Profi, pe de altă parte, a mizat pe o reţea de proximitate, astfel că a preferat spaţiile stradale. Mai mult, dat fiind că este o reţea cu acoperire naţională, a mers mult pe localităţi care nu sunt acoperite de alţi jucători şi care nici nu au centre comerciale şi malluri.
Totuşi, după mulţi ani în care dezvoltatorii imobiliari au acoperit Bucureştiul şi marile oraşe ale ţării, în ultima perioadă au intrat în vizorul lor şi centrele urbane secundare. Această schimbare de paradigmă vine şi ca urmare a creşterii puterii de cumpărare, dar şi pentru că există o concurenţă prea mare în anumite oraşe şi unii jucători îşi fac loc cu greu.
Anual, se deschid circa cinci proiecte noi, însă numărul de malluri (cele mai mari şi mai complexe proiecte de retail) a fost în scădere în ultimii ani, după ce în 2016 numai în Bucureşti s-au deschis două astfel de proiecte - Park Lake, din parcul Titan, şi Veranda, din zona Obor, care au cumulat 100.000 de metri pătraţi. Mai mult decât atât, anul 2017 a adus o premieră pentru ultimii ani pe piaţa de retail: închiderea unor proiecte de retail.
ZF a analizat 64 de centre comerciale şi malluri, dar nu a luat în calcul parcurile de retail. Acestea din urmă găzduiesc însă supermarketuri, hipermarketuri sau magazine de discount.
Mallul este definit de consultanţii imobiliari ca un centru comercial cu o structură care reuneşte zeci sau chiar sute de magazine de diverse tipuri şi mărimi, spaţii pentru servicii şi zone de petrecere a timpului liber, divertisment. Există şi malluri fără zonă de divertisment, mai exact fără cinema, cum este cazul Promenada. Există şi altele care nu au ancoră de food - deşi puţine - precum Arena Mall Bacău sau Fashion House Militari. Per total există centre comerciale care nu îndeplinesc toate criteriile, dar care au un mix de clienţi stabil şi o suprafaţă consistentă, astfel că au fost incluse. Nu au fost luate în calcul parcurile de retail.
Relaţia mall - magazin alimentar este mutual benefică deoarece, pe de-o parte, centrul comercial beneficiază de traficul generat de un hipermarket spre exemplu. Pe de altă parte, pentru un retailer alimentar investiţia este mai mică la mall decât în cazul unei construcţii de la zero. Investiţiile într-un hipermarket se ridică până la 20 mil. euro dacă e ridicat de la zero pe teren propriu. Prin comparaţie, un hipermarket dintr-un mall costă 5 mil. euro.
Magazinele alimentare beneficiază şi ele de pe urma traficului din mall, mai ales că centrele comerciale sunt de regulă amplasate în cartiere dormitor, în zone cu un vad comercial foarte bun, unde există o masă critică de clienţi ce au nevoie zilnic de mâncare sau alte produse din supermarket sau hipermarket.
„Singurul dezavantaj pe care l-am putea menţiona în legătură cu aceste magazine este legat de programul de funcţionare mai restrâns pentru zilele de luni până sâmbătă. Programul mallurilor este standard, de luni până duminică, intervalul 08:00/09:00 - 22:00. În general, magazinele Penny sunt deschise în timpul săptămânii de la 07:00/ 07:30 până la 22:00/ 23:00, iar duminică de la 08:00 la 20:00/ 21:00“, spuneau oficialii Penny Market anterior.
Există însă şi alte dezavantaje precum faptul că, de cele mai multe ori, în cadrul mallurilor oamenii au ca prioritate cumpărăturile de produse non-food, iar în unele cazuri accesul la ancora de food este mai dificil. Mai mult, accesul cu un coş de cumpărături de mari dimensiuni este mai dificil decât într-un parc de retail sau într-un magazin de sine stătător, iar de multe ori parcarea de la mall e mai aglomerată.
Ca întotdeauna, există şi avantaje şi dezavantaje, astfel că retailerul este cel care alege unde merge după o analiză amănunţită cost-beneficii pe termen lung.
