Statele europene care se confruntă cu dificultăţi tot mai mari în a-şi asigura finnanţarea deficitelor şi refinanţarea datoriilor fac apeluri către populaţie pentru a cumpăra titluri de stat (bonduri).
În aceste condiţii, chiar şi Franţa sau Germania au dificultăţi în atragerea de capital de pe pieţe, iar pentru state puternic îndatorate precum Italia sau Belgia vânzarea de bonduri la un cost rezonabil devine aproape o misiune imposibilă.
De aici nevoia acestor state de a se baza mai mult pe cetăţenii proprii şi de a încerca să-i convingă pe aceştia să pună umărul la ieşirea din criză prin achiziţia de bonduri.
Astfel de achiziţii nu pot compensa decât în mică măsură vânzările masive de pe pieţele financiare, afirmă specialiştii. Nivelul actual al randamentelor este considerat nesustenabil pentru ca Italia să poată continua administrarea datoriei de circa 1.900 miliarde de euro, echivalentă cu 120% din PIB.
Investitorii străini şi-au redus expunerea pe Italia la circa 45% de la 51% la îneputul anului, potrivit Reuters. În ultimul raport privind stabilitatea financiară, publicat în noiembrie, banca centrală a Italiei estimează că 42,4% din datoria ţării este deţinută de investitori străini, aproape de nivelul Spaniei, în timp ce pentru Germania nivelul este de 50,1%, iar pentru Franţa de 57,9%.
România nu este încă în situaţia Italiei, Belgiei sau Spaniei, având în continuare una dintre cele mai mici datorii publice din Uniunea Europeană raportată la PIB, însă restrângerea resurselor de finanţare din partea băncilor şi interesul încă scăzut al investitorilor de pe pieţele internaţionale ar putea determina statul să caute resurse pe piaţa internă, la populaţie. Analiştii nu sunt convinşi însă că acest model ar funcţiona şi în cazul României.
"Emisiunea (de bonduri către populaţie - n. red.) ar putea fi o soluţie din punctul de vedere al asigurării resurselor necesare, dar nu şi al costului lor. Ministerul Finanţelor (MFP) ar concura cu băncile pentru atragerea disponibilităţilor populaţiei şi rezultatul ar fi o creştere rapidă a dobânzilor la depozite, cu efecte dezastruoase asupra economiei. O comparaţie regională arată că MFP mizează prea mult pe absorbţia internă a datoriei publice, atât ca procent din totalul datoriei, cât şi ca procent din economisirea locală. Italienii deţin active financiare de peste 2 trilioane de euro (mai mari decât PIB şi comparabile ca dimensiuni cu datoria publică a Italiei) şi miza autorităţilor italiene pe absorbţia internă mai mare a datoriei se bazează pe aceste disponibilităţi enorme (în prezent, circa 60% din datoria publică italiană este deţinută de investitori italieni)", explică Dan Bucşă, economistul-şef al UniCredit Ţiriac Bank.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
