Anul 2012 a fost un an tensionat. Un an greu. Aparent, nu am progresat. Dar abia în 2013 se va vedea dacă 2012 a fost un an cu adevărat rău. Frământările politice din acest an au clarificat până la urmă o serie de opţiuni. Cât de bune sau proaste au fost acestea, se va vedea în 2013. Şi testul va fi simplu: 95% din ministere să fie conduse de aceiaşi oameni în decembrie 2013. Pentru că, aşa cum sunt aceşti miniştri - vreo 3-4 quasi-penali, alţii învechiţi, alţii figuri prea şterse pentru aceste poziţii, măcar să se bucure de o stabilitate. Să nu mai avem, aşa cum am avut în ultimii patru ani, 10 miniştri care s-au perindat la Ministerul Muncii, 9 la Sănătate şi 6 la Educaţie.
Pentru că 2012 a fost un an al instabilităţii, al unor castele construite pe nisip. Sau cel puţin aşa s-a văzut din redacţia ZF. Nici bine nu ieşeai de la un interviu cu un ministru, că aflai că a căzut guvernul. Proiecte de investiţii, iniţiative de afaceri - toate cad când şefii de companii văd că într-un an trebuie să vorbească cu trei premieri. Şi doi preşedinţi în 2012, pentru că asta a mai lipsit în acest an: după şase luni de turbulenţă, să mai ceri şi suspendarea preşedintelui. Este prea mult pentru o ţară. Oamenii sunt deja obosiţi de atâtea schimbări. Aceasta poate fi şi una din explicaţiile votului cu o majoritate covârşitoare pentru actuala putere.
Pentru business, 2012 a fost un an de aşteptare. Pentru multe companii, au continuat ajustările. Există însă sectoare care merg. Terenurile agricole, pădurile şi podgoriile României au devenit noua ţintă de investiţii pentru fondurile străine. Dar au apărut şi tranzacţii mari cu companii interesante despre care puţini ştiau că există, deşi fac business de 100-200 de milioane de euro, cum a fost Energobit de la Cluj, un grup care produce echipamente pentru energie.
Pentru bănci, de a căror bună funcţionare depinde în mare măsură relansarea economiei, a fost un an dificil şi 2013 va fi şi mai greu. Unii spun că în 2009 băncile au respins înspre business şi populaţie valul crizei prin majorarea dobânzilor, nejustificată în condiţiile în care Euribor scăzuse atunci de la 5% la 0,5% în şase luni. Populaţia şi companiile au asimilat şocul din plin, pentru că nu au avut unde să-l transmită mai departe. Dar rezultatul a fost că 700.000 de clienţi persoane fizice din cele 3,5 milioane cu împrumuturi la bănci au devenit rău platnice, iar companiile au intrat în insolvenţă pe capete. Şi, în 2011 şi 2012, valul crizei s-a întors în bănci dinspre business şi populaţie, văzându-se, simplu, în rata de credite neperformante.
2012 a fost şi un an al afirmării, din ce în ce mai vizibile, a nevoii de identitate a capitalului local. După patru ani de secetă a investiţiilor străine (7 miliarde de euro în total în perioada 2009-2012, mai puţin decât într-un singur an 2008), întreprinzătorii s-au întors spre ei înşişi şi s-au întrebat - de unde pot proveni resursele de creştere? Răspunsul este simplu - de la ei înşişi, ca în anii '90, când şi-au început afacerile. Şi au început să se întrebe iar - ce merge, de ce merge, cum facem să meargă şi mai bine. Şi au schimbat şi ce nu a mers au tras linie şi închis. Gata. S-au învăţat cu un mediu mai dur chiar şi decât în anii '90, când economia cădea, dar îi salva inflaţia.
După un 2011 salvat de agricultură, care a determinat o creştere economică de 2,5%, 2012 se încheie ca un an cenuşiu, de anduranţă, cu 0,3% creştere a PIB.
Cu o administraţie măcar mai stabilă, dacă nu mai eficientă, cu un sistem bancar care să admită că a încercat mutarea crizei în 2009 înspre business şi că trebuie să accepte scăderea dobânzilor în 2013 pentru relansarea economiei şi cu întreprinzători mai curajoşi, care să pună pe masă de acum proiectele de investiţii care stau de prea multă vreme în sertare, 2013 poate fi un an mai bun.
Proiecte de investiţii, iniţiative de afaceri - toate cad când şefii de companii văd că într-un an trebuie să vorbească cu trei premieri. Şi doi preşedinţi în 2012, pentru că asta a mai lipsit în acest an: după şase luni de turbulenţă, să mai ceri şi suspendarea preşedintelui. Este prea mult pentru o ţară. Oamenii sunt deja obosiţi de atâtea schimbări. Aceasta poate fi şi una din explicaţiile votului cu o majoritate covârşitoare pentru actuala putere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
