Opinii

Triumful arogantei

11.03.2004, 00:00 8



"Sa va fereasca Dumnezeu sa spun eu pe cati ii cunosc, ei facand alte practici, si ii vad cu dumneavoastra" - este replica pe care Ioan Talpes a gasit de cuviinta ca-i este permis sa le-o adreseze parlamentarilor de opozitie care l-au intrebat despre legaturile sale cu americano-istoricul Kurt Treptow, condamnat pentru pedofilie. Ati citit bine, este declaratie publica din Parlamentul Romaniei, in timpul audierilor, ce-i drept fara vreo semnificatie procedurala, pentru avizul consultativ pe care il pot da alesii tarii la desemnarea ministrului de stat, coordonator peste justitie, aparare si, in general, pentru integrarea in Uniunea Europeana. La cateva ore de la o astfel de declaratie, Talpes dezvolta o intreaga teorie menita sa arate ca a fost vorba de o gluma. Ioan Talpes, general in rezerva, om care spune despre el insusi ca este mai degraba discret si studios, la prima intalnire oficiala in calitate de guvernant plesneste o amenintare. Omul din umbra, care pomeneste rar despre statutul sau de sef al spionajului romanesc, care pedaleaza pe diploma sa de istoric militar, scoate nasul dintre documente (ca doar asa pare sa-i placa sa-si contemple imaginea despre el insusi) si se stropseste. Ameninta! Avertizeaza! Se simte mustind in aer santajul, dar domnul fost sef al administratiei prezidentiale revine si spune ca e vorba de-o gluma. Acesta a fost primul punct - o bila neagra.



"Apreciez lupta politica, dar nu jigodismul politic", este o replica la urma urmei naucitoare cata vreme nu este rostita pe culoare intunecoase sau in spelunci. Ii apartine unui ministru de stat, Dan Ioan Popescu. Este viceprtesedinte PSD. Altfel, superseful economiei - omul insarcinat la modul aproape neserios sa obtina statutul de economie de piata pentru Romania (de parca e usor lucru sa obtii un astfel de calificativ pe care nu l-au obtinut in ani de zile mai multe guverne). Si mai grava devine replica atata timp cat ea reprezinta raspunsul megaministrului la intrebarile opozitiei despre cum anume va aduce Romania la rangul de economie functionala de piata. Daca l-ar fi intrebat cineva cum va transforma capitalismul de cumetrie in economie functionala de piata, ce-ar fi raspuns? A doua bila neagra in dreptul celui de-al doilea punct.



"Parlamentarii opozitiei au nevoie de galetuse si ladite cu nisip" sau "am crezut ca politicienii respectivi s-au inscris in Crucea Rosie" - prima asertiune are legatura cu retragerea parlamentarilor opozitiei de la votul final asupra restructurarii Guvernului, a doua este comentariul la tabloul pe care l-au infatisat aceiasi parlamentari care, in semn de protest, si-au pus banderole a la greva japoneza. Replicile ii apartin primului ministru si presedinte al PSD, Adrian Nastase. Nu este ultimul pe lista, dar adunam in dreptul puterii a treia bila neagra.



Trecem acum de la declaratii, la fapte - inlocuirea Rodicai Stanoiu. Se strang parlamentarii la audieri, asculta un om care este prezentat ca noul ministru al justitiei, dar nu exista nicaieri un act oficial care sa-i anunte ca fostul ministru (este vorba de dna Stanoiu) a fost schimbat. Am inteles, Rodica Stanoiu nu vrea sa isi dea demisia. Dar cum votezi ceva in Parlament daca nu ai documente oficiale? Oricate proteste a balmajit opozitia, de la PSD si de la Cotroceni au venit explicatii coborate din Harry Potter - ba ca anunta prin fax ca pleaca, ba ca este vorba despre o tranzitie intre plecarea sa de la Palatul Victoria la Palatul Cotroceni, ba ca nu e nevoie de cunostinta Parlamentului ca sa schimbi un ministru. Am mai auzit de oameni cre se cramponeaza de scaune - de un prim-ministru, de pilda, prin 2000, dar sa treci prin Parlament un ministru nou fara sa spui concret cum l-ai inlocuit, e prima data!



Declaratii arogante, gesturi sfidatoare umplu in fiece zi paginile ziarelor - si nu vin doar din partea Puterii, am fost martori ai unor atitudini similare si din partea opozitiei, dar, parca, s-au adunat prea multe si au venit dintr-o data.



E an electoral! Numai ca, oricat de impetuoasa ar fi o campanie, oricat de slaba ar fi opozitia, oricat de dulci ar fi rezultatele din sondaje pentru Putere, exista o limita. Opozitia, asa cum este ea, reprezinta in Parlament o parte a populatiei care a trimis-o acolo. Parlamentul, in sine, este garantia, dintre cele palpabile, ca in Romania se exerseaza democratia.



Ce sa mai inteleaga un Mischie sau un Oprisan? Ei, baronii locali, sunt dojeniti de la centru fie ca au folosit vreo replica necuviincioasa la adresa vreuniu ziarist, a vreunui lider local de opozitie. Mai sunt avertizati ca daca vor continua sa-si subjuge banii publici in interes personal sau al clientelei politice e de rau... Dar ce exemplu primesc de la liderii de la centru? De la Cotroceni?



Au dreptate sa se poarte de parca nu au auzit nici o mustruluiala? Au acoperire de fiecare data cand se mai descopera ca si-au luat vreun titlu necuvenit? Au, de vreme ce firul rosu care se prelinge de la palate pana la bojdeuca este dispretul fata de tot ce nu poarta culorile partidului, aroganta fata de orice critica si sfidarea oricarui gest care iti atrage atentia ca gresesti.



Putem spune ca traim, acum, triumful arogantei! Dar ce urmeaza dupa asta? Brrr!!!
adelina.radulescu@zf.ro

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels