În pas cu schimbările fireşti generate de istorie, economia Marii Britanii a trecut printr-o serie de evoluţii definitorii în ultimii 70 de ani, crescând de 45 de ori până în 2020.
În 1952, Produsul Intern Brut al Regatului Unit era de numai 60 de miliarde de dolari, în 2020 ajungând la suma de 2.700 de miliarde de dolari. În comparaţie cu marile puteri occidentale, PIB-ul Statelor Unite era de 500 de miliarde de dolari în 1952, urcând până la 21.000 mld. de dolari în 2020. În urmă cu 70 de ani, PIB-ul Franţei şi Italiei era de 50 respectiv 40 de miliarde de dolari, în timp ce în 2020 valoarea înregistrată a urcat până la 2.600 respectiv 1.900 miliarde de dolari.
Între timp, economia Regatului Unit a suferit o serie de boom-uri şi crize. Şocurile petroliere, crizele valutare, prăbuşirile financiare, împreună cu ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană şi impactul pandemiei au încheiat perioadele de creştere rapidă.
O mare parte din creşterea economiei a fost alimentată de o explozie a serviciilor, care au înflorit pe măsură ce sectorul de producţie a pierdut din avânt. În timp ce reglementarea sectorului bancar a făcut din Marea Britanie un centru financiar global, ponderea locurilor de muncă din fabrici a scăzut la doar 7%, de la aproape 30% în 1952.
Nicăieri transformarea Marii Britanii nu a fost mai evidentă decât pe piaţa imobiliară. Preţul mediu al unei case a crescut de la mai puţin de 2.000 de lire sterline -- echivalentul a aproximativ 60.000 de lire sterline în prezent -- la un record de 270.000 de lire sterline, potrivit Nationwide Building Society.
De-a lungul celor 70 de ani, inflaţia a fost în medie de doar 5%.
