Liderii Uniunii Europene s-au intalnit, aseara, la Bruxelles, in cadrul unui summit de criza, primul dupa respingerea Constitutiei UE de catre Franta si Olanda.
Doua subiecte principale se afla pe agenda summit-ului care va dura astazi si poate si maine, daca liderii europeni nu ajung la o intelegere: bugetul Uniunii pe termen lung, pentru 2007-2013, si strategia pentru pastrarea unitatii europene dupa respingerea, in Franta si Olanda, a Constitutiei Europei.
Pentru prima data, in ultimii ani, nu va exista, in declaratia finala, nici o referire la extinderea Uniunii Europene, o problema care preocupa mult Romania si Bulgaria, a caror integrare este prevazuta pentru 2007.
Liderii UE au decis sa nu faca nici o referire la acest aspect sensibil, dupa ce mai multe voci importante din Uniune au cerut o pauza de reflectie sau chiar inghetarea procesului, in urma esecului Constitutiei.
Daca nu se va face referire nici la continuarea, dar nici la blocarea extinderii, un lucru este clar: liderii UE vor bloca, prin decizia de astazi, procesul de ratificare a Constitutiei Europei.
Pentru prima data, Romania este reprezentata la summit-ul sefilor de state, in calitate de observator - sunt acolo presedintele Traian Basescu si premierul Calin Popescu Tariceanu. Intr-un anume fel, este o sansa pentru ca ei vor avea posibilitatea sa vada, sa se lamureasca, la fata locului, in ce fel de Uniune vom intra. Cel putin pe problema bugetului, va exista o lupta aprinsa - capul de afis fiind confruntarea dintre premierul britanic Tony Blair si presedintele francez Jacques Chirac, puternic sustinut de cancelarul german Gerhard Schroder.
Primul nu vrea sa renunte la rabatul britanic de peste 4 miliarde de euro anual - un acord, incheiat acum peste douazeci de ani, prin care Marea Britanie primeste inapoi doua treimi din contributia sa la bugetul UE.
Cel de-a doilea nu vrea sa renunte la o parte din subventiile agricole pe care Franta le primeste prin Politica Agricola Comuna (PAC).
Batalia se anunta dura, de altfel, asa a fost intotdeauna in UE cand a fost vorba despre bani. De data aceasta, insa, pesimismul este mai accentuat ca niciodata. Presedintele in exercitiu al UE, luxemburghezul Jean-Claude Juncker, a spus clar: "Nu va exista nici un acord in problema bugetara".
Problema bugetara
Premierul britanic a amenintat cu dreptul de veto al Marii Britanii, daca cineva se gandeste sa se apropie de rabatul britanic. In ajunul summit-ului el pare sa fi facut o serie de concesii.
La negocierile care se vor desfasura astazi, el va propune rediscutarea Politicii Agricole Comune, care inghite peste 40% din bugetul UE (42 de miliarde de euro), si redirectionarea unei parti din aceste sume spre alte domenii, cum ar fi extinderea Uniunii.
Mentinerea rabatului britanic ar insemna ca, practic, Londra nu plateste nimic pentru extinderea UE, sarcina care ar cade, mai cu seama, pe umerii Frantei si ai Italiei, lucru care, evident, nu convine acestor tari.
Un proiect al presedintiei luxemburgheze propunea eliminarea rabatului britanic, dar in fata opozitiei Londrei documentul a fost modificat. El stipuleaza, acum, inghetarea rabatului bugetar al Marii Britanii incepand din 2007, renuntandu-se la ideea reducerii imediate a acestuia. Acest rabat ar urma sa fie repus in discutie in 2013, atunci cand si PAC ar fi fost revazuta complet. Dar acest proiect intampina opozitia Frantei. Jacques Chirac, slabit dupa infrangerea suferita in referendumul pentru Constitutie, ar fi dispus la un compromis - dar nu cu pretul sacrificarii ajutoarelor fermierilor francezi.
De altfel, cum se vede, toata aceasta disputa are o importanta miza politica interna. Popularitatea unuia sau a altuia dintre lideri va fi marcata de succesul sau insuccesul obtinut la Bruxelles.
Romania, la mijloc
La sfarSitul lui 2003, sase tari (Franta, Germania, Regatul Unit, Suedia, Austria, Olanda) au cerut limitarea contributiei la bugetul Uniunii la 1% din PNB (815 miliarde de euro) a fiecarui membru. Actuala propunere a presedintiei luxemburgheze este de marire a contributiei la buget la 1,06 PNB - ceea ce ar insemna 871 de miliarde de euro pentru exercitiul 2007-2013, oricum, mai putin decat propunerea Comisiei Europene care si-ar dori ca in fiecare stat contributia sa se ridice la 1,14% PNB.
Dar propunerea luxemburgheza are, in opinia unora, un defect major. Pastrarea rabatului britanic inseamna ca trebuie gasiti bani suplimentari pentru extinderea cu Romania si Bulgaria. Luxemburgul propune ca finantarea extinderii cu cele doua tari, dupa aderare, sa fie facuta in cadrul aceleiasi sume, de 871 de miliarde de euro (1,06% PNB).
Romaniei si Bulgariei li s-au promis bani - s-a spus ca va exista un fond suplimentar de extindere -, trebuie sa primeasca finantare, potrivit regulilor, dar bani nu sunt. Trebuie taiat de undeva. Sunt peste 6 miliarde de euro pe care cele doua tari ar urma sa le primeasca, ca plati directe pentru fermieri, dupa extindere. Tocmai aici s-a gasit presedintia luxemburgheza sa faca economii. Asadar, potrivit propunerii, la Politica Agricola Comuna ar urma sa fie operate reduceri. S-ar lua, de pilda, din subventiile fermierilor francezi pentru a acorda plati directe fermierilor romani si bulgari. Daca s-ar ajunge la un asemenea acord, Franta ar plati, in 2013, 1,5 miliarde de euro pentru fermierii romani si bulgari. Fireste, nu este o propunere pe placul Frantei, dar nici al Italiei care, pentru prima data in istorie, a amenintat cu dreptul de veto, daca i se vor reduce fondurile pentru regiunile sarace din sudul tarii. Asadar, propunerea Frantei este de eliminare a rabatului britanic si acordarea unor parti din aceste sume extinderii cu Romania si Bulgaria. Evident ca Londra nici nu vrea sa auda pentru ca, spun liderii britanici, si asa, cu rabat cu tot, ei platesc cu o treime mai mult la bugetul UE decat francezii. Daca s-ar elimina rabatul, britanicii ar pierde 30 de miliarde de euro, intre 2007 si 2013, lucru care ar insemna ca contributia britanica ar fi cu doua treimi mai mare decat cea a Frantei.
De aceea nu ar fi de mirare daca acordul la care se va ajunge - daca se va ajunge - sa prevada reducerea ajutoarelor regionale, lucru care va afecta, direct, finantarea regiunilor Romaniei si Bulgariei.
Problema Constitutiei
Cea de-a doua problema in discutie va fi situatia rezultata dupa respingerea de catre Franta si Olanda a Constitutiei Europei. Liderii europeni vor ajunge, probabil, la concluzia ca statele membre ar trebui sa continue ratificarea Constitutiei in ritmul pe care il doresc, sugerandu-se astfel ca termenul stabilit pentru ratificarea textului de catre toate statele membre - noiembrie 2006 - nu mai este valabil.
Marea Britanie, Danemarca, Irlanda si Polonia figureaza printre tarile care probabil vor suspenda pe termen nedefinit planurile referitoare la organizarea de referendumuri asupra Constitutiei.
Constitutia ar putea fi "resuscitata" doar daca cetatenii francezi si olandezi isi vor schimba opinia, aproband Tratatul. "Acest lucru nu se va intampla decat peste cinci ani sau chiar niciodata", a declarat un ambasador european. Totusi, liderii europeni vor incerca sa evite un alt esec de proportii, incercand sa ajunga la un acord asupra bugetului UE pentru viitorii sapte ani.
Jean-Claude Juncker, premierul luxemburghez, a carui tara asigura presedintia UE, a declarat ca este aproape sigur ca este imposibil sa se ajunga la un acord pe marginea acestui subiect cu ocazia summit-ului.
"I want my money back"
Rabatul britanic a fost obtinut de Marea Britanie in 1984, dupa o cearta de cinci ani intre "Doamna de Fier", Margaret Thatcher (foto), pe de o parte, si liderii Frantei si ai Germaniei, pe de alta. Acest rabat face astazi obiectul scandalului dintre Tony Blair si Jacques Chirac.
Imediat dupa summit-ul de la Dublin din noiembrie 1979 - la doar cateva luni dupa ce a ajuns la putere - si pana la summit-ul de la Fontainbleau din iunie 1984 - cand a obtinut castig de cauza - Thatcher a repetat, necontenit, aceeasi fraza: "I want my money back (imi vreau banii inapoi)". Marea Britanie, intrata in Comunitatea Economica Europeana (actualmente Uniunea Europeana) in 1973, plateste la bugetul european mai mult decat primeste.
Thatcher a dorit sa i se restituie diferenta. Pe langa faptul ca, in acea vreme, era o tara saraca Marea Britanie se plangea ca abia daca profita de pe urma Politicii Agricole Comune (PAC) al carei principal beneficiar era, si este, Franta.
Liderii Frantei si Germaniei - la inceput Helmuth Schmidt (social-democrat) si Valery Giscard d''Estaing (conservator) - s-au schimbat, dar nici succesorii lor - Helmut Kohl (crestin-democrat) si Francois Mitterand (socialist) - nu scapa de mania teribilei "Maggie".
Helmuth Schmidt o compara cu un "rinocer". "Maggie" ameninta ca tara sa nu va mai vota in CEE, lucru care ar fi condus la blocarea luarii deciziilor.
La Fontainbleau, la summit-ul din 25 si 26 iunie 1984, Germania si Franta cedeaza. Acorda Marii Britanii un rabat substantial asupra contributiei sale - o rambursare a doua treimi din deficitul in relatia cu UE.
Astazi, rabatul britanic este pus in discutie de Comisia Europeana si de ceilalti 24 de membri ai UE care spun ca Regatul Unit, in declin accentuat in anii ''80, este astazi una dintre cele mai prospere tari ale UE. Rabatul insuma, in medie, 3,9 mld. euro, intre 1979 si 2001, si 5,5 mld. euro in 2007. Ar trebui sa ajunga la 8 mld. euro, in medie, intre 2007 si 2013.
La summit-ul din 1999 de la Berlin care a fixat regulile finantarii Uniunii pana in 2006, germanii au vrut sa obtina o reducere a contributiei lor la bugetul european. Impreuna cu Olanda, Austria si Suedia au decis sa nu mai finanteze decat un sfert din rabatul britanic. A ramas, asadar, ca Franta si Italia (care alaturi de tarile mentionate sunt contributorii neti la bugetul UE) sa plateasca factura.
In 2001, Franta finanta, in proportie de 23%, rabatul britanic. Dupa intrarea in vigoare a acordului de la Berlin, francezii au finantat rabatul, in proportie de 30%. Presedintia luxemburgheza a UE a propus plafonarea rabatului britanic la 4,6 mld. euro - la nivelul de inainte de extinderea de la 1 mai 2004 - apoi reducerea lui, cu un procent neprecizat.
Inainte de summit-ul inceput ieri, Tony Blair a legat negocierea acestui rabat de o reevaluare a PAC - al carei principal beneficiar este Franta, care primeste 25% din subventii. Jacques Chirac nici nu vrea sa auda si face recurs la o intelegere din 2002 care stabileste modul de distribuire a ajutoarelor agricole, pana in 2013.
Politica agricola comuna
Politica agricola comuna (PAC) este cea mai veche si cea mai importanta dintre politicile comune ale Uniunii Europene, reprezentand, in prezent, 45% din bugetul european.
Aceasta politica a fost pusa in practica pentru a moderniza si a dezvolta agricultura europeana. PAC a fost creata prin Tratatul de la Roma, in 1957, dar a fost pusa in practica in 1962.
Finantarea PAC este asigurata prin Fondul European de Orientare si Garantare (FEOGA), unul dintre cele patru fonduri structurale europene. Resursele sale provin din prelevarile obligatorii, din drepturile vamale la frontierele externe ale UE, din TVA si dintr-o resursa suplimentara din Produsul National Brut al fiecarui stat membru.
Tehnic, PAC are drept obiectiv cresterea productivitatii agriculturii, asigurarea unui nivel de viata rezonabil al populatiei rurale, garantarea, pentru consumatori, a unor preturi rezonabile si a unor produse de calitate si, in final, stabilizarea pietei.
In 2003, PAC a fost reformata - subventiile sunt subordonate criteriului securitatii alimentare si prezervarii mediului rural, iar ajutoarele nu mai sunt legate de nivelul productiei, ci sunt acordate direct.
Noile state membre ale UE, intre care si Romania, primesc sau vor primi fonduri din PAC, dar la un nivel mai redus, in primii ani 25% fata de vechii membri, pana vor ajunge la acelasi nivel in 2013.
Cel mai mare beneficiar al PAC este Franta, care primeste aproape 24% din totalul fondurilor. iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
