Lungul şir de dezbateri de la Banca Naţională, având ca temă înfruntarea crizei, a continuat luni cu o întâlnire în trei: Suedia, Turcia şi România. O sursă de inspiraţie pentru România? Mult mai mult: o foarte importantă lecţie. Nu intru în detalii. Mass-media le-a analizat pe toate feţele. Mă voi opri însă la o idee, subliniată de un profesor suedez, ce mi se pare de o însemnătate cardinală: „Dacă tot a venit peste noi o criză, şi încă una globală, să n-o risipim; s-o fructificăm“.
…Aici, în România, la cumpăna dintre anii 2008 şi 2009, începeam să dobândim imaginea exactă nu numai a scăderii PIB-ului, ci şi a ravagiilor provocate de criză întregii ţări. De atunci au trecut cinci ani. Privindu-ne în oglinda acestui timp al turbulenţelor, ne-am convins, încet-încet, că a durat mult şi a fost grea obişnuinţa cu o nouă realitate pe care am numit-o criză. Mai cu seamă că unei bune părţi a populaţiei i se păruse, începând din anul 2000, cu deosebire în anii 2004-2008, că trăieşte momente de exuberanţă. Fiindcă, adeseori, ţara noastră s-a confruntat cu situaţii ce ne trezesc, astăzi, stări nostalgice. Se adunau mulţi bani, chiar prea mulţi uneori, băncile copleşeau populaţia cu credite, mai departe cererea de consum copleşea oferta, iar oamenii consumau, consumau. După câţiva ani de bunăstare, desigur pe datorie, a venit criza şi au început imediat întrebările. Şi problemele. Multe, dramatice, dureroase. S-au adunat multe întrebări şi puţine răspunsuri după ce, în 2009 şi în 2010, ne-am văzut constrânşi să parcurgem o etapă a „creşterii minus“. Ceea ce înseamnă că PIB-ul a crescut... sub nivelul anului 2008. În 2011 am ieşit din recesiune după ce a fost obţinută o creştere peste nivelul anului 2010. La fel şi în 2012. Pe o „creştere plus“ mizăm şi în 2013. Dar ieşirea din recesiune, în 2011, nu a echivalat cu ieşirea din criză.
Sigur, nouă ani de creştere economică necontenită au fost, pentru România, o şansă. Dar criza n-a fost şi ea tot o şansă? În 2009, nu a existat în România vreo opţiune pentru „creşterea minus“. Ne-a adus-o criza, fără vrerea noastră. A fost însă o bună ocazie – atât pentru stat, cât şi pentru pieţe – să-şi întoarcă faţa către vechile structuri ale economiei noastre şi să vadă că şi-au epuizat resursele de creştere sănătoasă. O parte a economiei era nouă ori restructurată. Dar numai o parte. Restrânsă. Cea mai mare parte însă, fără o restructurare profundă nu putea să obţină decât o creştere bolnavă. Sau o descreştere. Poate că o reducere a ritmului de creştere a PIB-ului, în 2009 şi în 2010, era chiar necesară pentru a corecta deficitele, a tempera risipa şi a grăbi restructurarea. Din această perspectivă, bine ar fi fost dacă, pe fondul crizei, s-ar fi pornit reforme pe trei trepte: 1) o reformă macroeconomică clasică; 2) o reformă a structurilor de producţie; 3) o reformă a gestiunii dezvoltării. Pentru că numai abordarea curajoasă a reformelor structurale, inclusiv în domeniul forţei de muncă şi în cel al pieţei de produse, ar fi putut asigura înmulţirea locurilor de muncă şi atenuarea distorsiunilor care influenţau negativ alocarea eficientă a resurselor. Ar fi fost o şansă ca economia românească să devină mai repede dinamică şi eficientă.
Din nefericire însă, cum criza globală se suprapusese peste criza noastră, a fost nevoie mai întâi să fie soluţionate problemele cu deficitul contului curent, care urcase până la peste 12% deşi în mod normal un astfel de deficit nu poate să depăşească un plafon de 6%. Apoi, se produsese o ruptură dramatică între creşterea cererii de consum, care în condiţiile boomului economic de dinainte de criză devenise explozivă, şi oferta internă de bunuri şi servicii, care creştea lent. Această contradicţie puternică s-a răzbunat. Când, sub impactul efectelor directe şi indirecte ale crizei globale, reformele structurale au încetinit, creşterea economică şi-a pierdut principalul factor de sustenabilitate. Acum trebuie să-l recâştige.
Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 25.09.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
