Una dinte temele principale ale oricarei campanii electorale, in Romania sau aiurea, este scaderea ratei fiscalitatii. Salariatul obisnuit este interesat de scaderea impozitului pe venitul gobal, investitorul, de scaderea impozitului pe profit sau pe profitul reivestit.
Asadar, tema este privita cu interes si de oamenii obisnuiti, si de investitori. Este normal ca aparitia pe piata a doua programe de guvernare - ale Uniunii PSD+PUR si PNL-PD - care ambele propun reducerea fiscalitatii, sa atraga atentia. Sunt oferte concurente, fiecare justificata in felul ei. Alianta propune o cota unica pe profit si venit global de 16% si reducerea contributiilor sociale cu aproape 10 procente. Uniunea propune reducerea ratei impozitarii progresive. Impozitul pe profit ar urma sa scada treptat si sa ajunga, de la 25% in prezent, la 16% in 2008. Impozitul pe veniturile din salarii ar urma sa scada si el, treptat: rata minima (18% in 2004) ar urma sa ajunga la 14% in 2005 si 10% in 2008. Rata maxima (40% in 2004) ar urma sa scada la la 38%, in 2005 si la 36%, in 2008. Exista, asadar, un relativ consens referitori la necesitatea unei relaxari fiscale (sa ne amintim ca PSD a dorit, in 2004 introducerea unei cote unice de impozitare pentru venitul global si nu e tarziu sa readuca tema in discutie, in cazul in care va castiga). Diferite sunt abordarile: cum si mai ales cand va fi redusa fiscalitatea. Iar factorul timp ar trebui sa cantareasca greu in economia dezbaterii, pentru ca nu priveste doar Romania.
Reducerea ratei impozitarii este un curent general in tarile din fostul lagar comunist (unele dintre ele acum in Uniunea Europeana). In unele tari este europene s-a produs cu ani in urma si se consolideaza. Efectul se vede in cresterea ratei investitiilor straine, in mutarea unor afaceri din Vestul "constrangator", spre Estul mult mai "primitor", in privinta fiscalitatii. Ungaria are, de pilda, un impozit pe profit 16%, Lituania, Letonia si Cipriu, 15%. Bulgaria, care are o rata a impozitului pe profit de 19,5%, o va reduce, din 2005, la 15%.
Cifrele sunt sensibil diferite fata de mebrii vechi ai UE. Germania si Franta mentin o rata inalta a impozitului pe venituri (intre 35-40%), Italia, are o rata a impozitului pe venitul intreprinderilor de 33%, Austria, 34%. Ajunse la maturitatea dezvoltarii economice tarile bogate mentin sus fiscalitatea pentru a-si putea indeplini programele sociale. (Nu degeaba, intr-o vreme, Ion Iliescu se plangea ca salariul sau de presedinte este mai mic decat al unui somer german).
Datele arata ca lucrurile ar putea sa nu mai stea multa vreme asa. Nemultumirile tarile din vest fata de rata mica a impozitelor in tarile nou venite in Uniune incep sa se auda din ce in ce mai tare. Si este explicabil. Multe afaceri s-au mutat din Vest in Est, atrase de mediul de afaceri profitabil. Asta insemna bani mai putini pentru bugetul general consolidat, lucru ce obliga la constrangeri bugetare, mai ales in plan social. Una peste alta, aceleasi tari bogate, dar cu bugetul din ce in ce mai subtire, contribuie substantial sustinerea noilor membri ai UE - prin fonduri structurale de zeci de miliarde de euro.
Prima reactie nervoasa a venit in primavara din partea Germaniei, principalul contributor la bugetul UE. Gerhard Schroder a acuzat tarile nou venite ca isi distrug o parte din veniturile bugetare prin practicarea unor impozite mici, pentru ca, dupa aceea, sa intinda mana la UE pentru a-si completa veniturile lipsa, dar necesare consolidarii economiei. I-a urmat Franta care, prin vocea ministrului economiei, Nicolas Sarkozy, a afirmat ca va propune Comisiei Europene ca tarile nou venite care au cote de impozitare mai mici decat media europeana sa nu mai primeasca fonduri structurale. Daca isi permit sa piarda bani la buget prin practicarea unor impozite mici, inseamna ca aceste tari se considera bogate, drept urmare nu mai au nevoie de banii UE, a comentat, sarcastic, Sarkozy.
In sanul Uniunii Europene, exista un curent din ce in ce mai favorabil alinieriii legislatiei fiscale ( intre altele, o cota unica a venitului pe profit la nivelul UE) se fac simulari, se discuta, desigur si in contradictoriu (Marea Britanie sau Irlanda se opun armonizarii fiscale, dar au in vedere mai degraba TVA).
Curentul castiga din ce in ce mai multi adepti. Ca proiectie, este posibil ca, odata intrata in UE, Romania sa trebuie sa se supuna unor reguli fiscale noi. Mai este o vreme de care poate profita, mai este vreme ca, printr-o politica fiscala curajoasa, sa stimuleze investitiile, inclusiv pe cele straine - asa cum au facut-o si o fac tarile din primul val de aderare. Altminteri, risca sa anuleze, printr-o politica ezitanta, avantajul pe care o fiscalitate redusa il are asupra mediului de afaceri si de care vecinii au profitat si vor mai profita. Cel putin o vreme.
iulian.anghel@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
