Guvernul a trecut prin Parlament o lege numita a votului "uninominal", iar presedintele a convocat un referendum pentru aceeasi problema. Aparent este vorba despre acelasi lucru, dar in realitate diferentele dintre cele doua sisteme sunt uriase.
In sistemul propus de Traian Basescu (uninominal majoritar in doua tururi de scrutin) si pentru care ne vom pronunta la refendumul din 25 noiembrie, "castigatorul ia totul", pentru ca ar urma sa castige cel care ia cele mai multe voturi. In sistemul propus de Guvern, partidele mici au o sansa de a intra in Parlament pentru ca va exista o "compensare" la nivel de tara, adica jumatate dintre mandate sunt atribuite direct, iar jumatate reimpartite partidelor in functie de procentele obtinute.
Un lucru comun au insa cele doua sisteme. Faptul ca tara va trebui impartita in colegii uninominale (cati parlamentari, atatea colegii in propunerea Basescu si jumatate din numarul parlamentarilor in propunerea Guvernului). Or, modul in care sunt impartite aceste colegii este vital pentru reflectarea corecta a optiunilor electoratului. Inainte de angajarea raspunderii Guvernului asupra proiectului privind votul uninominal, cand inca se mai discuta in Parlament un astfel de proiect, propunerea a fost ca in corpul legii sa fie introdusa o anexa care sa delimiteze colegiile. Aceasta impartire nu exista nici la ora actuala si nu este exclus ca certurile care vor urma sa aiba drept consecinta chiar amanarea intrarii in vigoare a sistemului uninominal.
Delimitarea colegiilor are o importanta covarsitoare pentru ca, de pilda, daca aceasta va fi stabilita prin hotarare de guvern, Executivul poate sa decida delimitarea colegiilor in functie de influenta pe care partidul care este la guvernare o are intr-o anume regiune. De exemplu, daca Bucurestiul ar fi, sa spunem, impartit in sase colegii pe structura sectoarelor, istoria recenta ne-a aratat ca sectorul I va vota cu dreapta, iar sectorul V cu stanga. Dar, daca Guvernul s-ar decide sa "divida" sectorul V si sa-l lipeasca altor colegii atunci este clar ca stanga nu va avea nicio sansa in sectorul V pentru ca colegiile carora le va fi fost lipite bucati din secotul V voteaza majoritar cu dreapta. Astfel, stanga nu ar avea cum sa castige 50% dintre voturi pentru a-si adjudeca vreun colegiu uninominal.
Pericolul a fost sesizat de UDMR care chiar va avea o problema. In momentul in care in Parlament se discuta legea introducerii votului uninominal, UDMR a anuntat ca nu o va vota daca ea nu va cuprinde si anexele privind impartirea pe colegii.
"Nu vom vota o lege in care nu stim ce colegii se vor inventa pentru eliminarea minoritatii maghiare din Parlament", declara la vremea respectiva (in septembrie) deputatul Marton Arpad.
Problema este ca discutiile privind impartirea colegiilor vor dura foarte mult, pentru ca, asa cum admitea recent seful PSD, Mircea Geoana, "fiecare va veni cu propria sa harta electorala, cu rezultatele pe care le avem fiecare". Pentru ca sistemul fiind acela al castigatorului care ia totul, un singur vot te poate costa un deputat sau un senator. Insumate, aceste esecuri te pot costa prezenta in Parlament. Dar peste tot se intampla asa. In Franta, de pilda, unde este practicat sistemul dorit de Traian Basescu, delimitarea colegiilor uninominale se face strada cu strada.
Modelul francez - iluzia Basescu
Ceea ce propune presedintele Traian Basescu este un model aplicat la nivel european doar in Franta - asa-numitul sistem majoritar uninominal in doua tururi de scrutin. Si daca este vorba despre modele, trebuie reaminitit daca presedintele Nicolas Sarkozy a convocat o echipa de experti care sa faca un plan de schimbare a acestui sistem, astfel incat el sa cuprinda si un nivel de reprezentativitate (partidele sa primeasca mandate si in functie de voturile la nivel de tara).
In sistemul majoritar uninominal, tara este impartita in colegii uninominale (egale cu numarul parlamentarilor) si in fiecare circumscriptie este ales un singur deputat. Candidatul care a obtinut peste 50% plus unul dintre voturi, intr-un colegiu, in primul tur de scrutin, este declarat castigator. Daca niciunul dintre candidati nu a obtinut aceasta majoritate atunci este organizat un al doilea tur.
Indiferent daca este organizat intr-un singur tur de scrutin (ca in Marea Britanie, unde cine a luat cele mai multe voturi a castigat indiferent de voturile pe care le-a luat) sau in doua tururi de scrutin, cum se intampla in Franta, acest sistem avantajeaza partidele mari (pentru ca, fireste, un partid mare are intotdeauna mai multe voturi!) si le dezavantajeaza pana la eliminare pe cele mici.
Acest sistem pune problema reprezentativitatii. Sa presupunem ca jumatate dintre alegatori prefera un alt partid decat cele mai puternice doua partide. Rezultatul va fi ca jumatate dintre alegatori nu vor fi reprezentati in Parlament de nimeni.
Exemplul ultimelor alegeri legislative din Franta din 10 si 17 iunie 2007 sunt relevante. Partidul la putere, Uniunea pentru o Miscare Populara (UMP), a obtinut confortabil majoritatea in adunarea nationala (Camera inferioara), dar nu acest lucru este spectaculos, ci faptul ca UMP, impreuna cu Partidul Socialist (cel de-al doilea mare partid al Frantei la ora actuala) au obtinut impreuna aproape 85% dintre mandate. UMP, desi a adunat doar 39,5% dintre voturi la nivel national, in primul tur, are o reprezentare parlamentara de peste 60% (313 mandate din totalul de 570) pentru ca a castigat in final in 60% dintre circumscriptiile uninominale. (In Marea Britanie, care foloseste sistemul majoritar uninominal intr-un singur tur, Partidul Laburist, la putere, a obtinut la ultimele alegeri 35% din voturi, dar are 55% din mandatele parlamentare, adica 355 de deputati din totalul de 646).
Perdantul ultimelor alegeri din Franta a fost partidul lui Fran?ois Bayrou, Miscarea Democrata - MoDem, care nu s-a aliat cu nimeni in turul al doilea si nu are decat trei deputati in Adunarea Nationala (29 in legislatura trecuta), desi a avut o sustinere la nivel national de 7%. In schimb, "Noul Centru" are 22 de deputati, desi nu a obtinut, la nivel national, in primul tur, mai mult de 2,5% din sufragii.
Acest lucru s-a intamplat pentru ca Noul Centru s-a aliat cu UMP care, in cele 22 de circumscriptii in care centristii s-au calificat in turul al doilea, nu a prezentat candidati. In schimb, Noul Centru nu a prezentat candidati in celelalte circumscriptii in care candidatii UMP au ajuns in turul al doilea. Situatia este valabila si pentru miscarea extremista Frontul National (FN) care a obtinut in primul tur 4,3% din voturi la nivel national, dar nu are niciun deputat in Adunarea Nationala pentru ca a fost izolat.
Dar in istorie exista un exemplu de-a dreptul spectaculos care este predat in zilele noastre studentilor de la stiinte politice: in 1926, Partidul Conservator canadian a obtinut 42% din voturi la nivel de tara, dar nu a intrat in Parlament pentru ca nu a castigat niciun colegiu uninominal. Ce vrea sa spuna acest lucru? Ca partidele mici nu au nicio sansa daca nu se aliaza cu partidele puternice, de obicei doua. Asadar, un asemenea sistem ar putea conduce la eliminarea din Parlament a unor partide precum PRM sau PNL, iar UDMR ar avea mult mai putini parlamentari decat in prezent pentru ca ar castiga doar in circumscriptiile in care populatia este majoritar maghiara.
Asa cum arata sondajele in acest moment, batalia pentru putere s-ar da intre PD si PSD.
Modelul german - iluzia Tariceanu
S-a batut multa vreme moneda pe faptul ca modelul propus de Guvern - asa-numitul uninominal cu compensare - ar fi de inspiratie si in acord cu legea germana a alegerilor legislative. Nimic mai fals! Daca propunerea lui Traian Basescu are un model singular in Europa (Franta), varianta Guvernului nu are niciunul.
Este adevarat ca, in Germania, jumatate dintre cei 598 de deputati din Bundestag (Camera inferioara a Parlamentului) sunt alesi direct in colegii, prin scrutin majoritar uninominal, iar cealalta jumatate este aleasa pe lista de partid.
Diferenta este ca in Germania alegatorul intra in cabina de vot cu doua buletine - unul pentru candidatul "uninominal", iar celalalt pentru lista de partid, in vreme ce, in Romania, va exista un singur buletin de vot. In Germania, alegatorul isi poate exprima vointa atat in privinta candidatului preferat, cat si in privinta partidului preferat. Sunt cazuri dese in Germania cand un alegator isi exprima constient votul pentru candidatul individual care apartine partidului "X", dar voteaza pe lista partidul "Y".
In Romania, potrivit legii trecute de Guvern prin angajarea raspunderii, va exista, cum spuneam mai sus, un singur buletin de vot. Electorul va avea impresia ca alege o persoana, candidatul "X", poate pentru ca il place, (dar nu si partidul din care face parte), dar s-ar putea sa nu constientizeze ca, de fapt, in momentul in care pune stampila pe buletinul de vot, el isi da girul si pentru partid.
Tara va fi impartita in circumscriptii electorale care vor avea un numar "x" de colegii uninominale (nu s-au delimitat colegiile). Sa presupunem ca o circumscriptie electorala are atribuite 10 mandate, ceea ce inseamna ca va avea cinci colegii uninominale. In fiecare dintre aceste colegii vor fi castigate cinci mandate atribuite celui care a luat cele mai multe voturi, indiferent cate.
Restul voturilor din colegii vor fi adunate (si aici atentie am votat, la prima vedere, oameni si nu partide!) si centralizate a nivel de circumscriptie. Candidatii (perdanti) ai partidelor vor primi mandate in functie de cate voturi sunt obtinute la nivel de circumscriptie, apoi la nivel de tara si, la extrema, va exista o noua reimpartire pe o asa-numita lista nationala de partid.
Acest sistem da o sansa partidelor mici de a fi reprezentate in Parlament prin insumarea voturilor obtinute de candidatii lor (circumscriptie, tara), daca per total trec de pragul electoral de 5%. (Un lucru interesant: partidele care nu trec pragul de 5%, dar castiga in doua colegii uninominale la Senat si in patru la Camera Deputatilor, au dreptul la reimpartirea "prazii", ceea ce nu poate fi interpretat decat ca un "bonus" pentru UDMR care nu are cum sa castige colegii uninominale decat in regiunile locuite masiv de maghiari).
Sistemul da asadar o sansa partidelor mici, dar acest lucru poate conduce la o faramitare a Parlamentului care obliga la formarea de coalitii cu toate consecintele ce decurg de aici.
Chiar daca ajuta partidele mici, acest sistem perpetueaza, de fapt, aceeasi iluzie ca si in cazul votului majoritar uninominal dorit de Traian Basescu: anume ca alegatorii voteaza oameni si nu partide, drept urmare alesii vor fi mai responsabili in fata electoratului. Or, lucrurile sunt mai greu de cuantificat.
In Marea Britanie exista un singur deputat independent, iar in Franta niciunul. Acest lucru poate insemna ca alegatorii voteaza tot partide si nu oameni.
Si atunci unde este castigul?
O problema care trebuia cantarita cu mai multa grija este aceasta: ce este mai util pentru Romania?
O majoritate puternica care sa confere stabilitate Guvernului (varianta Basescu) sau o reprezentare corecta a optiunii electoratului (varianta Tariceanu) cu riscul de a avea un guvern slab, supus capriciilor unei majoritati fragile?
Varianta avansata de presedinte pentru introducerea uninominalului
"Vot majoritar uninominal in doua tururi"
Toti deputatii si senatorii sunt alesi prin vot direct intr-un scrutin majoritar uninominal, in doua tururi. Se va vota la fel ca la alegerile prezidentiale.
Tara va fi impartita in colegii uninominale - numarul lor va fi egal cu cel al parlamentarilor.
Vor castiga mandatul din primul tur acei candidati care obtin 50% plus unul din numarul alegatorilor inscrisi pe listele electorale in colegiul respectiv.
Daca niciun candidat nu intruneste in primul tur 50% din voturi, se organizeaza un al doilea tur in care intra candidatii care au obtinut peste 12,5% din voturile exprimate in primul tur.
Varianta promovata de Guvern prin angajarea raspunderii
"Sistem mixt cu compensare"
Doar jumatate dintre parlamentari sunt alesi in colegii uninominale - castiga "uninominal" acel candidat care ia cele mai multe voturi intr-un colegiu. Restul mandatelor vor fi redistribuite partidelor.
Vor exista colegii uninominale si circumscriptii electorale.
O circumscriptie electorala va avea un numar de colegii uninominale egal cu numarul de mandate distribuite la nivel de circumscriptie.
Mandatele atribuite partidelor la nivel de circumscriptie electorala sunt impartite candidatilor perdanti in ordinea descrescatoare a voturilor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
