Cinicii care spun ca presa este doar ceea ce apare pe verso-ul publicitatii sau pesimistii care afirma ca ziarele vor fi invinse de Google ori diversi bloggeri ar trebui sa vada stupul celor 3.500 de jurnalisti prezenti in aceste zile in Palatul Parlamentului.
Miercuri, ora 21,00. CNN, Reuters, AFP, Bloomberg, The Times, Izvestia, Pravda, New York Times, BBC, France Presse, Kathimerini, Associated Press, Xinhua sau La Stampa. Google nu e. Sunt telefoane mobile care zbarnaie, tacanit de tastatura, fasait de imprimante. Aici e linia intai a frontului pentru jurnalismul politic din intreaga lume. Oameni cu zeci de ani de jurnalism in spate sau tineri aspiranti trec prin mintile lor mesajele catre miliarde de cititori. Si aici se face politica mondiala, nu numai la dineul de la Palatul Cotroceni.
20-30 de care de reportaj sunt aliniate afara cu perspectiva catre cladirea imbracata in steaguri albastre de 20 de metri. "Bush y Putin, Sarkozy y Gordon Brown, Angela Merkel y Romano Prodi", toti vor veni maine aici, in Palatul din spatele meu, pentru a participa la un summit foarte, foarte important, se desluseste din speech-ul prezentatorului televiziunii spaniole TVE. Comenteaza un meci de fotbal sau summit-ul NATO? Cinci minute parca e in transa. Vorbeste neintrerupt, insufletit. Mai incolo, tipul de la BBC trebuie sa repete. A inceput cu Budapesta. Machiajul? Nici o problema. Vecinul de la o televiziune din Cehia are intr-o batista un burete cu care isi pudreaza fata. Mai incolo, un francez in varsta scoate discret din buzunar o pastila. Tensiunea e mare.
Inauntru, pe acordul asurzitoare de jazz, jurnalistii isi potolesc in graba foamea la un cocteil.
Intr-o incapere alaturata insa se dezbate viitorul securitatii unei natiuni tinere - Macedonia. Zeci de jurnalisti greci, macedoneni, dar si ai marilor agentii de presa internationale sunt la un briefing al unui oficial grec. Discutiile sunt incinse. Grecia face un lobby inversunat pentru respingerea candidaturii Macedoniei. A platit pagini intregi in Financial Times si alte mari publicatii sa lamureasca liderii lumii de ce este important atat de mult un nume. Liderii sai au plecat de acasa cu mandat clar - nu cedati.
"Imaginati-va ca Finlanda, Norvegia sau Danemarca, toate aflate in regiunea denumita generic Scandinavia, ar decide de maine sa-si schimbe numele in Scandinavia. Ce ar spune celelalte state din aceasta regiune? Aceasta este situatia si cu Grecia si Macedonia", spune oficialul grec foarte ofensiv.
Dar Romania cu Republica Moldova? Nu este aceeasi situatie? De ce Romania a acceptat ca o tara vecina sa aiba acelasi nume pe care il poarta si o regiune a Romaniei, Moldova? "Sunteti roman? Noi nu spunem ca Macedonia nu trebuie primita in NATO. Noi spunem ca trebuie intai sa rezolve orice disputa cu vecinii. Amintiti-va de 1997. De ce credeti ca n-ati fost primiti in NATO atunci? Pentru ca una din marile puteri s-a opus invocand o problema cu un vecin." Ucraina? "Exact. Abia dupa ce ati semnat tratatul ati fost acceptati. Este exact aceeasi situatie."
Miercuri, ora 23,30. Purtatorul de cuvant al NATO, James Appathurai, vine cu primele stiri. Macedonia ar putea fi evitata. Ucraina si Georgia ar putea sa nu primeasca unda verde.
Joi dimineata. Sunt informatii ca delegatia Macedoniei
s-ar putea retrage de la summit. Urmeaza negatiile. Izvestia anunta ca presedintele Putin va veni la Bucuresti. Primul lider rus dupa 1990. Drumul e liber, dupa amanarea Ucrainei.
"Ati castigat", ii spun in treacat oficialului elen. "Nu. Nu se pune asa problema. Nu este un castig al Greciei. Este doar o problema care va trebui reglata."
Ca o simfonie, un astfel de de eveniment are partea sa de creare a tensiunii, momentul culminant si epilogul. Primele declaratii ale Angelei Merke si ale lui Nicolas Sarkozy privind reticenta de a acorda unda verde Ucrainei si Georgiei au venit inca de la inceputul lunii martie. Intre timp, pozitia transanta a lui George Bush dar si, posibil, a gazdei evenimentului, Traian Basescu, a ridicat miza. Dar George Bush este un presedinte pe picior de plecare, iar Merkel si Sarkozy mai au multi ani inaintea lor de ghidat Europa. Britanicii stau, ca de obicei, deoparte cand e vorba de Rusia si Germania. Abia acum s-a vazut jocul dur cu robinetul de gaz al Moscovei de la inceputul anului 2006. Rusii nu se dezmint. Sunt buni sahisti. Mutarile lor se fac cu ani inainte. De partea cealalta, SUA sunt prea slabite acasa sa mai fie atat de ofensive in strainatate.
Joi la pranz. Cele mai importante decizii au fost luate. Cel mai mare summit se dovedeste un summit al prudentei. De acum urmeaza ecourile. Rusia va trage astazi cortina. Pana ieri, apele Marii Negre nu se tulburasera.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
