"Bietul Pierre de Coubertin! Valori precum fair-play, respect pentru adversar, prietenie intre popoare, care, asa cum spunea el, trebuie sa reprezinte olimpismul, par demonizate astazi la Londra", se lamenta ieri corespondentul din capitala britanica a cotidianului francez Le Figaro. Si continua: "Dincolo de Canalul Manecii competitiei care opune capitala britanica Parisului i-a fost anulata miza sportiva, transformata in lovituri sub centura".
Iata, in opinia presei de la Paris, un posibil raspuns pentru o noua infrangere suferita de Franta in fata Marii Bri-tanii si de Jacques Chirac in fata lui Tony Blair. Este vorba, fireste, de alegerea Londrei drept gazda a Jocurilor Olimpice din 2012, in detrimentul Parisului. Nu a fost vorba aici doar de o competitie sportiva, ci de o miza politica.
A trecut abia un an de cand Franta si Marea Britanie sarbatoreau, cu fast, 100 de ani de la incheierea Antantei Cordiale - intelegerea care a pus capat sutelor de ani de rivalitati.
Contextul politico-diplomatic de astazi dintre Franta si Marea Britanie - atat in ceea ce priveste identitatea europeana cat si interesele nationale antagoniste, de la politica agricola comuna la rabatul britanic - a exacerbat prejudecatile cotidiene.
Intamplarea a facut, asadar, ca ieri sa aiba loc doua evenimente importante - debutul summit-ului G8 si alegerea orasului care va gazdui Jocurile Olimpice din 2012. Al doilea eveniment l-a eclipsat pe primul. Presedintele Frantei Jacques Chirac a transformat evenimentul intr-unul national. Sustinand candidatura capitalei franceze, el nu a vorbit despre Paris, ci despre Franta. Asa a facut si Tony Blair.
Cu cateva zile inainte, Chirac ii jignise pe englezi afirmand, chipurile in spirit de gluma si pentru urechi private - dar in asa fel incat sa fie auzit de toata lumea - ca singura contributie a Londrei la agricultura europeana este boala vacii nebune. Destul pentru ca presa britanica sa-i aduca injurii dintre cele mai grave si cat se poate de personale.
Destul pentru ziaristii din Franta sa analizeze cu atentie presa din Marea Britanie si sa o gaseasca lipsita de cel mai elementar bun-simt. Presa de la Paris l-a citat pe presedintele Asociatiei Olimpice britanice, Craig Reedie, cu o declaratie pe care a numit-o stupefianta: "Este o cursa pe care trebuie neaparat sa o castigam". Cu alte cuvinte, scopul scuza mijloacele, chiar si atacurile sub centura sunt binevenite, daca aduc castig de cauza.
Iar Le Figaro spicuieste "obraznicii" ale britanicilor: vorbesc despre insecuritatea pasajelor Parisului, de faptul ca francezii nu-i asimileaza pe emigranti, de poluarea capitalei franceze. Este, asadar, un motiv sa fie aratate slabiciunile Londrei: "Ei vorbesc de podurile noastre subrede, dar uita ca li s-a prabusit, recent, un tunel, nu departe de Londra. Altii vorbesc de cat de scumpe sunt hotelurile noastre, dar uita sa spuna ca Londra este al treilea oras in topul celor mai scumpe orase.
Presa si reprezentantii Comitetului Candidaturii au tratat cu mare discretie dificultatile lor cu transportul in comun, in capitala. Utilizarea metroului, la Londra, este la mana hazardului. Penele prelungite fac parte din cotidian. Circulatia rutiera este aleatorie. Sebastian Coe, presedintele Comitetului Candidaturii, lauda diversitatea lingvistica a capitalei, afirmand ca, la Londra, se vorbesc 200 de limbi. Sigur. Dar una singura este inteleasa. Engleza. Jocurile Olimpice din 2012 nu vor schimba cu nimic lucrurile", incheie apoteotic Le Figaro.
Astfel de "demascari" nu au folosit Frantei, cum nu i-au folosit desele referiri la Pierre de Coubertin, cel care a pus pe picioare Jocurile Olimpice moderne.
Slabit dupa infrangerea suferita de respingerea de catre francezi a Constitutiei Europene, umilit de Tony Blair care a blocat adoptarea bugetului european, pentru Jacques Chirac ar fi fost o mica victorie, daca Frantei i s-ar fi atribuit organizarea Olimpiadei. Nu a fost asa.
In ciuda faptului ca Chirac a acuzat ca englezii au mancare proasta, membrii Comitetului International Olimpic au ales sa o manance. Chiar el, Chirac, a fost nevoit ieri sa o incerce, in timpul unui dejun cu Regina Elisabeta.
Cu cateva zile inainte, presa britanica se temea ca Chirac va boicota summit-ul G8, din Scotia, daca Parisul va pierde. Vom vedea astazi daca a fost doar o manevra menita sa arunce oprobiul asupra presedintelui francez sau daca umorul sau este mai luminos decat cel britanic.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
