Asteptam, acum, o echipa de la FMI. Nu ca sa ne dea un nou imprumut. Romania nu de imprumuturi are nevoie, ci de o unda verde pentru pietele financiare, pentru Banca Mondiala, pentru Uniunea Europeana.
Dar FMI pune conditii: "Nu mariti salariile fara productivitate!". Sau: "Nu umflati deficitul bugetar fara finantare neinflationista!". Ori: "Daca nu puteti spori exporturile, n-aveti alta sansa de a echilibra balanta de plati decat restrangand importurile?".
Romanii castiga putin. In medie. Sub un anumit aspect, cel al exportului, acest castig derizoriu e o comoara. Exportatorii, indeosebi cei ce merg pe lohn, spun ca in Romania salariul asigura competitivitatea prin cost.
FMI zice ca si acest salariu mic... e mare. Mai cu seama in companiile si intreprinderile statului. Si, in consecinta, cere imperativ Guvernului Romaniei sa intervina pentru legarea salariilor de performantele economice. Fiindca asta vrea FMI: sa nu mai platim risipa, indolenta si incompetenta.
Dinspre Uniunea Europeana, insa, vin semnale potrivit carora salariul mediu din Romania e o povara. Daca in 2007, la aderare, salariul mediu din Romania va fi de numai 200 - 250 de euro, atunci vom arunca in aer piata muncii din Europa.
De ce e mic castigul? Cauzele sunt in primul rand istorice. Multi ani, inainte de ''89, Romania a avut crestere economica. Dar a obtinut-o prin continua adaugare de noi stabilimente industriale. Pentru a le construi, a fost urcata cu disperare rata acumularii, al carei pret impovarator l-a platit populatia. Dupa 1985 insa, bomba a explodat: nu a mai putut fi mentinuta o rata inalta a acumularii, care a intrat in picaj. Faptul ca productia cadea si ea, in acelasi ritm, era dovada ca economia romaneasca nu iesise din stadiul dezvoltarii "pe orizontala".
O economie eficienta se dezvolta insa "pe verticala", prin adaugari de performanta in plan calitativ si in cel al productivitatii. Intr-o astfel de economie, acumularea scade treptat, pentru a face loc cresterii consumului, fara sa coboare insa si productia. Mai mult, in aceleasi spatii si cu aceleasi masini, productia creste datorita organizarii muncii. Nu cum se petrec lucrurile in economia romaneasca, mai cu seama in cea de stat, unde tocmai productivitatea si eficienta sunt punctele slabe. Pana prin anii 1980-1985, aceste valori au fost suplinite - in prea mica masura - de acumularile fortate.
Din 1990 incoace, an de an, au fost cautate noi surse de extensie economica. Acumularea pierduse trenul in ''85. Mai era o singura solutie: imprumuturile externe. Productia a scazut ori a crescut in raport cu dinamica fluxurilor financiare venite din afara. Numai ca, fara concurenta, privatizare si restructurare, acesti bani nu au fost bine valorificati.
Acum, avem nevoie de salarii mult mai mari, ca sa putem intra in Uniunea Europeana fara sa perturbam piata muncii. Le vom putea avea, fara a calca pe nervi FMI si fara a dezechilibra economia interna, numai intensificand concurenta, privatizarea si restructurarea.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
