În anii din urmă, după ce ne-a lovit criza, s-au întâlnit de maimulte ori corifeii lumii contemporane şi s-au certat cumplit. Motivde gâlceavă: finanţele mondiale. Un timp, cearta s-a încins întrecei ce gândesc şi spun deschis că piaţa financiară internaţională edereglementată, cap de coloană fiind Germania, susţinută de ţăridin vestul Europei; şi cei ce susţin că e firesc să fie aşa,deoarece în economia de piaţă trebuie să domine libertatea deiniţiativă, de dezvoltare, cap de coloană fiind Statele Unite aleAmericii. S-a discutat mult, s-a făcut puţin. După cum merglucrurile, probabil că pieţele financiare vor fi în continuarelegate mai ales de morală, în sensul că vor fi şi de aici înaintedereglementate în multe privinţe. Iar acolo unde legile juridice nuintervin, trebuie să intervină legile morale, atât cât se potoamenii folosi de aceste legi. Şi atât cât morala mai este azi orealitate de care pieţele să ţină cont.
Dar problemele legate de reglementări şi dereglementări au dejaceva vechime şi au trecut în planul al doilea; fiindcă primul plana fost ocupat de un alt conflict. Tot între americani şivest-europeni. Tema fiind cele două crize care lovesc lumea:recesiunea şi dezechilibrarea bugetelor.
Cazul Greciei, întâmpinat iniţial cu suspiciuni şi ezitări înUE, a condus în cele din urmă la strângerea rândurilor. Şi Grecia aprimit un ajutor substanţial. Pretextul - salvarea euro - e maipuţin important. Cu adevărat important este adevărul că dezvoltareaUniunii Europene se va derula, de aici înainte, sub presiunea unorconstrângeri şi complicaţii noi, cu implicaţii evidente şi asuprabugetelor ţărilor europene. Desigur, n-a fost deloc uşor pentruUniunea Europeană - şi nu este nici acum uşor - să-şi înfrângăreflexele, obiceiurile, conservatorismul. Acum ştim însă că nu maipot fi amânate măsurile hotărâte prin care să fie schimbatepoliticile bugetare. Europa are nevoie, acum, de o viziune petermen mediu şi lung privind bugetele. Şi de programe care săasigure cu prioritate reducerea în continuare a deficitelor publiceşi restrângerea drastică a cheltuielilor bugetare.
Cu astfel de idei, greii Uniunii Europene şi-au atras criticidin partea Statelor Unite. Recent, la Toronto, la reuniunea "G-20",problema s-a pus tranşant: programele de austeritate întârzieieşirea din recesiune. Şi pentru că nu s-a ajuns la un consens,Statele Unite situând în prim-plan ieşirea din recesiune, iarţările din UE pedalând pe echilibrarea bugetelor ca prioritate,soluţia a fost compromisul. Sub stindardul sintagmei"circumstanţelor naţionale". Urmând ca fiecare ţară, în raport cupropria stare de lucruri, să aleagă pe ce pedalează mai tare:bugetul sau creşterea economică plus. Căci ambele ţinte, deodată,nu pot fi atinse.
Într-un editorial din New York Times, intitulat "Prostia cuausteritatea", Paul Krugman scrie că "vulturii deficitului aucâştig de cauză în cele mai multe părţi, şi nicăieri mai mult decâtîn Germania, unde guvernul a anunţat creşteri de taxe şi reduceride cheltuieli pentru a economisi 80 de miliarde de euro". Şi maideparte: "Dar politicienii germani par hotărâţi să-şi dovedeascăforţa impunând durere şi suferinţă, iar politicienii din toatălumea le urmează exemplul". Îmi vine greu să contrazic un laureatNobel, mai ales că logica lui e corectă. Numai că - şi mă refer laRomânia ca să nu adun exemple din toată lumea - dacă la capitolulvenituri nu se adună sumele scontate, nu pot fi efectuate toatecheltuielile. Se ajunge, vrând-nevrând, la deficite bugetare. Iaracum, în recesiune, deficitul s-a dus sus de tot, aproape de treiori peste cota maximă admisă. Unde s-a ajuns? La cel mai nedoritrezultat: nu vin nici destui bani la buget, nici economia nu esteîncurajată. Alegerea se impune de la sine.
Cum ne putem apăra? Numai prin stăvilirea deficituluibugetar.
Adevărul dureros, vorba lui Krugman, este că umbrela bugetară nuse poate deschide prea mult. Mai ales că PIB-ul se menţine... jos,însoţit de niveluri încă scăzute ale producţiei, productivităţii şicompetitivităţii. Aşa că între uliii americani care ar vrea săsfâşie mai întâi recesiunea şi vulturii germani ce ţin sus şi taresă înghită deficitele, Guvernul României este nevoit să vadă căactualul tip de fiscalitate nu are cum să încurajezecompetitivitatea după care tânjim. Motiv ce ne face să ne dorimschimbări profunde în materie de filozofie bugetară. Ce avem acumconstituie rezultatul unei încrengături de mentalităţi vechi şinoi, de conjuncturi, de confruntări de idei, de decizii de multeori contradictorii. Dovadă că producerea unor schimbăristructurale, care să stimuleze afacerile şi munca performantă, adevenit inevitabilă.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
