Euforia declansarii schimbarilor poate submina uneori perceptia asupra posibilitatii lor de realizare.
Este cazul avalansei de noutati cu care se va confrunta Romania anul acesta. La ceea ce era deja pe lista, si anume probabila semnare a tratatului de aderare la Uniunea Europeana in primavara si introducerea leului greu in vara, s-a adaugat cota unica.
Mai nou, se discuta aprins despre declararea generalizata a averilor si despre supravegherea unificata a pietelor financiare.
Va inghiti "stomacul" populatiei atatea schimbari dintr-o data? Pentru ca, daca sa spunem ca supravegherea unificata priveste mai mult comunitatea financiara, aderarea la UE, leul greu, cota unica si declararea averilor presupun campanii masive de comunicare, implicand aproape toate populatia activa.
Si aici nu este vorba numai populatie, cat de aparatul administrativ. Exista o inertie foarte mare a mecanismului administratiei publice, iar schimbarile, mai ales cele concomitente si de anvergura, inneaca instantaneu motoarele circuitului hartiilor.
Oamenii au nevoie "sa digere" deocamdata socul cotei unice de impozitare. Aproape toata lumea a vazut-o doar prin efect -o crestere a salariilor. Dar aici este vorba de o revolutie a principiilor de impozitare.
Cota unica este o schimbare atat de dramatica a felului impozitarii, incat ne face sa ne intoarcem in trecut si sa punem intrebarile fundamentale: cum au aparut impozitele, de ce sunt necesare si de ce sunt diferentiate in functie de venit? A fost intotdeauna asa?
In jargonul fiscalistilor, cota unica de impozitare se numeste impozitare proportionala, iar cea in trepte, impozitare proportionala accelerata.
Impozitarea accelerata a fost introdusa, istoric vorbind, dupa aparitia statului asistential, in a doua jumatate a secolului XIX. Dezvoltarea formelor de asistenta sociala de tip Bismark (omul politic german care a fondat primele sisteme de pensii publice si de asistenta sociala), a majorat cheltuielile bugetare.
Ca urmare, a fost nevoie de venituri mai mari la bugetul de stat si au fost "importate" si in Europa Occidentala modelele din Peninsula Scandinava de impozitare proportionala progresiva.
Cota unica apartine asadar mai mult perioadei pre-capitaliste, si probabil ca peste 5-10 ani, cand colectarea va fi mai buna, se va trece iarasi la impozitarea proportionala accelerata, asa cum se intampla in Statele Unite, Marea Britanie sau Franta.
Aceste lucruri probabil ca trebuiau explicate.
In ceea ce priveste declaratia de avere, este de discutat daca este o masura buna sau nu. Dar cert este ca va fi destul de complicat sa fie introdusa anul acesta. Ar insemna ca in pauzele publicitare clipul cu leul nou sa fie urmat de cel care sa ne lamureasca cum sa completam declaratia de avere, iar oamenii n-or sa mai inteleaga nimic.
Pentru ca n-o sa fie usor cu taierea zerourilor. Aceasta schimbare va domina dezbaterile in mass-media intervalul martie -iulie, iar oamenii cu greu vor mai putea fi atenti la altceva.
Apoi, nu se poate lansa o asemenea propunere cum este declararea generalizata a averilor fara o testare a aderentei si fara o trecere scrupuloasa in revista a intrebarilor care se pot pune.
Managerii din multinationale sunt spre exemplu special antrenati cum sa raspunda la intrebarile jurnalistilor, cum sa le ocoleasca pe cele dificile si isi pun problema tuturor chestiunilor care pot fi ridicate inainte de a iesi in public.
Mai nou, a aparut si ideea supravegherii consolidate a pietelor bancare, de capital si de asigurari. Iarasi, poate fi o masura buna, dar costa timp, comunicare si noi institutii.
Nu poti sa o tii mereu asa, saptamana si proiectul. Este o problema de dozare a noului cu care se confrunta orice profesor. In cantitati mici, cu trimiteri la lucrurile stiute, cu explicatii largi, de context, noutatile pot fi asimilate mai usor. In nici un caz in ritm de mitraliera.
Pentru ca presa romana, drogata de ritmul de comunicare al predecesorilor guvernanti, vede stiri in orice declaratii si intentii exprimate de catre autoritati, si mai putin in fapte propriu-zise. Asa ca le preia si le dezvolta, cu ecouri de la analisti, cu noi explicatii ale initiatorilor, cu ecouri la ecouri, pana la satietate.
Noile autoritati s-au instalat practic in acest loc gol, de unde mass-media aboarbe ca un aspirator orice idee sau declaratie si o amplifica. Este o capcana. O luna, doua, trei, pana cand se vor roda si cunoaste holurile si personalul de prin ministere, probabil ca proaspetii guvernanti ar fi bine sa o lase mai usor cu artileria proiectelor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
