De la 1 iulie leul greu intra in viata noastra cotidiana fizic. Exista doua teze care insotesc acest eveniment. Prima, ca introducerea leului greu este necesara din ratiuni pragmatice. A doua teza priveste incarcatura simbolica a noului leu, el ilustrånd scaderea inflatiei si intrarea economiei intr-o noua faza - inclusiv din perspectiva aderarii la UE. Se cuvine evocat aici un fapt mai putin comentat public: potrivit intelegerilor convenite cu Comisia Europeana (si inscrise in acquis-ul comunitar), Romånia ar intra in Uniunea Monetara la un moment dupa aderare, dupa ce leul va fi functionat in cadrul unui aranjament de curs de schimb care limiteaza fluctuatiile sale intr-o banda de +/-15% fata de un nivel central. Perioada de a??anticameraa?? este de doi ani si ar precede renuntarea la orice prerogativa de politica monetara autonoma prin adoptarea euro.
Sunt tari nou intrate in UE (Slovenia, Estonia) care doresc grabirea adoptarii euro; altele sunt mai rezervate ca si Comisia Europeana de altfel. Pozitia acesteia din urma este motivata de ipoteza ca apartenenta la o arie monetara comuna presupune o serie de conditii. Asemenea considerente au stat la baza conditiilor de la Maastricht: deficite bugetare nu peste 3% din PIB, datorie publica nu peste 60% din PIB; diferentiale de dobånda si de inflatie limitate.
Derularea faptelor in ultimii ani arata de ce convergenta nominala si reala sunt necesare. Desi introducerea euro a fost privita de multi ca un mare (peste asteptari) succes politica monetara unica nu este lipsita de neajunsuri; daca starea finantelor publice nu este corespunzatoare si cåstigurile de productivitate sunt inadecvate, un instrument monetar de tipul a??one size fits alla?? este constrångator pentru tarile subperformante. Este adevarat ca se poate utiliza si argumentul de genul: moneda unica are valenta de a armoniza alte politici, de a introduce disciplina in politici bugetare, de a a??fortaa?? convergenta. Si semne in acest sens au fost cånd diferentialele dobånzilor si ale randamentelor la titluri de stat s-au redus dramatic pentru tarile intrate in UE, pentru cele din zona euro. Diferentialele au coboråt si pentru tarile candidate, ceea ce ilustreaza rolul semnalului, al anticiparilor, al ancorei. Dar, finalmente, politicile efective, ca raspuns la presiuni economice si sociale reale, sunt cele care impun un mers al lucrurilor ca tendinta. Soarta Agendei Lisabona demonstreaza aceasta realitate.
Ce observam ca evenimente notabile in ultimii ani? Cele mai multe tari din zona euro cunosc o evolutie economica stagnanta confruntåndu-se cu dificultati tot mai mari de ordin bugetar. In mod ironic, Suedia, Danemarca si Marea Britanie, care nu apartin euroland-ului, nu se confrunta cu asemenea dificultati (exceptie fac insa Austria si Finlanda). Cu deficite bugetare mari se confrunta si cåteva dintre tarile nou intrate, ceea ce avertizeaza asupra adoptarii premature a monedei unice. Italia, care este vazuta de multi experti si oameni politici ca a??economia bolnavaa?? a UE, pare sa se sufoce in conditiile in care nu mai poate utiliza cursul de schimb ca instrument de ajustare. Asemanatoare este situatia Portugaliei si, partial, a Greciei. Imbatrånirea populatiei afecteaza toata Europa, dar se vede ca unele tari se descurca mai bine. Este vorba si de capacitatea de reforma a statului asistential, fara de care finantele publice se deterioreaza. Oricum, convergenta de care este nevoie pentru a asigura viabilitatea Uniunii Monetare nu a facut progrese suficiente. Aceste fapte explica, in buna masura, de ce UE trece prin momente dificile, de ce Pactul de Stabilitate Financiara nu este respectat, de ce unii pun la indoiala soliditatea euro ca moneda unica.
Euro are si o dimensiune politica; daca, pe fondul deficitului de convergenta economica, UE sufera si increderea in euro se erodeaza. Cele enumerate mai sus imping catre o geometrie variabila in crestere a UE, ceea ce ridica semne de intrebare asupra desfasurarii extinderii zonei euro.
Pentru Romånia lectiile sunt mai multe. Varietatea de performanta inauntrul UE arata ca mult depinde de ce facem acasa. Finante publice sanatoase si o combinatie inteligenta intre politica bugetara si cea monetara sunt necesare pentru durabilitatea cresterii economice inalte. Politica publica trebuie sa favorizeze adaptarile in economia reala, sa ajute formarea capitalului productiv, sa sprijine educatia si asimilarea de tehnologii noi; sistemul economic are nevoie de flexibilitate, adaptabilitate.
Cåt va trai, puterea leului greu depinde de performantele reale ale economiei noastre. Cånd (daca) va fi adoptat euro, pasul trebuie facut astfel incåt economia noastra sa nu sufere de pe urma unui deficit de competitivitate structural; sa luam aminte la sindromul italian. S-ar putea ca viata leului greu sa fie mai lunga decåt au crezut unii. Cu Leul Greu sa ne fie de bine!
* Daniel Daianu este profesor de economie, fost ministru de finante
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
