Pentru anul acesta Electromagnetica şi-a bugetat pentru cercetare- dezvoltare o sumă de 11,5 mil. lei (2,6 mil. euro), mai mare cu 66% faţă de 2012. În activitatea de cercetare şi proiectare sunt angrenaţi circa 70 din cei aproape 700 de salariaţi ai companiei, proporţie care s-a menţinut relativ constată de-a lungul vremii.
„Costurile pentru cercetare şi inovare sunt deosebit de mari, respectiv cu dotarea şi personalul, dar în acelaşi timp este cea mai puternică forţă de producţie pe care o poţi avea. Probabil că fără să inovăm am fi devenit un dealer al cine ştie cărei companii. Dacă fabricam produsele altora, nu am fi putut să supravieţuim. Inginerii Electromagnetica de valoare importantă sunt plătiţi cu câteva mii de euro pe lună. Cine dovedeşte prin rezultate este recompensat“, spune Eugen Scheuşan, directorul general al companiei, care lucrează în fabrică din 1979, imediat după ce a absolvit Facultatea de Automatică din cadrul Institutului Politehnic.
La sediul companiei situat în centrul Bucureştiului, pe Calea Rahovei aproape de Piaţa Unirii, halele de producţie ale Electromagnetica se întind pe cinci hectare ce stau mărturie că aici în anii 1980, într-un moment de maximă dezvoltare a companiei, lucrau 7.000 de oameni.
Electromagnetica este una dintre puţinele fabrici din Bucureşti care nu s-au relocat ca să-şi vândă terenurile, ci a preferat să închirieze o parte din halele de producţie şi din spaţiile de birouri altor firme.
Angajaţi mai puţini, dar eficienţă mai mare
Chiar dacă în prezent numărul de salariaţi s-a redus de 10 ori, activităţile companiei sunt variate şi gradul de eficienţă este mult mai ridicat.
Anul acesta spre exemplu Electromagnetica a plantat cu ajutorul unor roboţi de asamblare a circuitelor electronice câteva zeci de milioane de LED-uri, volum care nu putea fi realizat nici cu 7.000 de oameni, spune Scheuşan, care ne explică cât de mult a evoluat tehnologia din cadrul companiei. O astfel de linie complet robotizată pentru plantat circuite a fost achiziţionată de Electromagnetica în vara acestui an şi a costat circa un milion de euro.
Investiţiile şi diversificarea segmentelor de activitate ale Electromagnetica au făcut ca firma aproape să nu simtă criza în ultimii ani, vânzările urcând din 2007 şi până anul trecut cu 60%, la 450 mil. lei (101 mil. euro).
În primele nouă luni din acest an profitul Electromagnetica s-a majorat cu 3%, ajungând la 15 mil. lei (3,4 mil. euro), iar veniturile s-au redus cu 9%, la aproape 300 milioane de lei (67,6 milioane de euro).
Produce piese complexe, inclusiv pentru industria auto
Compania a realizat până în prezent mai multe zeci de mii de matriţe pentru clienţii săi, pentru unele dintre ele realizând şi fabricaţia acestora.
„Am realizat o mulţime de matriţe şi am produs spre exemplu piese care formează tunelul de la schimbătorul de viteze al maşinii sau zona unde se ţin paharele la maşini de lux, Maserati şi Ferrari. Cea mai complexă matriţă pe care am execut-o a fost una pentru Citroën unde injectam pe geamurile maşinii masă plastică. Era o matriţă pneumatică şi hidraulică şi care cântărea vreo 11- 12 tone. Trebuia să lucreze în regim automat, un robot o încărca şi altul o descărca. Marea dificultate a ei a fost că trebuia să lucreze cu două grosimi de geam“, spune un director al Electromagnetica.
Compania dispune de 23 de maşini cu care injectează masă plastică cu care realizează în prezent un volum de câteva sute de tone de masă plastică pe an, de câteva ori mai mult decât în 1989.
Cum a început istoria Electromagnetica
Istoria Electromagnetica începe din 1930, când firma a pornit ca un atelier privat care fabrica echipamente de telecomunicaţii elementare, aparate telefonice. Mai târziu a început să fabrice echipamente de comutaţie electromagnetică, odată cu evoluţia tehnlogică şi apariţia selecţiei prin impulsuri care a condus la centralele telefonice automate.
Pe parcursul existenţei a fabricat surse de electroalimentare nu numai pentru telecomunicaţii, ci şi pentru foarte multe aplicaţii industriale, echipamente pentru electro-energetică, echipamente de protecţie, automatizări cu relee, contoare pentru energie electrică sau echipamente de telecomunicaţii militare.
Începând cu anii 1970 din Electromagnetica au început să se desprindă diverse companii în cadrul unei strategii de dezvoltare în teritoriu, cum ar fi AM Timişoara, care a preluat o secţie de contoare, la Mediaş a fost mutată o parte din producţia de relee, iar la I.E.M.I. a ajuns producţia de telecomunicaţii militare radio şi echipamente de măsură.
„Când am ajuns eu în Electromagnetica se cam terminase acest program de dezvoltare în teritoriu. România intrase într-o criză şi fiecare societate cam trăgea din greu să poată supravieţui. Începuseră cele două mari programe naţionale de înfiinţare a Uzinei de Apă Grea de lângă Turnu Severin şi primul reactor nuclear de la Cernavodă şi Electromagnetica a avut foarte multe echipamente de fabricat pentru aceste capacităţi“, spune Eugen Scheuşan.
În 1980 compania a atins maximul de dezvoltare, ajungând la 7.000 de salariaţi, pentru ca ulterior activitatea să decadă din cauza sistării investiţiilor.
„Din păcate după 1980, din raţiuni economice s-a interzis reabilitarea clădirilor, recondiţionările. România era în criză, îşi luase nişte angajamente de plata datoriei externe. Noi am ales să sacrificăm foarte multe pentru plata acestei datorii. Baza tehnologică ajunsese să fie afectată, nu mai erau posibile investiţii şi ne bazam pe importurile de tehnologie. România nu a fost niciodată un mare producător de tehnologie şi trăia dintr-o zestre din anii 60’ -70’. Baza tehnologică era învechită, neproductivă, cu defecţiuni foarte dese şi nu prea mai era deloc în acord cu productivităţile solicitate atunci. În anii 1990 ne-am aflat într-o situaţie foarte precară cu mulţi oameni, tehnologic depăşiţi“, spune Scheuşan.
Pe Electromagnetica s-a clădit industria electronică a României
Totuşi înainte de 1989 Electromagnetica era încă una dintre întreprinderile de anvergură ale României, fiind cea mai importantă companie de fabricat aparataj pentru telecomunicaţii. Pe Electromagnetica s-a clădit practic o mare parte din industria electronică şi electrotehnică a României.
Electromagnetica a avut şansa ca după 1989 să profite de dezvoltarea puternică a sectorului de telecomunicaţii, în câţiva ani numărul de abonaţi la telefonia fixă sărind de la 2 milioane la circa 6-7 milioane. Ulterior din cauza apariţiei telefoniei mobile investiţiile s-au oprit însă privatizarea companiei a adus o restructurare masivă, conducerea societăţii reuşind să se orienteze către piaţa energetică, unde activează şi astăzi.
Din 1998 a intrat sub controlul salariaţilor
În 1998 pe fondul cuponiadei angajaţii Electromagnetica au ajuns să deţină 49% din acţiuni, iar câţiva ani mai târziu au preluat pachetul majoritar.
Dacă la prima etapă de privatizare mai rămăseseră în companie circa 4.000 de oameni, începând cu anii 2000 numărul acestora a ajuns la circa 1.400.
„Cam de prin 1996, după ce ne-am revenit economic, s-au lămurit cine vor să rămână în industrie, am pus bani deoparte şi am cumpărat tehnologie pentru matriţerie, pentru plantat componente, pentru asamblare, pentru ambalare, tehnologie care astăzi am cam început s-o înlocuim pentru că a depăşit 20 de ani şi lumea a evoluat cu încă o treaptă. Concomitent am realizat şi o reformă în fabrică şi au rămas câţi doreau să lucreze cu adevărat în industrie. Oamenii ţipau că vor să muncească, dar când îi puneai la muncă spuneau «păi stai puţin că obosirăm strigând»“, povesteşte Scheuşan.
Decăderea industriei militare de după 1989 a lăsat fără obiectul muncii o parte din lucrătorii de la Electromagnetica, în timp ce alţi angajaţi au plecat de bună voie.
Prin anii 2000 compania aproape a abandonat domeniul telecomunicaţiilor şi a intrat pe segmentul energetic, întâi prin producţia de contoare electronice, urmate de sistemele de telegestiune a abonaţilor, care permit citirea şi gestionarea abonaţilor la distanţă.
Produsele au fost inventate şi proiectare de echipa de cercetare a companiei.
Trader de energie
În anii 2004 – 2005 societatea a primit o licenţă de comercializarea a energie şi a devenit trader, iar în 2006 Electromagnetica şi-a îmbogăţit domeniul de activitate cu producţia de energie regenerabilă prin achiziţia unui lanţ de 10 microhidrocentrale pe care le-a modernizat.
„Noi ne-am dus de fapt la vremea respectivă să luăm licenţă de la ANRE pentru măsurarea consumului şi facturarea energiei, dar încă nu se dădeau aceste licenţe şi cei de acolo ne-au întrebat dacă dorim să devenim trader de energie, piaţă care tocmai se înfiinţa la acel moment“, spune Eugen Scheuşan.
Cum a reuşit Electromagnetica să se dezvolte în timp ce majoritatea întreprinderilor industriale româneşţi s-au prăbuşit după Revoluţie?
Şeful companiei spune că firma avea oameni formaţi cu concepţii de dinainte de socialism, de pe vremea când era încă privată.
„Alte companii cred că nu aveau nici materialul uman care să ştie să acţioneze într-o economie de piaţă. România încă nu o consider o economie de piaţă. Aici este valabilă legenda lui Moise. Trebuie traversat tot deşertul, îngropate vreo două trei generaţii. Cu o generaţie care nu mai are nimic de pierdut se poate construi ceva. Cât timp vor fi oameni care vor cere pensii mai mari sau proprietăţi nu se va schimba nimic. Electromagnetica a început în 1930 ca o companie privată şi când am venit în fabrică existau încă aici oameni care îşi păstraseră o educaţie internă destul de aspră“, consideră Scheuşan.
El mai spune că desprinderea departamentelor de cercetare în institute de cercetare independente a fost o greşeală pentru că firmele au fost private o perioadă de asistenţa tehnică de care aveau nevoie şi institutele nu funcţionau cum ar fi trebuit.
„Aţi auzit vreodată să ia premiu la un concurs internaţional de invenţie un tânăr cercetător de la IBM? Dar de la General Electric sau Philips? Noi le luăm pe toate. Cum vă explicaţi? Este foarte simplu, acestea sunt manifestări cultural-sportive, invenţiile serioase rămân secrete, se patentează“, spune Scheuşan.
Iluminatul cu LED, cel mai nou pariu al companiei
Compania a intrat serios pe segmentul de iluminat cu LED după 2010 în urma unor activităţi prealabile de cercetare, însă spune că primul echipament cu LED a fost realizat de companie la începutul anilor 2000 şi era o lampă de stop pentru Dacia de culoare roşie.
Şeful Electromagnetica spune că orientarea spre acest sector s-a datorat faptului că era unul în plină expansiune, care putea genera creştere pentru Electromagnetica şi era strâns legat de celelalte activităţi din sectorul energetic ale companiei.
„LED-ul a trecut prin nenumărătate etape. Ani de zile a fost ca o luminiţă de panou, ca un beculeţ. Apoi s-au inventat LED-urile de diferite culori, la început era numai roşu. LED-ul alb este o ficţiune, este o structură cu albastru îndepărtat şi un galben cvasiinvizibil care bombardează un luminofor, cam ca la tuburile de neon. La momentul actual această tehnologie este cea care dă cea mai multă lumină cu cel mai mic consum energetic. În principal aria noastră a constituit-o mediul privat, marile spaţiile comerciale, supermarket-uri, hipermarketuri, hale industriale“, spune Scheuşan.
Economiile la factura de energie generate de sistemele cu LED sunt de circa 50% în cazul înlocuirii sistemului vechi de iluminat şi de 70% dacă se implementează iluminatul pentru prima dată.
Compania a realizat sistemele de iluminat cu LED pentru Dedeman, Bricostore, Profi, diverse lanţuri de farmacii, un şantier naval, reprezentanţe de automobile, dar şi penitenciare.
De curând Electromagnetica a lansat şi un magazin online pentru sisteme de iluminat cu LED, care arată deschiderea societăţii faţă de ultimele tendinţe.
Şi pentru ca deschiderea să fie totală compania a decis în 2011 să se listeze la prima categorie a Bursei de la Bucureşti, în prezent fiind una dintre cele mai valoroase companii de pe bursă controlate de salariaţi, cu o capitalizare de 33 mil. euro.
Sectorul energetic rămâne prioritar
„Anul viitor nu cred că va fi foarte diferit de acest an. În tradingul de energie este foarte greu de previzionat dacă tendinţa de scădere a consumului va continua. Nu este o scădere pe bază de dezvoltare tehnologică, ci pe încetare de activitate. Toate segmentele pe care le aveam sunt profitabile. Ca dinamică pe energie electrică profitul este în scădere şi în creştere pe segmentele de fabricaţie a elementelor de iluminat, cea a reţelelor pentru automatizarea căilor ferate, pe zona sistemelor de telegestiune“, spune Eugen Scheuşan.
Marja de profitabilitate pe segmentul de producţie a sistemelor cu LED nu depăşeşte 10%, iar compania a ajuns anul acesta la vânzări de circa 6 mil. euro, nivel dublu faţă de anul precedent.
Segmentul de trading de energie, care generează circa 80% din vânzări, este în scădere, potrivit conducerii societăţii.
În ceea ce priveşte viitorul Electromagnetica, şeful companiei spune că segmentele actuale de activitate se vor menţine cel puţin un deceniu, prioritar rămânând în continuare segmentul energetic.
Când va fi la Electromagnetica o nouă „revoluţie“ care să o schimbe din temelii?
„Toate segmentele noastre de activitate vor fi înlocuite la un monent dat, dar pe ce suntem angrenaţi acum cel puţin 10 ani vom rezista. Apar mereu familii noi de produse. Niciun produs nu trăieşte mai mult de 2-3 ani“, a conchis Eugen Scheuşan.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 28.11.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
