Special

Ce cărţi mai citesc scriitorii – recomandări de lectură. GALERIE FOTO

Ce cărţi mai citesc scriitorii – recomandări de lectură

Ce cărţi mai citesc scriitorii – recomandări de lectură

23.12.2011, 00:05 4354

Evantai din cărţi

Aurelia Mocanu, critic de artă şi jurnalist

Orientalistul Tom Reiss, Ed. Rao, 2008

Cartea care m-a captivat în vara asta fierbinte a fost biografia patetică a unui scriitor azer-evreu, trecut la islam, devenit, printre alte excentricităţi, biograf al lui Stalin şi Mussolini. Cele peste 500 de pagini, blindate cu note şi bibliografie, pornesc de la ţâşnirea petrolului la Baku, explică anarhismul rus şi pârjolul bolşevic, cenuşa Imperiului Otoman, flama nazismului, scurt-circuitul evreilor orientali cu cei germanizaţi, la Berlin sau Viena. În Orientalistul (Ed. Rao, 2008), gazetarul american Tom Reiss reface o existenţă dramatică, nu teze statale, aşa că scrie în urzeală, destul de incorrect pol, istoria crudă a primei jumătăţi de secol european.

Iulian, împăratul apostat Gore Vidal, Polirom

Semnalez reeditarea la Polirom a romanului istoric fascinant asupra lui Iulian, împăratul apostat (scris în 1964), adică supoziţia că puteam să ne dispensăm de creştinism. Clasic-postmodernul american Gore Vidal ne inoculează admiraţia pentru sfârşitul elenismului, scenarizează dramatic concurenţa păgânismului mithraic cu emergenţa creştinismului şi ne relativizează sanctificări de tip Constantin cel Mare. Autopsie istorică europeană tocmai bună pentru prizat globalismul.

Jurnalul întârziat a lui Samuil Rosei, Ed. Anastasia, 2011

Este o lectură alertă, mozaicată cultural şi axată pe trei decenii de observaţii sincere privind breasla artiştilor plastici. Este cazul unei reconstituiri grafologice a unor agende aproape secrete ale unui personaj carbonizat de istoria extremismelor din anii '40. Rosei a trăit într-un fel de clandestinitate culturală, ca însoţitor discret şi amabil al carierelor artistice, prin slujba de galerist la UAP, apoi consilier artistic, după 1990, la prima casă de licitaţii de artă a Bucureştiului.

Harta şi teritoriul Polirom 2001

Romanul este ca un tur periculos de Luna Parc în marketingul publicitar care tronează în arta (şi cultura) contemporană. Houellebecq-Goncourt, delicios model de textură romanescă neagră, adică "vitrion franţuzesc" pulverizat asupra artei contemporane.

Palimpsest continuu Magda Manoliu, Ed. Perfomantica, 2011

Un prim volum de poeme, strânse ca o rouă de Ierihon în aproape patru decenii de slujire a limbii române: Magda Manoliu, Palimpsest continuu, Ed. Perfomantica,

2011.

Versuri austere şi autentice, venite rar la lumină, din impuls existenţial nicidecum ca fapt cultural, cu registrul suferinţei înăbuşite în ceauşism, sapienţiale în anii din urmă. O bună surpriză poetică, de sensibilitate şi decenţă a limbii pe elipsa versului.


Cărţi pentru echilibru lăuntric

Marius Vasileanu, jurnalist şi profesor de istoria religiilor

Unul din modelele taoiste ale lumii vorbeşte despre jocul celor cinci mişcări (elemente). Deformarea profesională mă determină să cred că lectura/ jocul următoarelor cinci cărţi apărute recent ar putea reamplasa cititorul - descărcat de prejudecăţile uzuale - pe calea unui tonic echilibru lăuntric:

Funcţia critică a credinţei André Scrima, Humanitas, 2011, prefaţa, traducerea şi îngrijirea volumului de Anca Manolescu

Le rire et les religions. Un couple explosif, (sous la direction de) Frédéric Antoine et Arnaud Join-Lambert, (Éditions Fidélité, Namur, Belgique, 2011)

Universul într-un singur atom. Convergenţa ştiinţei şi spiritualităţii Sanctitatea Sa Dalai Lama, Humanitas, 2011, traducere Adina-Camelia Avramescu

Mircea Eliade - Henry Pernet. Corespondenţă 1961 - 1986, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2011, prefaţă de Mac Linscott Ricketts, traducere Mihaela Gligor şi Călin Cristian Pop

Grădina ca parabolă teologică - meditaţii despre grădinărit. Cu un epilog filocalic despre Grădina sufletului contemplativ, Vigen Guroian, Deisis, Sibiu, 2011, traducere şi postfaţă diac. Ioan I. Ică jr.

Voi continua propriul meu joc cu doar câteva argumente provenite din acelaşi tezaur taoist: (1) scrisul Pr. A. Scrima este mereu viu, plin de trezie, greu de înţelesuri asupra cărora vei putea medita cel puţin un an de aici înainte - a chestiona permanent propria ta credinţă este un gest de sănătate spirituală care corespunde primăverii, începutului, lojii Lemnului; (2) întrebările sunt cu adevărat ziditoare dacă găseşti puterea de a (su)râde chiar acolo unde se cere gravitate maximă - cartea despre râs şi religii corespunde bucuriei ca esenţă a Cerului, creşterii, anotimpului vară, lojii Focului; (3) nu există ruptură între ştiinţă şi spiritualitate, demonstrează Dalai Lama, iată elementul de UNITATE la care merită să mediteze orice zăpăcit al acestei lumi postmoderne - corespunde Centrului, sfârşitului verii (în realitate, un "intersezon"), unui necesar tonus permanent, lojii Pământ; (4) înţelepciunea presupune o bună recoltare a celor sădite peste an, aceasta fac cei doi istorici ai religiilor M. Eliade şi H. Pernet: recoltează înţelepciunea acestei lumi - splendida carte rezultată corespunde toamnei, lojii Metalului (simbol al apărătorului organismului/cosmosului prin eliminarea răului); (5) la încheierea acestui ciclu biblio-agrar, ce poate fi mai necesar decât "meditaţiile despre grădinărit" şi contemplarea grădinii sufletului - cartea lui V. Guroian corespunde depozitării, anotimpului iarna, nordului, culorii albastru, lojii Apă şi rugii lui Samuel: "Vorbeşte Doamne, căci robul Tău ascultă"…


Ardente aşteptări de lectură

Dan. C. Mihăilescu, critic literar, eseist

În ce mă priveşte, din cele câteva zeci de bucoavne cu care am venit acasă după cele trei zile (cu şapte lansări) petrecute şnur la târgul "Gaudeamus", cele mai ardente aşteptări de lectură vizează:

Søren Kierkegaard, Opere III, Ed. Humanitas, cu texte traduse pentru prima dată în româneşte, cuprinzând inclusiv notaţii despre Iov, apostolul Pavel şi Ioan Botezătorul.

Solar Ian McEwan, Editura Polirom, deşi, frunzărind cartea, am subînţeles că e departe de Inocentul sau Durabila iubire. În schimb, pare aproape de Rabitt-ul lui Updike, aşa încât precis că mă va scoate din sărite exact în măsura în care o să mă incite.

Tridentul lui Neptun Fred Vargas, Editura Trei.

Doamna arheolog de la CNRS, care nu e nicidecum scriitor maghiar şi care m-a hipnotizat prin Omul cu cercurile albastre. Mai e nevoie să spun ceva?

De la Junimea la Noica Marta Petreu, Editura Polirom.

Vezi bine că iar e rost de scandal. Dar, ca şi în cazurile Neagu Djuvara şi Lucian Boia, Marta Petreu reuşeşte să schimbe viforos apa din acvariul mâlos al istoriei noastre literare. Iritant pentru unii, benefic pentru toată lumea.

Moartea Ceauşeştilor Catherine Durandin, Ed. Humanitas.

Aici nu mai pot glosa nimic. Titlul spune totul.

Cinci cărţi bune de citit

Horia Gârbea, scriitor, preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti

Băieţi aproape buni Bogdan Teodorescu, Editura Tritonic, roman

Acesta este cel mai bun roman al autorului care a scris destule altele, devenite best-sellers, pe lângă volumele lui despre manipulare şi respectiv despre 54 de locuri de vizitat din 24 de ţări, la fel de bine vândute. Bogdan Teodorescu are forţă, imaginaţie, un har special de a combina personaje şi acţiuni numeroase într-o ţesătură complexă. Băieţi aproape buni scanează toată mizeria manipulării gazetăreşti - politice - socio-mondene a societăţii noastre, fix în anul scrierii cărţii.

Cartea Alcool Ion Mureşan, Editura Charmides, poezie Aşa cum se explică limpede şi programatic în "Poemul alcoolicilor", băutura e un vehicul spre Dumnezeu, iar cârciuma - un loc de reflecţie la dumnezeire. Aşa cum şamanii obţin transa mistică prin stupefiante sau, uneori, chiar alcool, omul contemporan incapabil de a se înălţa cu gândul spre divinitate în cursul vieţuirii lui grăbite, larvare, găseşte în alcool elixirul care-l pune în contact cu îngerii, şi în cârciumă templul care oferă ambianţă propice şi răgaz pentru meditaţie.

Ucideţi generalul Bogdan Hrib, Editura Tritonic - Crime Scene, roman Primind de la misteriosul ex-KGB-ist Puşkin, omul care apare când nu te aştepţi, misiunea să-l ucidă pe generalul Simionescu, Stelian Munteanu va fi în mare dificultate, mai ales că Simionescu chiar moare împuşcat la Viena, acolo unde fostul lui TR-ist nu se îndurase să-l lichideze. După cum spuneam, prin modul de scriere şi mai ales prin memorialul de cazarmă al personajului, Ucideţi generalul e mai mult decât un roman poliţist sau de aventuri.

Viaţa lui Kostas Venetis Octavian Soviany, Cartea Românească, roman Traseul lui Kostas Venetis şi al ucenicului şi amantului său poreclit "Nemţoaica", tânărul care-i şi scrie, după dictare, biografia sunt complicate, sinuoase, pline de orori. Venetis este coţcar (trişor), scamator, ucigaş, sodomit prin vocaţie, dar şi prin ură. Un şir uriaş de fapte, dar şi de personaje atroce şi memorabile este "viaţa" lui Venetis, şi nici aventurile "Nemţoaicei" care-i notează trecutul nu-s unse cu dulceaţa lumii. Cei doi se întâlnesc la Veneţia şi acolo are loc întremarea lui Kostas şi dispariţia lui fără urmă.

Mortul îndrăgostit Mihail Gălăţanu, Editura Vinea, poezie Forţa şi expresivitatea lui Mihail Gălăţanu apar şi în acest volum. La el, dragostea şi moartea sunt un continuum, o împletire ca în ideograma alb-neagră a principiilor masculin şi feminin. În textele lui Gălăţanu moartea e feminină şi dragostea e atributul viril. Întregul volum e consacrat temei, inclusiv prin conotaţiile spirituale, religioase ale morţii şi prin nuntirea văzută ca ritual funerar şi invers, cum se vede şi din titlul "moarte cu dar". "Moartea trebuie ţinută în putere, frumoasă şi tânără" zice poetul.

Cărţile mele de suflet

Bogdan Hrib, scriitor, director şi fondator al Editurii Tritonic

Ocolul pământului în 80 de zile Jules Verne

Argument - pentru că am învăţat geografie şi am călătorit cu personajele cărţii prin toată lumea şi am râs şi am învăţat să citesc cu multă, multă poftă.

Somnul de veci Raymond Chandler

Pentru că am descoperit o lume şi un autor, şi pentru că mi-aş fi dorit să scriu ca el şi să trăiesc în acele vremuri nu foarte îndepărtate.

54/24 Bogdan Teodorescu

Pentru că este cartea de călătorii pe care o am la capul patului şi îmi oferă şansa de a şterge zile nesuferite şi grele cu o poveste supersimpatică, ori de câte ori am nevoie.

Atac în bibliotecă George Arion

Pentru că am citit-o într-o vreme când aşa ceva nu putea apărea şi pentru că m-a provocat să-mi încerc norocul într-ale scrisului.

Cireşarii Constantin Chiriţă

Pentru că am citit acele volume exact atunci când trebuia, la vârsta şi în epoca potrivită, pentru că am trăit cu ei toate aventurile, pentru că am citit pe ascuns în pat, sub pătură cu lanterna aprinsă...


Recomandări de sfârşit de an
Stelian Ţurlea, scriitor şi jurnalist

Fortăreaţa nebunilor George Arion, Crime scene publishing, roman poliţist

Rar mi-a fost dat să citesc o carte care să transmită atâta tensiune, mai ales în ampla parte care descrie perioada deţinerii lui Andrei Mladin într-un ospiciu, pentru vina de a fi dorit să afle de ce şi cum a dispărut un tânăr ca dorea să fugă din România comunistă. Fortăreaţa nebunilor e un roman obsedant, scris cu uşurinţa extraodinară cu care ne-a obişnuit George Arion.

O zi David Nicholls, Editura Litera, roman de dragoste

David Nicholls e un maestru pe mai multe planuri. Înainte de orice, dialogurile admirabile, pagini şi pagini care curg cu o naturaleţe dezarmantă, parcă smulse din viaţă. Apoi, traseele complicate, haotice, întortocheate ale legăturilor dintre doi oameni, în care se amestecă iubire, frustrare, dezamăgire, speranţă, nevoia de un apropiat, fuga de singurătate. Un deznodământ surprinzător.

Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră şi a dispărut Jonas Jonasson, editura Trei, o carte amuzantă

Un bătrân de o sută de ani fuge dintr-un azil, ajunge în posesia unei valize cu cincizeci de milioane de dolari cu gangsterii şi poliţia pe urmele lui. Aflăm că în lunga lui viaţă i-a întâlnit pe toţi mai marii lumii, Truman, Stalin, Mao şi alţii, doar pentru că ştia ca nimeni altul cum să facă explozibili...

Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete. Andrei Pleşu, Editura Humanitas, carte de eseuri

Portrete de o remarcabilă fineţe, dar, mai ales, caracterizări memorabile, tăiate cu bisturiul, cu multă detaşare, autorul admiţând că de multe ori nu este de acord cu opiniile celor descrişi, uneori chiar şi când îi admiră.

Harfa de iarbă Truman Capote, Editura Polirom, carte clasică

O capodoperă, de nenumărate ori editată, de multe ori adaptată pentru film, un microroman care narează din perspectiva unui adolescent orfan izolat împreună cu două mătuşi nonconformiste într-un... copac, de unde nu mai vor să coboare.

Uneori, oamenii şi Dumnezeu scriu poveşti cu aceeaşi mână, chiar dacă în limbi diferite

Magdalena Mărculescu, editor, director în Grupul editorial Trei

Să alegi cinci cărţi importante din viaţa ta este mai greu decât să numeşti cinci oameni importanţi din viaţa ta.

Propun să încep "lista celor cinci" cu o mare carte a copilăriei mele: Odiseea lui Homer. M-am pierdut şi m-am regăsit pe mine însămi printre paginile acestei epopei pline de aventuri, de umor şi de metamorfoze. Acum câţiva ani, aveam să ajung în insula Corfu. Există acolo un loc de o frumuseţe dincolo de metaforă, numit Paleocastriţa, un golf străjuit de o stâncă nespus de spectaculoasă. Arată precum o corabie împietrită în bătăia valurilor. Legenda trimite la "Odiseea" M-am topit în peisaj şi în amintirea lecturii: uneori, oamenii şi Dumnezeu scriu poveşti cu aceeasă mână, chiar dacă în limbi diferite.

Adolescenţa este cu adevărat vârsta lecturilor pasionale. Dostoievski, si mai ales Fraţii Karamazov aveau să însemne pentru mine un lung voiaj spiritual.

Patul lui Procust al lui Camil Petrescu a fost un fel de abecedar al senzualităţii.

A urmat o vârstă a filosofiei, pe parcursul anilor de facultate şi de doctorat, pe care îmi este imposibil să o rezum. Dar, chiar presupunând că studiile m-ar fi purtat pe alte căi, chiar dacă aş fi ales să fac matematică, sau sport sau jurnalism, sunt sigură că, mai devreme sau mai târziu, l-aş fi descoperit pe Nietzsche, iar lectura lui m-ar fi marcat. Dincolo de bine şi de rău a însemnat declaraţia mea personală de independenţă.

Îmi plac mult biografiile. Poveştile despre vieţile altora, în special ale "eroilor" constituie un bun antidot împotriv lenei şi lipsei de entuziasm.

Viaţa pe care Richard Branson o relatează în autobiografia sa Pierderea virginităţii te inspiră şi este întotdeauna un bun început atunci când nu mai ai şansa să o iei cu adevărat de la capăt.

Închei, sărind practic ultimii 12 ani din viaţa mea, anii de editor prin excelenţă, în care, profesional, nu am făcut apoape nimic altceva decât să citesc, să aleg şi public cărţi la editurile TREI şi Pandora M.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels