvernatorul BNR Cristian Popa, trecerea oficiala la tintirea directa a inflatiei (inflation targeting). Astfel, BNR se va axa preponderent pe urmarirea unei tinte de inflatie. Va exista, se afirma, mai multa transparenta in deciziile bancii centrale, tinta de inflatie va fi urmarita intr-o perspectiva de mai multe trimestre (opt) prin utilizarea unor modele macroeconometrice.
Asa cum am anticipat, in articole si studii scrise cu timp in urma, BNR este obligata de circumstante sa recurga la o versiune "moale" a regimului de tintire directa a inflatiei, care inseamna nu o flotare completamente libera a leului. Aceasta optiune deriva din insuficiente ale mecanismului de transmisie monetara (rata dobanzii de politica monetara are relevanta limitata, iar semnalele transmise prin dobanda de interventie au eficacitate redusa), din modificarile structurale care au loc in economie (ceea ce afecteaza prognozele oferite de modele) si, nu in cele din urma, din volatilitatea mare indusa de miscari ample ale unui curs de schimb liber.
Mersul evenimentelor a dat un verdict asupra punctelor de vedere exprimate in dezbaterea publica si invatamintele sunt duble. O lectie tine de cultura dezbaterii publice, care este inca precara la noi si, din pacate, necultivata. Uneori, chiar ai sentimentul ca nu se doreste o dezbatere serioasa, ceea ce este in deserviciul informarii cetatenilor. O alta lectie este legata de pragmatism in politica publica; este bine pentru politica economica sa se exprime puncte de vedere asupra unor chestiuni spinoase argumentate solid profesional, fie ele in coliziune.
Stiinta economica, la fel ca orice disciplina sociala, este soft, iar practica se confrunta cu multe necunoscute si obligatorii compromisuri (trade-offs); adevarul si solutiile optime rezulta din dezbateri, mai mult sau mai putin publice.
Esential este sa existe buna credinta, onestitate intelectuala. Am in minte si acum rezistenta mioapa din partea unora (presupusi oameni deschisi la minte) fata de studiul privind tintirea inflatiei (elaborat in 2004 pentru IER); o atitudine similara s-a manifestat anterior si fata de studiul privind liberalizarea contului de capital, elaborat tot pentru IER. Regretul fata de aceste reactii este cu atat mai mare cu cat mesajul conjugat al celor doua analize este validat de timp. Macar daca s-ar invata din aceasta istorie.
Sa revin la introducerea tintirii inflatiei la noi. Voi exprima un punct de vedere vizavi de costul interventiilor BNR pe piata valutara, costul sterilizarii excesului de lichiditate. Leul s-a apreciat sever, chiar in termeni nominali, fata de euro si dolar in ultimul an, ceea ce a iscat o controversa majora privind impactul asupra exporturilor, deficitelor externe. Sectoare orientate catre export sunt puternic, advers afectate iar deficitele externe au crescut exploziv fata de anul trecut. Banca centrala a adus in discutie cateva argumente pentru non-interventie fata de aprecierea severa a leului: logica flotarii mai libere, care este in consonanta cu liberalizarea contului de capital si tintirea inflatiei; renuntarea la "subventia implicita prin curs", argument care nu sta in picioare avand in vedere aprecierea nominala a monedei autohtone; costul sterilizarilor, care ar fi un deficit cvasifiscal pentru bugetul public in masura in care BNR ar avea pierderi nete din aceste operatiuni.
Exista circumstante care reduc costul sterilizarii si care ajuta banca centrala, financiar, in interventiile pe piata valutara. Aceste conditii deriva din sistemul monetar dual si scaderea puternica a dobanzii de interventie in ultimele zece luni. Sistemul monetar dual face ca politica monetara in Romania sa depinda de deciziile a trei banci centrale: BNR, BCE (Banca Centrala Europeana) si FED (Sistemul Federal de Rezerve). Nivelul dobanzilor pe piata monetara din Romania, care este substantial euro(dolar)izata, nu se decide numai la Bucuresti; chiar si acum, cand BNR a marit nivelul rezervelor obligatorii la valuta, decisive pentru dobanzile la valute sunt ratele stabi-lite de BCE si FED la care se adauga diverse prime de risc. Pe fondul diferentialului de dobanzi (leu vs. valute) si pentru a descuraja imprumuturile in valuta BNR a fost obligata sa reduca copios dobanda sa de interventie lasand mai multa lichiditate in piata. Aceasta a adus dobanda de interventie a BNR (a se deosebi de "rata de politica monetara") foarte aproape de nivelul inflatiei. Astfel, costul sterilizarii pentru BNR a scazut dramatic in ultimele sase luni.
BNR se confrunta cu dileme majore, chiar daca a trecut la tintirea inflatiei (fie intr-o versiune moale). Sa speram ca va gasi solutiile mai bune, in conditiile date; avem nevoie de pragmatism, alaturi de trasparenta autentica.
PS. Ar fi fost bine, corect, ca anuntul trecerii oficiale la tintirea inflatiei sa fie facut prin intermediul presei romane.
* Daniel Daianu este profesor de economie, fost ministru de finante
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
