Dacă şi clasa economică şi-ar dori victoria, aşa cum politicienii - aproape toţi mediocri - îşi doresc puterea, atunci România ar fi cu mult înainte. Din păcate, toţi cei care conduc clasa economică şi din a căror muncă se strâng taxe şi impozite de 43 mld. euro într-un an, îşi doresc ca lucrurile să se schimbe la nivel politic din birou, din spatele luminii reflectoarelor, fără ca ei să se murdărească.
Aş putea spune că toţi cei care compun elita economică, antreprenori, proprietari de mari afaceri, directori executivi ai celor mai mari companii, bancheri, consultanţi, sunt precum membrii cooperativei din fotbalul românesc. Fiecare vrea să-şi ia punctele acasă şi niciodată nu va deranja adversarul pe terenul lui. Din acest motiv, nici clasa economică nu deranjează clasa politică şi nici invers. Şi toată lumea speră ca lucrurile să se rezolve de la sine, locurile de muncă să se facă, economia să se refacă singură, fără ca nimeni să investească, toată lumea vrea strategii naţionale, dar fiecare din sectorul privat îşi împinge pe sub uşă strategia lui şi din acest motiv sectorul energetic este praf, sănătatea este la pământ şi înghite lacom din ce în ce mai multe miliarde de euro an de an, fără a lăsa ceva vizibil în urmă, educaţia se află la decenii distanţă faţă de cerinţele pieţei muncii, infrastructura financiară este rudimentară chiar şi după 22 de ani, fiind prizoniera unui grup restrâns de interese, acesta fiind şi unul dintre motivele pentru care economia suferă de lipsa finanţării. Noroc că internetul şi comunicaţiile mobile au luat-o puţin înainte.
2012 a fost un an prost în care s-a arătat în toată urâţenia ei clasa politică, cu ai săi lideri, iar economia, cu toţi actorii ei, s-a ascuns în spatele birourilor şi s-a uitat cum firavul plus de încredere este călcat în picioare.
Din a doua parte a anului totul s-a înrăutăţit, creşterea economică de peste 1% s-a topit peste noapte, iar toate planurile de investiţii au fost aruncate la coş. Dacă nu era reîntregirea salariilor, care a injectat peste un miliard de euro, probabil că economia ar fi scăzut în acest an. Cel mai rău lucru este că nimeni nu ştie încotro se îndreaptă economia, mediul de afaceri, investiţiile. Fiecare ar vrea să facă un pas înainte - să ia un credit pentru un apartament, să mai schimbe ceva prin casă, să-şi înlocuiască maşina, să cumpere un echipament mai performant, să atace piaţa înainte ca rivalii să se trezească, poate să-şi schimbe jobul cu un altul unde posibilităţile de creştere a salariului sunt mai mari - dar îi este frică, nu are încredere în viitor pentru că nu este nimeni în care să aibă încredere. Şi din păcate toată lumea se uită la clasa politică de unde ar trebui să vină încrederea.
Premierul Victor Ponta are acum şansa lui, iar mulţi din generaţia sa îşi pun încrederea în el pentru că nu au în cine altcineva. Băsescu a sfârşit ca o dezamăgire pentru că a lăsat prea puţin în urmă, total disproporţionat cu puterea pe care a avut-o. A împins prea puţin economia înainte, iar acest lucru s-a văzut cel mai bine în criză. Antonescu este un foarte bun vorbitor şi atât, dar are şansa lui. PDL cu ai săi lideri s-a epuizat şi nu au nimic în spate.
Cu un imens câştig în spate, Ponta, 40 de ani, are toată puterea politică să scoată economia din mlaştina în care se sufocă an de an şi s-o împingă înainte. Timp de un an nimeni nu va contesta măsurile de restructurare, privatizare sau de reformă a administraţiei. Dacă nu le face până atunci, vom pierde şi acest ciclu politic, iar generaţia lui, adică a decreţeilor se va îndrepta spre pensie cu o ură profundă că a pierdut timpul degeaba în România, iar singura salvare la dezamăgire este refugierea într-un lider ca Dan Diaconescu sau Gigi Becali. Sau cine va mai răsări. Acesta este pericolul cel mai mare.
În ciuda faptului că este prinsă într-o mediocritate politică şi economică în acea celebră cooperativă fotbalistică, la suprafaţă tot reuşesc să apară câte un Lucescu, Dan Petrescu sau Reghecampf. Întrebarea este cine sunt cei din scena politică şi economie care îşi pot asuma ceea ce fac cei trei antrenori care au ieşit din cooperativă prin munca şi ideile lor. În acelaşi timp, dacă toţi cei care decid în economia privată nu-şi vor dori mai mult victoria decât politicienii, e puţin probabil ca România să intre măcar în grupe.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
