România nu are astăzi resurse proprii cu care să facă nicio lucrare mare de infrastructură, iar după 2027 probabil nu mai putem conta pe fonduri europene, România nu va mai fi pe lista de priorităţi, a comentat Ionuţ Dumitru, economistul-şef al Raiffeisen Bank, în cadrul unei conferinţe organizată de Asociaţia Analiştilor Financiar-Bancari din România (AAFBR).
”Europa are o situaţie economică destul de complicată. Tările donatoare probabil nu vor mai fi la fel de dornice după 2027 să aloce bugete atât de mari pentru ţările beneficiare şi, trebuie să recunoaştem, România nu va mai fi pe lista de priorităţi. România nu mai este chiar o ţară săracă. La 77-78% din media UE PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare nu mai poţi spune că eşti o ţară săracă. Sigur că avem dezechilibre foarte mari şi foarte mari diferenţe între zonele geografice ale ţării. Judeţe care au un nivel de dezvoltare mult mai scăzut şi judeţe care sunt mult mai sus decât media europeană. Bucureştiul fără Ilfov are un nivel de două ori media europeană în termeni de PIB per capita la paritatea puterii de cumpărare. După 2027 probabil nu mai putem conta pe fonduri europene”, a spus Ionut Dumitru.
Anul trecut, România a avut puţin peste 6% din PIB investiţii publice, din care aproape 4% din PIB din fonduri europene şi daor 2% din PIB din resurse proprii. ”România nu are astăzi resurse proprii cu care să facă nicio lucrare mare de infrastructură, pentru că nu are bani”.
Ce a mai declarat Ionuţ Dumitru în cadrul conferinţei:
Deficitul este uriaş, probabil suntem în zona de 7% din PIB. El trebuie redus obligatoriu.
Pe cheltuieli, avem o problemă calitativă şi cantitativă. După standardele OECD, România cheltuie foarte putin pentru servicii publice de bază, educatie, sănătate. Avem foarte putine resurse la dispozitie. Educatia ar trebui să primească 6% din PIB, dar am dat 3%. Nici nu vom da mai mult pentru că nu avem resurse. Pe zona de calitate, avem bani care se irosesc, trebuie să eficientizăm cheltuirea banilor publici. România alocă 2% din PIB pentru dobânzile cu datoria publică, adică peste ce cheltuim la Apărare de exemplu. Costurile de finantare sunt foarte mari.
Şi la venituri stăm la fel. Avem un dezechilibrum cum taxăm munca şi cum taxăm capitalul.
Veniturile colectate sunt de 27% din PIB, faţă de o medie europeană de 40% şi faţă de media OECD care se apropie de 35%. Dacă adăugăm toate presiunile pe care le avem pe buget în anii următori, cheltuieli de apărare, cu serviciile publice de bază (sănătate, educaţie), care nu mai pot fi neglijate la nesfârşit, pare obligatoriu să creşti colectarea taxelor şi impozitelor, mai ales într-un context în care nu se ştie dacă după 2027 banii europeni vor mai fi la nivelul la care sunt astăzi.
Şi de aceea revin la ideea de a creşte colectarea taxelor şi impozitelor. Trebuie să ai resursele tale cu care să acoperi toate necesităţile în zona serviciilor publice de bază, infrastructură, educaţie, sănătate, apărare.
Iar cei de la OECD ne spun că trebuie că trebuie să rezolvăm problema colectării taxelor, că trebuie să rezolvăm şi problema de echilibru între taxarea muncii, taxarea capitalului şi, să zicem, problema de fairness a sistemului. Pentru că noi avem o mare problemă şi de echitate a sistemului de taxare. Tratăm diferit venituri diferite din perspectivă fiscală, tratăm diferit clase sociale, tratăm diferit domenii economice, sectoare de activitate, lucru care nu este în regulă. Principiul trebuie să fie unul singur şi anume taxe rezonabile, dar plătite de toţi. Fiecare sector poate solicita stimulente fiscale. Dar nu le mai putem sustine.
