De două zile, sistemul de sănătate este încins de discuţiile pe marginea numirii de către preşedintele Traian Băsescu a lui Lucian Duţă în consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), instituţia care administrează peste 4 mld. euro, banii din sănătate. Numirea lui Duţă, care până în vara anului 2012 a fost, de altfel, preşedintele CNAS, a declanşat o poziţie extrem de dură a actualei conduceri a instituţiei, care a anunţat că îşi rezervă inclusiv dreptul de a nu întruni şedinţele consiliului de administraţie până la retragerea acestei nominalizări pe care o consideră „scandaloasă şi în acelaşi timp dubioasă“.
Mai mult chiar, ieri primul-ministru s-a implicat în situaţie, chemându-l la Guvern pe actualul şef al CNAS şi trimiţând un comunicat care conţine, printre altele, un raport al corpului de control privind activitatea instituţiei. Premierul anunţă că sunt câteva probleme de fond în această chestiune, una dintre ele fiind că doctorul Lucian Duţă face obiectul unor dosare de urmărire penală aflate pe rolul DNA. Duţă reacţionează şi spune că nu este urmărit penal, ministrul sănătăţii intervine şi el şi spune că „relaţiile instituţionale trebuie să funcţioneze fără exagerări“, iar relatarea poate continua.
Acesta este numai unul dintre episoadele în care s-au implicat actorii „politici“ din sistemul de sănătate, dar a cărui miză poate fi pusă sub semnul întrebării din punctul de vedere al pacientului în contextul în care altele ar trebui să fie subiectele de pe agenda decidenţilor din sistem.
Sunt 20 de ani de reformă, iar nimeni din sistemul de sănătate nu a putut răspunde la câteva întrebări simple: cât cheltuieşte statul pentru naşterile la stat şi la privat sau de ce nu se vede în calitatea actului medical faptul că sumele cheltuite în sistem s-au dublat.
Sunt mai bine de zece ani de la demararea informatizării în sistemul de sănătate şi peste 100 mil. euro bani cheltuiţi, dar numai jumătate din proiect a fost implementat.
Sunt aproape 400 de spitale de stat în România, dar pentru nimeni nu este clar în faţa cui răspund: în faţa CNAS, de la care primesc banii, în faţa ministerului, care face legile din sistem, sau în faţa primarului, pentru cele descentralizate.
Sunt peste 3 mld. euro bani care se strâng din contribuţii ale angajaţilor şi angajatorilor la fondul de stat (din salarii), însă companiile sunt nevoite să plătească în plus abonamente la clinici şi spitale private (care oricum nu acoperă toate investigaţiile de care un pacient are nevoie). Cazurile grave merg însă să se trateze în străinătate. Numai două grupuri mari din Turcia au luat 3.000 de pacienţi, iar numărul celor care merg în afară este de ordinul zecilor de mii.
Haosul din sistemul sanitar pleacă de la vârf şi se vede cel mai bine în lipsa de date. Se pot număra pe degetele de la o mână spitalele care îşi prezintă pe site raportul de activitate sau echipa managerială ori programul şi datele de contact pentru medici.
În domeniul medicamentelor nu există nicio entitate care să analizeze beneficiile introducerii pe piaţă a pastilelor, aşa cum se întâmplă în alte state.
Acestea sunt câteva dintre aspectele care ar trebui să fie pe agenda decidenţilor din sănătate, care în opt ani de zile (de când lucrez eu în presă) nu au făcut nicio conferinţă de presă în care să le explice pacienţilor cum se cheltuiesc banii lor.
Ioana David - Senior Editor al ZF
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 14.06.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
