Informaţiile au fost publicate de FMI după ce acestea au apărut într-un articol al The Wall Street Journal, care citează un raport intern confidenţial al instituţiei financiare internaţionale cu sediul la Washington.
Planul de salvare a fost „o operaţiune de întârziere care a dat zonei euro timp să construiască un zid de foc care să protejeze alţi membri vulnerabili şi care a prevenit posibile efecte grave asupra economiei globale“, se arată în raport.
Acesta detaliază o serie de „erori notabile“ pe care FMI le-a comis în primul plan de salvare stabilit pentru Grecia, epicentrul crizei datoriilor din zona euro, şi arată că instituţia a încălcat majoritatea regulilor sale privind asistarea financiară a ţărilor falimentare când a împrumutat bani Greciei. Documentul explică, de asemenea, că FMI a împrumutat Greciei în 2010 aproximativ 36 de miliarde de euro în pofida unor riscuri „atât de mari încât specialiştii instituţiei nu au putut garanta sustenabilitatea datoriei publice“ şi că liderii europeni au încercat să-şi salveze „blana politică“ pe socoteala economiei elene, scrie The Telegraph.
Datoria nu a fost restructurată mai devreme pentru ca băncile să nu sufere
Deşi în cel de-al doilea pachet de bailout al Greciei, din 2012, Fondul şi-a redus contribuţia din cauza îngrijorărilor privind capacitatea ţării de a-şi plăti datoriilor fără consecinţe devastatoare asupra economiei, împrumutul dat de FMI Greciei este cel mai mare din istoria instituţiei raportat la PIB-ul ţării debitoare.
Fondul critică întârzierea deciziei de a restructura datoria uriaşă a Greciei, decizie care a venit în mai 2012, la doi ani după primul acord de bailout. Restructurarea ar fi făcut datoria mai sustenabilă şi ar fi redus impactul pe care austeritatea îl are asupra economiei. Dar hotărârea a fost întârziată doarece a fost „prea dificil din punct de vedere politic“ pentru ţările ale căror bănci deţineau obligaţiuni elene.
„O restructurare timpurie ar fi fost mai bună pentru Grecia, deşi aceasta nu era acceptabilă pentru partenerii europeni. Amânarea restructurării datoriilor a oferit spaţiu creditorilor privaţi pentru reducerea expunerii şi mutarea datoriei în mâini oficiale“, notează raportul. Între mai 2010 şi vara anului trecut, când a fost acceptată restructurarea, povara datoriei a fost mutată de la bănci la guvernele din UE şi la FMI.
Faptul că datoria nu a fost restructurată cât timp se afla în mâini private a crescut sumele pe care Grecia era obligată să le ramburseze şi a dus la cel de-al doilea bailout, de 172 miliarde euro, care include restructurarea cu 200 miliarde euro a datoriei elene, mai mare decât primul, de 110 miliarde euro.
Comisiei Europene îi pasă mai mult de înfrumuseţarea cifrelor decât de salvarea Greciei
FMI îşi critică, de asemenea, partenerii europeni din Troică – BCE şi Comisia Europeană, susţinând că aceştia pun înaintea eforturilor de a scoate Grecia din criză proceduri secrete şi cifre „coafate“ care ar ajuta la atingerea ţintelor bugetare stabilite în Tratatul de la Maastricht.
„Câteodată erau diferenţe mari între opiniile membrilor Troicii, în special privind perspectivele de creştere. Experienţa fondului şi capacitatea de a face rapid recomandări erau abilităţi de care instituţiile europene duceau lipsă“, subliniază documentul FMI.
Timp de 18 luni până în decembrie 2011 Troica nu a reuşit să ajusteze obiectivele de austritate impuse Greciei făcându-le astfel imposibil de atins în condiţiile în care perspectivele economice s-au înrăutăţit mai mult decât s-a anticipat, inclusiv de către FMI.
„CE îşi stabilea de obicei poziţia prin consens, a avut succes limitat şi nu avea experienţă cu gestionarea crizelor“, menţionează raportul.
Criticarea Troicii va avea cu siguranţă ecouri în celelalte state din zona euro care au programe de asistenţă financiară cu CE şi FMI, respectiv Irlanda, Portugalia şi Cipru.
Documentul arată că FMI a acceptat primul plan grecesc de bailout, pentru care şi-a coborât standardele de creditare, din cauza temerilor privind extinderea crizei.
Planul a avut totuşi un succes notabil, rămânerea Greciei în zona euro.
La Atena, oficialii au reacţionat cu o încântare ascunsă la publicarea raportului, spunând că acesta confirmă că preţul aşteptat în schimbul programului de bailout de 110 miliarde euro a fost prea mare pentru o ţară sufocată de datorii, evaziune fiscală şi o economie neagră prosperă, scrie The Guardian, Sub greutatea unei astfel de austerităţi, spun oficialii, economia a fost împinsă spre o spirală a morţii economice.
Presa elenă a citat-o recent pe Christine Lagarde, directorul general al FMI, ca descriind 2011 drept un „an pierdut“ în parte din cauza calculelor greşite ale UE şi FMI.
Raportul va deveni probabil o referinţă pentru toate celelalte programe majore de bailout la care FMI va participa, Fondul urmând să ceară pierderi mai mari suportate de creditorii privaţi, estimări economice mai realiste şi schimbarea regulilor când ajutorul este dat într-o uniune monetară, notează The Wall Street Journal.
Semne de întrebare şi pentru programul României cu FMI
În 2009 România a semnat cu FMI, CE şi BERD un acord de împrumut pentru aproape 20 de miliarde de euro, din care 13 miliarde euro din partea Fondului, însă sunt multe semne de întrebare şi cu acest bailout.
FMI a estimat atunci greşit perspectivele economiei României şi ca urmare în 2010 a cerut noi reduceri de cheltuieli. Guvernul a răspuns prin tăierea cu 25% a salariilor bugetarilor.
FMI, prin directorul general de atunci Dominique Strauss-Kahn, a asigurat că nu a fost de acord cu reducerea cu 25% salariilor din sectorul de stat şi că a propus oficialilor de la Bucureşti majorarea taxelor, în special pentru cei „mai bogaţi“. Guvernul a majorat TVA de la 19% la 24%.
De asemenea, deşi au fost trase 20 de miliarde de euro, cea mai mare parte a banilor a mers către sistemul bancar şi nu spre finanţarea economiei reale.
Grecia a fost foarte aproape de ieşirea din zona euro în 2012
Ieşirea Greciei din zona euro pare improbabilă acum, dar în 2012 scenariul „Grexitului“ a fost foarte aproape de a deveni realitate, spune premierul Luxemburgului Jean-Claude Juncker (foto), pe atunci şi preşedintele Eurogroup, citat de MarketWatch.
„Am fost foarte aproape de ieşirea Greciei. Dacă guvernul elen nu ar fi luat deciziile pe care le-a luat – şi a fost foarte impresionant, trebuie să spun – exitul nu ar fi fost doar o posibilitate, ci şi o realitate. Ultima uşă înainte de exit s-a închis chiar în nasul nostru“, a afirmat Juncker. Ieşirea din zona euro ar fi fost grăbită de turbulenţele sociale cauzate de măsurile de austeritate.
Eşecul alegerilor parlamentare din luna mai a anului trecut a subliniat opoziţia populaţiei faţă de condiţiile de bailout impuse de creditorii internaţionali, trezind temeri că Grecia nu va accepta noi reforme şi măsuri de austeritate. Aceasta ar fi dus la sistarea finanţării internaţionale şi, foarte probabil, la ieşirea ţării din uniunea monetară.
Acest articol a apărut în ediţia tiparită a Ziarului Financiar din data de 07.06.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
