Miza europeana a alegerilor din noiembrie 2004 este conturata de un termen apropiat si de unul indepartat. Cel dintai va reiesi probabil foarte clar din raportul pe care Comisia il va publica peste 2 zile: vom sti atunci daca Romania va inchide sau nu negocierile anul acesta. Acest anunt va marca in chip semnificativ campania: daca raportul de tara va fi pozitiv, opozitia - data peste cap de retragerea lui Stolojan - va pierde o tema de atac esentiala. Invers, daca raportul va fi negativ, PSD va fi expus criticii. Cel de-al doilea termen care configureaza miza europeana a alegerilor din Romania este ceva mai indepartat: e vorba despre 1 ianuarie 2007, data posibilei noastre aderari. Orice partid isi doreste acum puterea pentru ca peste doi ani si trei luni sa organizeze balul intrarii in Uniune. Campania din 2004 va sta sub semnul ultimului raport de tara prezentat de Comisia Prodi si al ambitiei confiscarii politice a intrarii Romaniei in UE in 2007.
Cu toate acestea, dezbaterea pe teme europene e deocamdata cvasi-absenta in (pre)campania aflata in plina desfasurare. Ce-i drept, in numeroase tari europene este deplansa, in ultimii ani, absenta disputelor in jurul unor chestiuni legate de UE. Fie ca este vorba despre scrutinuri locale sau regionale, despre alegeri generale sau partiale, despre competitii electorale parlamentare sau preziden!iale, in tarile din Uniune se constata de cativa ani incoace un dezinteres marcat pentru evolutia europeana. Numerosi comentatori au observat, de altfel, ca pana si recentele alegeri europene din iunie, desi organizate intr-un moment de entuziasm creat de largirea din luna mai, au fost dominate de mize nationale: in fiecare din cele 25 de tari membre, dezbaterea a fost organizata in jurul unor chestiuni "domestice", lipsite de contur comunitar. Doar chestiunea posibilei aderari a Turciei a trezit interesul dincolo de frontierele unei tari sau ale alteia. Deplansa de liderii politici pasionati de Europa, absenta dezbaterii despre Uniune pare a fi singura nota comuna a campaniilor electorale din tarile membre. In acest sens, cazul Romaniei nu pare a fi o exceptie, vadind mai degraba o sincronizare cu atmosfera generala de pe batranul continent. Numai ca tara noastra nu e inca membra a familiei europene.
De fapt, relatia politicienilor romani cu UE ramane mai degraba ambigua. Dupa ce, ani de-a randul, Europa a fost invocata doar ca o entitate cultural-geografica, ea a devenit un reper al consensului clasei politice din Romania. In ciuda acestui fapt, partidele noastre intretin relatii mai curand protocolare cu grupurile politice din Parlamentul european, preferand cadrul mai larg al Internationalelor politice. Apoi, participarea romaneasca la dezbaterea europeana este practic nula: acest fapt a iesit foarte clar in evidenta cu ocazia reuniunilor din cadrul Conventiei privind viitorul Europei. Invitati ai acestui for care a pregatit textul viitoarei Constitutii europene, politicienii romani au? tacut. Asa cum fac si acum in chestiunea turca, care a creat o divizare semificativa a clasei politice europene. Pe de alta parte, partidele de la noi folosesc tactica jumatatilor de masura. Daca PSD si-a alcatuit un program electoral in care pasaje intregi par a fi copiate din dosarele de negociere cu Uniunea, acelasi partid s-a aliat cu PUR, formatiune care nu cu mult timp in urma propunea - prin vocea lui Codrut Seres, fostul ei candidat la Presedin!ie - un discurs foarte sceptic privind capacitatea mediului romanesc de afaceri de a intra pe pietele europene. De cealalta parte, Alianta D.A. a recuperat cateva din constrangerile fiscale impuse in interiorul Uniunii, dar pare tentata in continuare sa judece evolu!ia societatii romanesti in termeni de subdezvoltare: intr-adevar, in fragmentele de program prezentate pana acum de D.A., descoperim ca o viziune ultraliberala privitoare la impozite este combinata cu populismul propunerilor sociale adresate pensionarilor. Unele chestiuni care tin profund de logica politica europeana - precum dezvoltarea regionala sau politicile de solidaritate - nu sunt luate in serios decat de formatiuni slab cotate in sondaje, precum Actiunea Populara, respectiv Forta Democrata. AP a propus, in primavara acestui an, un discurs foarte ferm in favoarea regionalizarii, in vreme ce FD a cerut recent o solutie de capitalizare a fondurilor de pensii prin participarea marilor companii publice profitabile de la noi, pentru a da astfel substanta solidaritatii, intr-o societate care are, procentual vorbind, cea mai numeroasa populatie de pensionari din Europa.
In urma cu doi ani, PNL anunta ca va forma un guvern-fantoma care sa aiba exact atatia ministri cate capitole are de negociat Romania. Ideea nu a prins contur. Cum negocierile sunt pe cale de a fi (in sfarsit) terminate, nu ar fi lipsit de sens ca un viitor guvern - indiferent de componenta lui - sa aiba o structura apropiata de cea a Comisiei. Integrarea ar putea fi gestionata rational, ea devenind in acest fel o problema de politica interna. Deocamdata, suntem departe de acest punct.
* Cristian Preda este decan al Facultatii de Stiinte Politice din cadrul Universitatii Bucuresti
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
