Ce cărţi mai citesc scriitorii – recomandări de lectură. GALERIE FOTO

23 dec 2011 Ziarul Financiar

Ce cărţi mai citesc scriitorii – recomandări de lectură

Vezi galeria foto Ce cărţi mai citesc scriitorii – recomandări de lectură

La sfârşit de an, când se fac bilanţurile, am încercat să recoltăm opiniile unor personalităţi din lumea culturală românească în legătură cu cele mai frumoase, mai importante cărţi pe care le-au citit. Aceste opinii urmând să devină pentru dumneavoastră, cititorii noştri, tot atâtea îndemnuri spre lectură. Dar şi chei de interpretare a unor universuri ficţionale. Iată deci un evantai larg de recomandări, de cărţi grave sau amuzante, antrenante sau contemplative, dar care, toate, stau sub semnul unei certe valori literare. Criticii, recenzenţii de carte sau editorii, sub presiunea volumului uriaş de cărţi publicate zilnic, au avut în mod limpede privirea întoarsă spre noutate, spre ultimele apariţii. Ceilalţi au cedat contemplaţiei, vederii panoramate şi ierarhiilor subiective. Toţi, profesionişti ai lecturii, vă propun o seamă de cărţi admirabile. La sfârşit, dar nu la urmă, vă propunem un pachet de recomandări alcătuit de Ziarul de duminică .

Evantai din cărţi

Aurelia Mocanu, critic de artă şi jurnalist

Orientalistul Tom Reiss, Ed. Rao, 2008

Cartea care m-a captivat în vara asta fierbinte a fost biografia patetică a unui scriitor azer-evreu, trecut la islam, devenit, printre alte excentricităţi, biograf al lui Stalin şi Mussolini. Cele peste 500 de pagini, blindate cu note şi bibliografie, pornesc de la ţâşnirea petrolului la Baku, explică anarhismul rus şi pârjolul bolşevic, cenuşa Imperiului Otoman, flama nazismului, scurt-circuitul evreilor orientali cu cei germanizaţi, la Berlin sau Viena. În Orientalistul (Ed. Rao, 2008), gazetarul american Tom Reiss reface o existenţă dramatică, nu teze statale, aşa că scrie în urzeală, destul de incorrect pol, istoria crudă a primei jumătăţi de secol european.

Iulian, împăratul apostat Gore Vidal, Polirom

Semnalez reeditarea la Polirom a romanului istoric fascinant asupra lui Iulian, împăratul apostat (scris în 1964), adică supoziţia că puteam să ne dispensăm de creştinism. Clasic-postmodernul american Gore Vidal ne inoculează admiraţia pentru sfârşitul elenismului, scenarizează dramatic concurenţa păgânismului mithraic cu emergenţa creştinismului şi ne relativizează sanctificări de tip Constantin cel Mare. Autopsie istorică europeană tocmai bună pentru prizat globalismul.

Jurnalul întârziat a lui Samuil Rosei, Ed. Anastasia, 2011

Este o lectură alertă, mozaicată cultural şi axată pe trei decenii de observaţii sincere privind breasla artiştilor plastici. Este cazul unei reconstituiri grafologice a unor agende aproape secrete ale unui personaj carbonizat de istoria extremismelor din anii '40. Rosei a trăit într-un fel de clandestinitate culturală, ca însoţitor discret şi amabil al carierelor artistice, prin slujba de galerist la UAP, apoi consilier artistic, după 1990, la prima casă de licitaţii de artă a Bucureştiului.

Harta şi teritoriul Polirom 2001

Romanul este ca un tur periculos de Luna Parc în marketingul publicitar care tronează în arta (şi cultura) contemporană. Houellebecq-Goncourt, delicios model de textură romanescă neagră, adică "vitrion franţuzesc" pulverizat asupra artei contemporane.

Palimpsest continuu Magda Manoliu, Ed. Perfomantica, 2011

Un prim volum de poeme, strânse ca o rouă de Ierihon în aproape patru decenii de slujire a limbii române: Magda Manoliu, Palimpsest continuu, Ed. Perfomantica,

2011.

Versuri austere şi autentice, venite rar la lumină, din impuls existenţial nicidecum ca fapt cultural, cu registrul suferinţei înăbuşite în ceauşism, sapienţiale în anii din urmă. O bună surpriză poetică, de sensibilitate şi decenţă a limbii pe elipsa versului.


Cărţi pentru echilibru lăuntric

Marius Vasileanu, jurnalist şi profesor de istoria religiilor

Unul din modelele taoiste ale lumii vorbeşte despre jocul celor cinci mişcări (elemente). Deformarea profesională mă determină să cred că lectura/ jocul următoarelor cinci cărţi apărute recent ar putea reamplasa cititorul - descărcat de prejudecăţile uzuale - pe calea unui tonic echilibru lăuntric:

Funcţia critică a credinţei André Scrima, Humanitas, 2011, prefaţa, traducerea şi îngrijirea volumului de Anca Manolescu

Le rire et les religions. Un couple explosif, (sous la direction de) Frédéric Antoine et Arnaud Join-Lambert, (Éditions Fidélité, Namur, Belgique, 2011)

Universul într-un singur atom. Convergenţa ştiinţei şi spiritualităţii Sanctitatea Sa Dalai Lama, Humanitas, 2011, traducere Adina-Camelia Avramescu

Mircea Eliade - Henry Pernet. Corespondenţă 1961 - 1986, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2011, prefaţă de Mac Linscott Ricketts, traducere Mihaela Gligor şi Călin Cristian Pop

Grădina ca parabolă teologică - meditaţii despre grădinărit. Cu un epilog filocalic despre Grădina sufletului contemplativ, Vigen Guroian, Deisis, Sibiu, 2011, traducere şi postfaţă diac. Ioan I. Ică jr.

Voi continua propriul meu joc cu doar câteva argumente provenite din acelaşi tezaur taoist: (1) scrisul Pr. A. Scrima este mereu viu, plin de trezie, greu de înţelesuri asupra cărora vei putea medita cel puţin un an de aici înainte - a chestiona permanent propria ta credinţă este un gest de sănătate spirituală care corespunde primăverii, începutului, lojii Lemnului; (2) întrebările sunt cu adevărat ziditoare dacă găseşti puterea de a (su)râde chiar acolo unde se cere gravitate maximă - cartea despre râs şi religii corespunde bucuriei ca esenţă a Cerului, creşterii, anotimpului vară, lojii Focului; (3) nu există ruptură între ştiinţă şi spiritualitate, demonstrează Dalai Lama, iată elementul de UNITATE la care merită să mediteze orice zăpăcit al acestei lumi postmoderne - corespunde Centrului, sfârşitului verii (în realitate, un "intersezon"), unui necesar tonus permanent, lojii Pământ; (4) înţelepciunea presupune o bună recoltare a celor sădite peste an, aceasta fac cei doi istorici ai religiilor M. Eliade şi H. Pernet: recoltează înţelepciunea acestei lumi - splendida carte rezultată corespunde toamnei, lojii Metalului (simbol al apărătorului organismului/cosmosului prin eliminarea răului); (5) la încheierea acestui ciclu biblio-agrar, ce poate fi mai necesar decât "meditaţiile despre grădinărit" şi contemplarea grădinii sufletului - cartea lui V. Guroian corespunde depozitării, anotimpului iarna, nordului, culorii albastru, lojii Apă şi rugii lui Samuel: "Vorbeşte Doamne, căci robul Tău ascultă"…


Ardente aşteptări de lectură

Dan. C. Mihăilescu, critic literar, eseist

În ce mă priveşte, din cele câteva zeci de bucoavne cu care am venit acasă după cele trei zile (cu şapte lansări) petrecute şnur la târgul "Gaudeamus", cele mai ardente aşteptări de lectură vizează:

Søren Kierkegaard, Opere III, Ed. Humanitas, cu texte traduse pentru prima dată în româneşte, cuprinzând inclusiv notaţii despre Iov, apostolul Pavel şi Ioan Botezătorul.

Solar Ian McEwan, Editura Polirom, deşi, frunzărind cartea, am subînţeles că e departe de Inocentul sau Durabila iubire. În schimb, pare aproape de Rabitt-ul lui Updike, aşa încât precis că mă va scoate din sărite exact în măsura în care o să mă incite.

Tridentul lui Neptun Fred Vargas, Editura Trei.

Doamna arheolog de la CNRS, care nu e nicidecum scriitor maghiar şi care m-a hipnotizat prin Omul cu cercurile albastre. Mai e nevoie să spun ceva?

De la Junimea la Noica Marta Petreu, Editura Polirom.

Vezi bine că iar e rost de scandal. Dar, ca şi în cazurile Neagu Djuvara şi Lucian Boia, Marta Petreu reuşeşte să schimbe viforos apa din acvariul mâlos al istoriei noastre literare. Iritant pentru unii, benefic pentru toată lumea.

Moartea Ceauşeştilor Catherine Durandin, Ed. Humanitas.

Aici nu mai pot glosa nimic. Titlul spune totul.

Cinci cărţi bune de citit

Horia Gârbea, scriitor, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti

Băieţi aproape buni Bogdan Teodorescu, Editura Tritonic, roman

Acesta este cel mai bun roman al autorului care a scris destule altele, devenite best-sellers, pe lângă volumele lui despre manipulare şi respectiv despre 54 de locuri de vizitat din 24 de ţări, la fel de bine vândute. Bogdan Teodorescu are forţă, imaginaţie, un har special de a combina personaje şi acţiuni numeroase într-o ţesătură complexă. Băieţi aproape buni scanează toată mizeria manipulării gazetăreşti - politice - socio-mondene a societăţii noastre, fix în anul scrierii cărţii.

Cartea Alcool Ion Mureşan, Editura Charmides, poezie Aşa cum se explică limpede şi programatic în "Poemul alcoolicilor", băutura e un vehicul spre Dumnezeu, iar cârciuma - un loc de reflecţie la dumnezeire. Aşa cum şamanii obţin transa mistică prin stupefiante sau, uneori, chiar alcool, omul contemporan incapabil de a se înălţa cu gândul spre divinitate în cursul vieţuirii lui grăbite, larvare, găseşte în alcool elixirul care-l pune în contact cu îngerii, şi în cârciumă templul care oferă ambianţă propice şi răgaz pentru meditaţie.

Ucideţi generalul Bogdan Hrib, Editura Tritonic - Crime Scene, roman Primind de la misteriosul ex-KGB-ist Puşkin, omul care apare când nu te aştepţi, misiunea să-l ucidă pe generalul Simionescu, Stelian Munteanu va fi în mare dificultate, mai ales că Simionescu chiar moare împuşcat la Viena, acolo unde fostul lui TR-ist nu se îndurase să-l lichideze. După cum spuneam, prin modul de scriere şi mai ales prin memorialul de cazarmă al personajului, Ucideţi generalul e mai mult decât un roman poliţist sau de aventuri.

Viaţa lui Kostas Venetis Octavian Soviany, Cartea Românească, roman Traseul lui Kostas Venetis şi al ucenicului şi amantului său poreclit "Nemţoaica", tânărul care-i şi scrie, după dictare, biografia sunt complicate, sinuoase, pline de orori. Venetis este coţcar (trişor), scamator, ucigaş, sodomit prin vocaţie, dar şi prin ură. Un şir uriaş de fapte, dar şi de personaje atroce şi memorabile este "viaţa" lui Venetis, şi nici aventurile "Nemţoaicei" care-i notează trecutul nu-s unse cu dulceaţa lumii. Cei doi se întâlnesc la Veneţia şi acolo are loc întremarea lui Kostas şi dispariţia lui fără urmă.

Mortul îndrăgostit Mihail Gălăţanu, Editura Vinea, poezie Forţa şi expresivitatea lui Mihail Gălăţanu apar şi în acest volum. La el, dragostea şi moartea sunt un continuum, o împletire ca în ideograma alb-neagră a principiilor masculin şi feminin. În textele lui Gălăţanu moartea e feminină şi dragostea e atributul viril. Întregul volum e consacrat temei, inclusiv prin conotaţiile spirituale, religioase ale morţii şi prin nuntirea văzută ca ritual funerar şi invers, cum se vede şi din titlul "moarte cu dar". "Moartea trebuie ţinută în putere, frumoasă şi tânără" zice poetul.

Cărţile mele de suflet

Bogdan Hrib, scriitor, director şi fondator al Editurii Tritonic

Ocolul pământului în 80 de zile Jules Verne

Argument - pentru că am învăţat geografie şi am călătorit cu personajele cărţii prin toată lumea şi am râs şi am învăţat să citesc cu multă, multă poftă.

Somnul de veci Raymond Chandler

Pentru că am descoperit o lume şi un autor, şi pentru că mi-aş fi dorit să scriu ca el şi să trăiesc în acele vremuri nu foarte îndepărtate.

54/24 Bogdan Teodorescu

Pentru că este cartea de călătorii pe care o am la capul patului şi îmi oferă şansa de a şterge zile nesuferite şi grele cu o poveste supersimpatică, ori de câte ori am nevoie.

Atac în bibliotecă George Arion

Pentru că am citit-o într-o vreme când aşa ceva nu putea apărea şi pentru că m-a provocat să-mi încerc norocul într-ale scrisului.

Cireşarii Constantin Chiriţă

Pentru că am citit acele volume exact atunci când trebuia, la vârsta şi în epoca potrivită, pentru că am trăit cu ei toate aventurile, pentru că am citit pe ascuns în pat, sub pătură cu lanterna aprinsă...


Recomandări de sfârşit de an
Stelian Ţurlea, scriitor şi jurnalist

Fortăreaţa nebunilor George Arion, Crime scene publishing, roman poliţist

Rar mi-a fost dat să citesc o carte care să transmită atâta tensiune, mai ales în ampla parte care descrie perioada deţinerii lui Andrei Mladin într-un ospiciu, pentru vina de a fi dorit să afle de ce şi cum a dispărut un tânăr ca dorea să fugă din România comunistă. Fortăreaţa nebunilor e un roman obsedant, scris cu uşurinţa extraodinară cu care ne-a obişnuit George Arion.

O zi David Nicholls, Editura Litera, roman de dragoste

David Nicholls e un maestru pe mai multe planuri. Înainte de orice, dialogurile admirabile, pagini şi pagini care curg cu o naturaleţe dezarmantă, parcă smulse din viaţă. Apoi, traseele complicate, haotice, întortocheate ale legăturilor dintre doi oameni, în care se amestecă iubire, frustrare, dezamăgire, speranţă, nevoia de un apropiat, fuga de singurătate. Un deznodământ surprinzător.

Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut Jonas Jonasson, editura Trei, o carte amuzantă

Un bătrân de o sută de ani fuge dintr-un azil, ajunge în posesia unei valize cu cincizeci de milioane de dolari cu gangsterii şi poliţia pe urmele lui. Aflăm că în lunga lui viaţă i-a întâlnit pe toţi mai marii lumii, Truman, Stalin, Mao şi alţii, doar pentru că ştia ca nimeni altul cum să facă explozibili...

Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete. Andrei Pleşu, Editura Humanitas, carte de eseuri

Portrete de o remarcabilă fineţe, dar, mai ales, caracterizări memorabile, tăiate cu bisturiul, cu multă detaşare, autorul admiţând că de multe ori nu este de acord cu opiniile celor descrişi, uneori chiar şi când îi admiră.

Harfa de iarbă Truman Capote, Editura Polirom, carte clasică

O capodoperă, de nenumărate ori editată, de multe ori adaptată pentru film, un microroman care narează din perspectiva unui adolescent orfan izolat împreună cu două mătuşi nonconformiste într-un... copac, de unde nu mai vor să coboare.

Uneori, oamenii şi Dumnezeu scriu poveşti cu aceeaşi mână, chiar dacă în limbi diferite

Magdalena Mărculescu, editor, director în Grupul editorial Trei

Să alegi cinci cărţi importante din viaţa ta este mai greu decât să numeşti cinci oameni importanţi din viaţa ta.

Propun să încep "lista celor cinci" cu o mare carte a copilăriei mele: Odiseea lui Homer. M-am pierdut şi m-am regăsit pe mine însămi printre paginile acestei epopei pline de aventuri, de umor şi de metamorfoze. Acum câţiva ani, aveam să ajung în insula Corfu. Există acolo un loc de o frumuseţe dincolo de metaforă, numit Paleocastriţa, un golf străjuit de o stâncă nespus de spectaculoasă. Arată precum o corabie împietrită în bătăia valurilor. Legenda trimite la "Odiseea" M-am topit în peisaj şi în amintirea lecturii: uneori, oamenii şi Dumnezeu scriu poveşti cu aceeasă mână, chiar dacă în limbi diferite.

Adolescenţa este cu adevărat vârsta lecturilor pasionale. Dostoievski, si mai ales Fraţii Karamazov aveau să însemne pentru mine un lung voiaj spiritual.

Patul lui Procust al lui Camil Petrescu a fost un fel de abecedar al senzualităţii.

A urmat o vârstă a filosofiei, pe parcursul anilor de facultate şi de doctorat, pe care îmi este imposibil să o rezum. Dar, chiar presupunând că studiile m-ar fi purtat pe alte căi, chiar dacă aş fi ales să fac matematică, sau sport sau jurnalism, sunt sigură că, mai devreme sau mai târziu, l-aş fi descoperit pe Nietzsche, iar lectura lui m-ar fi marcat. Dincolo de bine şi de rău a însemnat declaraţia mea personală de independenţă.

Îmi plac mult biografiile. Poveştile despre vieţile altora, în special ale "eroilor" constituie un bun antidot împotriv lenei şi lipsei de entuziasm.

Viaţa pe care Richard Branson o relatează în autobiografia sa Pierderea virginităţii te inspiră şi este întotdeauna un bun început atunci când nu mai ai şansa să o iei cu adevărat de la capăt.

Închei, sărind practic ultimii 12 ani din viaţa mea, anii de editor prin excelenţă, în care, profesional, nu am făcut apoape nimic altceva decât să citesc, să aleg şi public cărţi la editurile TREI şi Pandora M.

"Haine groase şi cărţi de citit"

Lucian Vasilescu, scriitor, editor Ziarul de duminică

Cartea Psalmilor pre stihuri Şerban Foarţă, Editura Brumar

151 de Psalmi au fost recitiţi de Şerban Foarţă în cheie poetică. Un exerciţiu superb de spiritualitate, care-l confirmă pe autor ca pe unul dintre cei mai dăruiţi ambasadori ai limbii române. Pentru cine a uitat (sau nu ştie): Şerban Foarţă este şi unul dintre autorii de texte pentru formaţia Phoenix, din anii de glorie ai acesteia.

Spuma zilelor Boris Vian, Editura Humanitas

După mine, Spuma zilelor este cel mai frumos roman de dragoste care a fost scris vreodată. Cartea poate fi citită la orice vârstă şi este un amestec alchimic desăvârşit al regnurilor şi al speciilor, care se dovedesc a fi complementare. Dacă ar fi să mi se dea poruncă să uit tot, cu excepţia unei singure cărţi, pe aceasta aş alege să n-o uit.

Cititorul Bernhard Schlink, Editura Polirom

Desigur, aţi putea cumpăra (sau descărca) filmul ("The Reader", cu Kate Winslet şi Ralph Fiennes în rolurile principale, film cu câte cinci nominalizări la Oscar şi la premiile BAFTA şi câştigător al unui Glob de Aur). Cartea, însă, este de o tandreţe răscolitoare, o îmbrăţişare deznădăjduită a cuvintelor.

Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado, Editura pentru Literatură Universală

N-o căutaţi în librării, că n-o s-o găsiţi.

Încercaţi prin anticariate sau pe internet.

Scrisorile (apocrife, dar ce mai contează) au fost scrise acum vreo patru sute de ani de o călugăriţă portugheză, Mariana Alcoforado. Destinatarul:

un ofiţer alăturea de care a trăit o halucinantă şi interzisă poveste de dragoste. Bărbatul nu i-a răspuns niciodată. Scrisorile sunt unanim considerate o capodoperă a literaturii de dragoste.

Evanghelia după Jimmy Didier van Cauwelaert, editura Humanitas

Autorul a primit (pentru un roman anterior) premiul Goncourt.

Ar putea fi clonat Iisus pornind de la sângele prelevat de pe Giulgiul din Torino? Şi dacă această clonare ar izbuti, ce-ar putea şi ce-ar trebui să facă omenirea cu copia perfectă a Mântuitorului? Dar omul cu pricina, ce-ar face când (şi dacă) ar afla că este reîntruparea Fiului lui Dumnezeu?

Felul în care orânduieşti cărţile spune totul despre tine

Daniel Nicolescu, jurnalist, traducător, editor Ziarul de duminică

Familia mea şi alte animale Gerald Durrell, Editura Vremea

Este, prin definiţie, Cartea de vacanţă. Fie că sunteţi la mare sau la munte, înaintea Crăciunului, a vacanţei de Paşte sau în concediu de vară, această bijuterie narativă vă va însori sufletul. Gerry Durrell, autorul ei, este fratele mult mai celebrului romancier Lawrence Durrell (care, de altfel, este prins în "insectarul" de personaje umane şi lighioane al acestei cărţi). În plus, a fost ani la rând directorul Grădinii zoologice din Londra. Nu ştiu cum s-a achitat de datoria lui de manager animalier, dar, cu siguranţă, în materie de scris şi de umor hâtru nu are egal. Am recitit volumul de vreo zece ori şi, promit, o voi mai face.

Cartea fiinţelor imaginare

Margarita Guerrero Jorge Luis Borges, Editura Polirom

Veţi spune că sunt obsedat de animale. Ei, bine, nu sunt. Faptul că a doua carte pe care o recomand e un bestiar, o suită de portrete ale unor fiinţe miraculoase, constituie o pură întâmplare afectivă. Manualul de faţă e un exerciţiu de imaginaţie dezlănţuită, de viziuni baroce, aglutinate în manieră arcimboldescă, dar şi de stil. Eseist şi povestitor, îndeobşte, fascinat de idei mai mult decât lucruri, şi de cărţi mai mult decât de oameni, Borges este aici şi un magician al descrierii monştrilor carte ne bântuie visele.

Istoria lecturii Alberto Manguel, Editura Nemira

O carte despre cărţi. O carte care valorează cât toate sfaturile noastre. Manguel dovedeşte un spectaculos dinamism al inteligenţei, ştie să selecteze cu imperială fineţe - în plin exerciţiu al celei mai eclectice activităţi posibile, lectura! -, arborează un spirit tânăr, lipsit de anchilozele cititorului tradiţional, recunoaşte valoarea mijloacelor moderne de comunicare şi admite, neperturbat de grija vreunei concesii, convieţuirea bibliotecii clasice cu internetul.

După o viaţă de alergătură (în care, între altele, i-a fost asistent lui Borges), a pus punct şi şi-a desfăcut în sfârşit lăzile cu cărţi pe care le-a cărat pretutindeni. Le-a aşezat pe pardoseala unei chilii (din Poitou, Franţa) în stive, unele costelive, altele că nişte turnuri Babel, pe altele le-a înghesuit în şiruri îngălbenite, pe altele nou-nouţe le-a făcut grămezi, şi a prins să-şi închipuie cum îşi va aranja biblioteca. "Mă simţeam ca în prima zi înainte de creaţie: totul era acolo, dar nimic nu avea nume şi nu-şi găsise locul. Am petrecut nu şapte zile, ci trei luni că să creez un univers unde mă puteam regăsi şi unde mi-am strecurat toate obiectele intime care trimiteau la alte lumi: batiste, scrisori, bilete de metrou..." Altfel spus, a realizat că biblioteca este mai presus de orice autoportret şi autobiografie şi că, fie că ai 10 cărţi, fie că ai 30.000, felul în care le vei orândui în Templu va spune totul despre tine.

Harta şi teritoriul Michel Houllebecq, Editura Polirom

Poate nu cel mai bun roman al singurului scriitor francez al momentului cu adevărat universal, însă, oricum, cel pentru care a luat, în sfârşit, după două decenii de aşteptare, premiul Goncourt. O punere în scenă insolită a propriei morţi (condusă ca un roman poliţist de cea mai bună factură) se intersectează cu cea mai modernă, curajoasă, perspicace biografie artistică pe care am citit-o în ultima vreme: cea a lui Jed Martin, un pictor atins de aripa geniului. O carte care se citeşte dintr-o răsuflare şi care scapă de obişnuitele obsesii sexuale ale autorului.

Zazie în metrou Raymond Queneau, Editura Paralela 45

O carte nebună, scrisă într-o limbă pe jumătate inventată, despre o puştoaică rebelă, obraznică şi, totuşi, adorabilă, care porneşte într-un voiaj de rutină prin Paris, dar care, atrasă de mirajul descoperirii, ajunge să trăiască o adevărată odisee, punctată de personaje şi întâmplări bizare, dintre care cea mai bizară este însăşi aventura limbajului. O carte care numai la nevoie trebuie citită în traducere, a unuia dintre cei mai rafinaţi şi complecşi stilişti ai literelor franceze.



ZIARUL DE DUMINICĂ RECOMANDĂ

Teorema lui Almodovar Antoni Casas Ros, Editura Vellant

Un roman bizar, de o frumuseţe stranie, cu accente sumbre, contrariante, născut din condeiul unui scriitor cu o biografie misterioasă. Nu se ştie dacă lucrurile stau chiar aşa sau dacă e vorba despre unda de marketing emisă de primul său editor francez, dar Antoni Casas Ros, născut în 1972, în Catalonia franceză, din tată spaniol şi mamă italiancă, a fost victima unui grav accident, în urma căruia a fost desfigurat. Nimeni din lumea literară franceză nu l-a văzut până acum, iar manuscrisul primului său roman a căzut, ca din cer, pe biroul editorului său. Ceea ce completează aerul straniu al poveştii este numele şi linia biografică a personajului din Teorema lui Almodovar, personaj care se numeşte Antoni Casas Ros şi care... a suferit un grav accident, în urma căruia şi-a pierdut iubita şi chipul...

Catch-22, Joseph Heller, Editura Polirom

La jumătate de veac după apariţie, volumul face parte din categoria rară a cărţilor care, odată începute, nu mai pot fi lăsate din mână. Roman cult, ecranizat cu mare succes (de Mike Nichols, cu Alan Arkin, Anthony Perkins sau Orson Welles printre interpreţi), Catch-22 este, în linii mari, o naraţiune burlescă ale cărei fire se întind în perioada celui de-al doilea Război Mondial. Ne aflăm pe mica insulă italienească Pianosa, la 12 kilometri sud de Elba, unde îşi are baza o escadrilă de aviatori americani. De aici pornesc în misiuni de recunoaştere sau de bombardament toţi eroii cărţii şi apoi se întorc tot aici, ciuruiţi trupeşte şi răvăşiţi mental. Deşi, oficial, pe harta de operaţiuni, taberele care se opun sunt constituite din americani şi nemţi (fiecare cu aliaţii lor), luptele cele mai intense se duc între americani şi ei înşişi, sau, dacă vreţi, între americani şi ideea de război.

Daniel Stein, Ludmila Uliţkaia, traducător, Editura Humanitas fiction

Roman compozit, a cărui structură amestecă epistolele, mărturiile din jurnale, articolele de ziar şi interviurile, cartea Ludmilei Uliţkaia urmăreşte destinul singular al unui erou atipic. În Bielorusia anului 1942, Daniel Stein, evreu polonez care îşi ascunde identitatea, este silit să devină traducător pentru armata germană. Profitând însă de această situaţie, ajută 300 de oameni să evadeze din ghetou. După război, Stein se converteşte la catolicism, devine preot şi se stabileşte în Israel, unde joacă de asemenea un rol hotărâtor în viaţa semenilor săi.

Evanghelia după Iuda Adam Blake, Editura Trei

Cel mai bine scris şi mai captivant thriller religios de la Codul lui Da Vinci încoace.

O comunitate secretă este descoperită de nişte savanţi care decriptează un text misterios. Comunitatea este urmaşa lui Iuda, apostolul hulit al lui Isus. Conform noilor descoperiri, Iuda ar fi cel mai iubit discipol, căruia i s-a promis că va conduce întreg pământul. Aşteptând momentul în care va domina lumea, poporul lui Iuda locuieşte sub pământ, bine camuflat într-un hangar uriaş din Mexic, fără legături cu exteriorul. Ce se va întâmpla cu acest popor în clipa în care secretul ameninţă să-i fie demascat?

Grădina uitată, Kate Morton, Editura Humanitas fiction

Kate Morton scrie pentru marele public iubitor de poveşti incitante şi-l cucereşte. Romanul de faţă este povestea a trei femei din trei generaţii, cu destinul marcat de acelaşi loc magic - o grădină secretă, în buna şi frumoasa tradiţie a grădinilor englezeşti. Nu lipseşte conacul, nici istoria familiei plină de întâmplări dramatice şi sentimente profunde, iubirea dintre frate şi soră, devotamentul şi prietenia verişoarelor, amestecul de ură şi invidie al unei mame pentru intrusa care i-ar umbri fiica.

Viaţă şi destin, Vasili Grosman, Editura Polirom

Violent iconoclast în raport cu valorile comunismului, manuscrisul cărţii, compus în anii 50 şi trimis spre publicare în 1960 revistei "Znamia", a fost confiscat de către KGB şi a zăcut în arhivele de la Lubianka vreme de 30 de ani. Graţie unei copii pe microfilm, aflate în arhiva lui Andrei Sakharov, a putut însă să ajungă în anii 70 în Occident şi să fie publicat în Franţa, în 1980 (în Rusia, mult mai târziu, în 1990, după dezgheţul gorbaciovist). Salvată printr-un miracol, capodopera lui Grosman este considerată primul mare strigăt de eliberare a conştiinţei ruse în perioada post-stalinistă.

Iarna la Lisabona, Antonio Muñoz Molina, Editura Leda

O învăluitoare poveste de dragoste, compusă pe ritmuri de jazz, cu imagini cinematografice şi trimiteri literare, pe care suntem invitaţi s-o sorbim pe-ndelete, tolăniţi confortabil în penumbră, cu o ţigară într-o mână şi un pahar în cealaltă. Pentru că autorul ne călăuzeşte paşii, alături de eroii săi, în lumea de fum şi de păreri, de entuziasme alcoolice şi acorduri de jazz din barurile interlope din Madrid, Berlin sau Lisabona. Totul începe într-o cameră de hotel din Madrid, unde Santiago Biralbo, pianist, îi povesteşte fragmentar, haotic, unui prieten, povestea sa de dragoste imposibilă, dureroasă cu Lucrecia, începută cu cinci ani mai devreme la San Sebastian, în hotelul provincial Lady Bird. După două săptămâni de trăiri pătimaşe, Lucrecia pleacă brusc la Berlin. Urmează câteva scrisori şi apoi tăcerea şi

golul interior. Un vid pe care nici măcar muzica nu îl va mai putea umple, pentru că acolo, la Lady Bird, Santiago Biralbo avusese o revelaţie hotărâtoare: anume ca nu va mai putea cânta la pian decât dacă ea, iubita dispărută în ceţurile Nordului, va fi acolo lângă el să îl asculte şi să îl dorească.

Infamii mărunte, Panos Karnezis, Editura Leda

Povestirile negre din acest volum se petrec într-un sat elen neaflat pe vreo hartă geografică cunoscută, şi este populat de oameni a căror bizarerie te pune, la început, pe gânduri. Încet-încet, ajungi să te familiarizezi cu ei, ajungi să-i faci cu ochiul frizerului Nektarios, care visează să îmblânzească animale, să-l înţelegi pe doctorul Panteleon, care şi-a atârnat pe zidul cabinetului un certificat de pescuit în locul diplomei de medic, să ne te mai înfiorezi la vederea Cassandrei, femeia tatuată, şi nici să mai paralizezi întâlnindu-te cu Centaurul sau cu Meduza pe uliţele satului. Absurdul, secretele de familie, trădările, miraculosul ajung să fie la fel de fireşti şi de tihnite ca un pahar aburit de uzo şi o cafea tare, pe masa unei taverne greceşti.

Mărturisirea, John Grisham, Editura RAO

Un om nevinovat va fi executat şi numai adevăratul vinovat îl poate salva. În 1998, Travis Boyette a răpit, violat şi ucis o tânără foarte populară dintr-un liceu din Slone, după care i-a îngropat cadavrul astfel încât să nu fie găsit niciodată. Spre uimirea şi satisfacţia lui, poliţia şi procurorii l-au arestat şi condamnat însă pe Donte Drumm, un star al fotbalului local, şi l-au trimis să-şi aştepte executarea sentinţei la moarte. Au trecut nouă ani. Travis este eliberat pe cauţiune pentru o altă infracţiune. Donte mai are patru zile şi va fi executat. Dar Travis suferă de un cancer cerebral inoperabil şi, pentru prima dată în viaţă, se hotărăşte să facă lucrul corect şi să mărturisească. Dar cum poate un vinovat să convingă avocaţi, judecători şi politicieni că sunt pe punctul de a executa un om nevinovat?

Hoţul de umbre, Marc Levy, Editura Trei

Faptele, în termeni de succes de public, sunt următoarele: Marc Levy este cel mai citit scriitor francez al momentului - 20 de milioane de exemplare vândute, traduceri în 41 de ţări. Ultima sa producţie, "Le voleur d'ombres" ("Hoţul de umbre") a fost lansată, după ce a fost învăluită într-un mister preliminar absolut neobişnuit (nu tu sinopsis, nu tu fragmente de text sau interviuri cu autorul care să dea o idee despre carte), atent ţesut de editorul său, Robert Lafont, pe 17 iunie 2010. Într-o săptămână după ce "s-a tras cearşaful de pe statuie", au fost epuizate pe piaţa franceză 465.000 de exemplare din roman şi s-a pregătit un supliment de tiraj de 15.000 de exemplare.

Marioneta, Robert Harris, Editura Allfa

Naratorul şi eroul cărţii este un "negrişor", un rewriter mai degrabă decât un writer, un om din umbră. În panoplia sa de succese se află o lungă listă de bestseller-uri, autobiografii de vedete, de sportivi, niciodată de oameni politici. Acum însă, se pare că le-a venit şi acestora rândul. Omul nostru este invitat să scrie memoriile lui Adam Lang, premierul britanic, şi nici nu se-apucă bine de lucru că descoperă nişte secrete înspăimântătoare, susceptibile să creeze cutremure în politica mondială.

Mărturia, Anita Shreve, Editura Allfa

Mike, directorul Academiei Avery, dezvăluie o casetă video în care patru elevi, trei băieţi şi o fată (ea în vârstă de 14 ani, ei - între 17 şi 19), sunt surprinşi în timpul unei orgii sexuale. Nimic nu sugerează faptul că puştoaica nu ar fi consimţit la această "petrecere", iar băieţii nu par să o silească să facă amor. În ciuda acestor detalii deculpabilizatoare, scandalul incendiază toată comunitatea locală, iar cititorii află cum pot fi iremediabil năruite vieţile unor tineri din pricina unei singure nopţi de alcool, de nişte alegeri nesăbuite şi desigur, de invazia hormonilor la vârsta adolescenţei.

Netherland, Joseph O'Neill, Editura Leda

Netherland este considerată ca fiind cea mai bună operă de ficţiune despre viaţa în New York şi la Londra de la căderea Turnurilor Gemene încoace. Interogat în 2009, la BBC, despre ultimele sale lecturi, preşedintele Obama a spus că tocmai citea Netherland şi că i se pare o carte excelentă.

Eroul cărţii este Hans Van den Broek, un analist financiar de origine olandeză, care trăieşte într-un loft luxuos din cartierul TriBeCa, alături de soţia sa Rachel şi fiul lor Jake. Siliţi de evenimentele din 11 septembrie să-şi părăsească domiciliul, ei se instalează într-un hotel unde încep să apară problemele, iar Hans începe să descopere o faţă ascunsă a New York-ului, excentrică, interlopă, plină de culoare şi străină de birourile financiare traumatizante cu care se obişnuise.

Pacientul englez, Michael Ondaatje, Editura Polirom

O carte care se reeditează, cu un constant succes de public, din 1992 încoace. Ne aflăm la sfârşitul celui de-al Doilea Război, într-o vilă din Italia, transformată în spital de campanie. Locul pare rupt de lume, este însingurat, apăsător şi nu mai este locuit decât de Hanna, o tânără infirmieră care a refuzat să plece, de dragul unicului ei pacient, un aviator englez cu arsuri atroce, căpătate în urma unui accident în Sahara. Alături de ea, mai apare un aventurier ciudat, care a lucrat în serviciile de informaţii, şi un tânăr sikh, înrolat în armata britanică. În această atmosferă de sfârşit de lume, în care spectrul morţii este omniprezent, fiecare dintre personaje se dezvăluie şi ridică văluri succesive de pe trecutul propriu. Cel mai misterios rămâne omul ars, legat printr-o pasiune stranie de grijulia sa infirmieră, şi despre care nu se ştie exact dacă a fost cu adevărat un erou, ori un simplu aventurier îndrăgostit de deşerturi.

A doua şansă, James Patterson, Editura RAO

Uciderea brutală a unei fetiţe şi a unei bătrâne de culoare este considerată la început opera unui grup rasist şi cele două omoruri nu par să aibă în comun decât sadismul cu care au fost comise. Detectivul Lindsay Boxer simte că la mijloc e mai mult de atât şi cheamă din nou în ajutor clubul fetelor de la Crime. Moartea a încă doi reprezentanţi ai legii le confirmă suspiciunile că ucigaşul urmăreşte ceva mult mai profund decât simpla răzbunare. Ultima soluţie pentru oprirea şirului de crime pare să fie întinderea unei capcane căreia criminalul să nu îi poată rezista. Însă un singur pas greşit poate avea consecinţe fatale, iar clubul celor patru riscă să nu mai aibă... o a doua şansă.

Cărţile lui James Patterson s-au vândut în mai multe exemplare decât cele ale lui Dan Brown, Stephen King şi John Grisham la un loc.

Regele Havanei, Pedro Juan Gutiérrez, Editura Trei

Martor al accidentului căruia îi cad victime mama, bunica şi fratele său, Rey ajunge să fie internat într-o şcoală de corecţie. Puştiul fuge din recluziune şi devine unul dintre zecile de mii de vagabonzi ce colcăie pe străzile capitalei cubaneze. Învaţă să cerşească, să fure, să mintă, să înşele, să bea, să se drogheze, să se bată, dar mai cu seamă să-şi valorifice uriaşa potenţă sexuală. Homofob declarat, Rey, metamorfozat într-un amant regal, cucereşte inima şi epiderma mai tuturor femeilor cu care intră în relaţie. De unde şi porecla pompoasă de El Rey de La Habana, Regele Havanei: un rege al sexului dezlănţuit, un monarh al plăcerii orgasmice, un "cap încoronat" al scenei erotice. Unul dintre numeroşii regizori ai amantlâcului stradal, căci Havana, sub Castro, supravieţuieşte fie din activităţi securistice, fie din contrabandă cu rom,

trabucuri şi, mai ales, sex. Lipsit de identitate socială, Rey are ca unică marcă individuală neobositu-i falus. La 17 ani, Regele Havanei nu ştie decât să vândă plăcere şi să fie întreţinut de numeroasele şi vremelnicele sale iubite.

Totul sub Cer, Matilde Asensi, Editura Humanitas fiction

Totul sub Cer se citeşte ca palpitant ghid de călătorie într-o cultură atât de veche, de bogată încât inevitabil va zgândări cititorii să caute şi alte cărţi legate de China. Cartea deschide portiţe spre atâtea "chinezării", una mai interesantă decât alta, că începi să-i înţelegi pe cei pasionaţi de Orient, care simt că le-ar mai trebui două-trei vieţi ca să descopere toate minunăţiile sale. Romanul scriitoarei spaniole a declanşat fascinaţia faţă de China, aşa cum "Shogun" de James Clavell a stârnit imensa curiozitate faţă de Japonia medievală.

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine
Cuvinte cheie:
scriitori
, cărţi
, lectură
, recomandări

Campurile marcate cu rosu nu sunt valide!

Comentariul a fost adaugat si va aparea dupa ce va fi moderat!

Comentariile vor fi publicate doar după moderarea acestora de către redactori. Nu vor fi publicate comentariile care conţin injurii, un limbaj licenţios, instigare la încălcarea legii, la violenţă sau la ură, precum şi acuzaţii fără acoperire. De asemenea, pentru o mai bună comunicare, vă rugăm să oferiţi o adresă de mail validă. Vă mulţumim!

Intră în comunitatea Facebook Ziarul Financiar, locul unde ziarul vorbeşte cu tine