Uniunea Europeana a intrat in campania electorala pentru alegerea unui nou Parlament European (PE).
Paradoxal, in centrul dezbaterii nu se afla rolul si viitorul PE, ci Constitutia europeana, un document care ar urma sa fixeze modul de functionare a Europei largite la 25 de membri, de la 1 mai si din 2007 la 27 de membri.
O a doua tema majora este alegerea unui succesor pentru Romano Prodi, seful Comisiei Europene, a carui mandat expira in toamna.
A doua zi dupa sarbatoarea extinderii cu 10 noi membri, presedintele in exercitiu al UE, irlandezul Bertie Ahern a inceput un turneu in capitalele europene pentru a cauta compromisul pe marginea textului, care fusese blocat in decembrie trecut la summitul de la Bruxelles de Polonia si Spania. Ahern este obligat sa gaseasca o solutie pana la viitorul summit european din 17 iunie si pare ca norocul ii surade. Principalii contestatari ai Tratatului Constitutional, fostul premier spaniol, Jose Maria Aznar si premierul polonez, Leszek Miller au disparut din scena. Succesorii lor, Jose Luis Rodriguez Zapateri si Marek Belka s-au declarat gata pentru un compromis. Exista multe probleme fara raspuns in document, dar ceea ce s-a dovedit pana acum ireconciliabil este modul de impartire a puterii in Uniunea largita, mai precis puterea de vot in Consiliu, potrivit sistemului denumit al dublei majoritati. In forma elaborata in vara trecuta de fostul presedinte francez Valery Giscard D'Estaing Constitutia propune ca votul in Consiliu sa fie luat cu dubla majoritate, adica 50% din tarile UE care sa reprezinte 60% din populatie. (Primul criteriu avantajeaza tarile mici, cel de-al doilea da satisfactie tarilor mari, care nu pot fi excluse de la decizii prin vointa a 50% dintre membri, dar care reprezinta o parte nesemnificativa a populatiei UE) Spania si Polonia, carora Tratatul de la Nisa le acorda o putere de blocaj egala aproape cu a Germaniei si Frantei s-au opus pentru ca sistemul propus de textul constitutional le dezavantaja. Ele par acum dispuse la un compromis, cum si Germania sau Franta, partizani ai textului lui d'Estaing sunt dispuse sa umble la prag pentru a multumi tarile mici. O alta disputa este legata de numarul de comisari europeni. Potrivit Tratatului Constitutional, numarul lor ar urma sa scada de la 20 in prezent la 15, dar noii veniti vor sa fie reprezentati, fiecare, de catre un comisar, ceea ce ar presupune ca Executivul UE va avea 25 si apoi 27 de comisari. Oricum, viitoarea Comisie va avea 30 de comisari (prin includerea a zece noi state), iar lunile ce vor veni vor arata daca este posibil ca o institutie atat de stufoasa sa fie si functionala. De fapt acesta este, se pare, compromisul care se prefigureaza: asteptam sa vedem cum functioneaza si apoi mai vedem. Oricum Tratatul Constitutional intra in vigoare abia in 2009. Dar, pentru a pregati momentul, el trebuie aprobat cat mai grabnic pentru a elimina tensiunile.
Majoritatea liderilor europeni s-au declarat optimisti in legatura cu un compromis. Dar un alt mare pericol pandeste de dupa colt. Anuntul premierului Tony Blair, anume ca va referenda Constitutia a produs panica in capitalele europene. Ultimele sondaje indica faptul ca britanicii vor respinge masiv Constitutia. Blair refuzase pana in prezent sa aprobe un vot popular pentru Tratat, cum refuzase sa admita ca Marea Britanie trebuie sa organizeze un referendum pentru introducerea monedei euro.
In cazul unui referendum, 51% dintre britanici vor spune "nu", 23% "da". Restul sunt indecisi. Lucrurile sunt cumva de inteles in cazul britanicilor, pentru care chiar termenul "constitutie" pare un lucru nou, de vreme ce Marea Britanie nu are Constitutie. Eurosceptici in majoritatea lor, britanicii resping si moneda euro, resping politicile comune ale UE, pe considerentul ca stirbesc suveranitatea tarii. Lupta cu euroscepticii pe care a anuntat-o Blair pare din start pierduta. Decizia Marii Britanii a dat idei si altor tari. Bunaoara, partidul presedintelui francez Jacques Chirac, UMP, a votat o rezolutie prin care cere organizarea unui referendum pe marginea Tratatului Constitutional. Unul dintre cei mai infocati partizani ai unui referendum este ministrul economiei, Nicolas Sarkozy care nu-si mai ascunde intentia de a-i succede lui Chirac. Ultimul cuvant apartine sefului statului, dar consternarea cu care el a primit anuntul lui Blair, poate da indicii despre parerile sale asupra acestui gest. Temerile sunt justificate. Scepticismul din ce in ce mai apasat cu care electoratul european priveste extinderea UE, ar putea amana planurile ambitioase ale unei Europe din ce in ce mai mai integrate. Germanii au inceput sa murmure si ei. Din ratiuni pur electorale sau din convingere, partidele unionale, PSD (fostii comunisti din Est) si verzii cer organizarea unui referendum. Decizia va fi luata de Bundestag. Ce se stie in acest moment e ca vor urma calea parlamentara de adoptare a Tratatului Constitutional Germania, Italia, Belgia, Suedia, Finlanda, Cipru, Malta, Estonia si Lituania. Vor fi organizare referendumuri in Marea Britanie, Danemarca, Luxemburg si Irlanda. Ceilalti membri ai UE se mai gandesc.
In cazul in care britanicii sau altii vor respinge Constitutia proiectul nu va esua cu totul. Textul are numeroase trucuri juridice pentru asemenea cazuri extreme. Dar va insemna mult timp pierdut, un al doilea, al treilea referendum, negocieri interminabile. Au existat si propuneri care spuneau ca statul care nu voteaza Constitutia se autoexclude din Uniune, dar ele nu au fost retinute.
Daca nu Blair, atunci cine poate sa-i convinga pe britanici sa nu voteze impotriva? Mai multe voci, intre care cea a lui Valery Giscard d'Estaing par a avea o solutie: britanicul Chris Patten, actalul comisar insarcinat cu afaceri externe. El ar putea sa preia, potrivit scenariului, sefia Comisiei Europene. Membru de vaza al conservatorilor britanici, el ar urma sa domoleasca furia partidului sau impotriva Constitutiei, sa zgandareasca orgoliul britanicilor, schimbandu-le parerea. Numai ca Patten se va afla intr-o companie selecta in lupta pentru sefia Comisiei. Presedintele Parlamentului European irlandezul Pat Cox, fostul prim-ministru finandez Paavo Lipponen, cancelarul austriac Wolfgang Schussel, comisatul portughez Antonio Vittorino, premierul luxemburghez Jean-Claude Juncker si cel belgian Guy Verhofstad, tintesc fotoliul lui Romano Prodi. Multi dintre ei au un CV mult mai interesat decat al lui Patten. Lui Ahern ii revine greau misiune de a impaca, in acelasi timp, si disputele pentru textul constitutional si lupta pentru sefia Comisiei.
iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
