Economia Chinei încetineşte, iar analiştii se tem că în modelul de creştere bazat pe investiţii de stat au apărut crăpături care nu mai pot fi reparate şi că băncile chineze sunt acum mai riscante decât au fost băncile americane înainte de crahul financiar din 2008.
Consecinţa este că economia chineză, a doua ca mărime din lume şi unul dintre cei mai mari consumatori de materii prime, nu va mai atinge mult timp vitezele astronomice de creştere cu care a obişnuit lumea în ultimele trei decenii.
Riscurile din sistemul bancar chinez sunt, din cauza activelor toxice pe care le deţin, mai severe decât cele ale instituţiilor financiare occidentale de dinainte de criza financiară globală, apreciază Carlson Block, fondatorul Muddy Waters Research, firmă de cercetare care în ultimii ani a devenit cunoscută pentru analizele aprofundate despre neregulile din rapoartele companiilor chineze. „Credem că sistemul bancar al Chinei este un haos total, cu o cantitate enormă de active toxice sau împrumuturi pe cale să devină toxice“, a spus analistul pentru publicaţia britanică The Telegraph. El consideră că guvernul chinez va printa bani pentru a salva băncile, pe care le controlează, însă aceste acţiuni vor fi nocive pentru economie. Produsul Intern Brut al Chinei a crescut cu 7,7% în primul trimestru, o performanţă de invidiat pentru multe dintre ţările occidentale, dar slabă pentru o economie care în ultimele trei decenii ajungea lejer la un avans de 10%. Încetinirea nu este un segment temporar al unui ciclu economic sau un simplu efect al revenirii economice mondiale lente. Modelul chinez de creştere a cedat şi nu poate fi reparat cu uşurinţă, scrie revista Time.
De la începutul reformelor capitaliste din anii ’80, China a aruncat tone de resurse în modernizarea economiei, munţi de bani pentru construirea de fabrici, drumuri şi turnuri de apartamente şi vaste resurse umane în asamblarea iPad-urilor şi maşinilor. Sub impulsul „capitalismului de stat“, birocraţii de la Beijing au direcţionat lichidităţi în proiecte masive de infrastructură sau în industriile preferate. Dar acest motor de creştere nu poate trage la infinit. Politica de un copil de familie începe să erodeze activitatea economică prin îmbătrânirea rapidă a populaţiei. Forţa de muncă a început deja să scadă. Sistemul „obsedat“ de investiţii creează prea multe datorii şi prea multe fabrici, ceea ce duce la irosirea resurselor şi slăbirea sistemului financiar.
Sectorul verde se ofileşte
În ofensiva de a domina sectorul energiei verzi, băncile chineze au pompat miliarde de dolari în producţia de panouri solare, înfiinţând sute de fabrici care au transformat China în cel mai mare producător de profil.
Acum sectorul cade victimă propriului succes. Companiile dau faliment, iar aici trebuie remarcat falimentul Suntech Power, liderul de pe piaţa panourilor solare. Producătorii de oţel continuă să investească în linii noi, deşi datoriile şi pierderile cresc. Fiecare oţelărie este susţinută de liderii locali dornici să creeze locuri de muncă dar care nu iau înseamă costurile mari. Investiţiile propulsează economia, dar nu într-un mod sănătos. Companiile ineficiente de stat au prioritate la creditare, în timp ce anemicul sector privat „face foamea“.
O soluţie pentru problema chineză ar fi rebalansarea surselor de creştere astfel încât consumului să i se dea un rol mai mare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
