Anul 2013 a adus pentru majoritatea statelor europene ieşirea din recesiune şi creştere economică, forţa care le va alimenta revenirea din criză. Pentru unele ţări, precum Franţa, costurile de finanţare au ajuns la niveluri „excepţional“ de favorabile. În Germania, indicele DAX al bursei de la Frankfurt a urcat la maximul istoric. Tot aici planurile noului guvern al cancelarului Angela Merkel promit să faciliteze creşterea economiilor mai slabe. De asemenea, moneda euro şi-a continuat marşul de apreciere în raport cu dolarul neîntrerupt de criză şi a atins maximul ultimilor doi ani faţă de moneda americană. Totodată, liderii europeni au făcut paşi mari spre crearea unei uniuni bancare, o garanţie că o nouă criză bancară nu va lovi Europa şi nu va şubrezi bugetele statelor.
Europa a ieşit din recesiune, dar nu s-a îndepărtat prea mult
Germania a redevenit motorul de creştere al zonei euro şi aceasta nu datorită exporturilor, factorul tradiţional de creştere, ci pieţei interne, ceea ce lasă loc în comerţul internaţional economiilor mai slabe de la periferie. Iar acestea par că sunt pregătite să profite.
Spania, unul dintre statele cel mai dur lovite de criză, a revenit pe creştere propulsată tocmai de exporturi, mai atractive acum pentru că sunt mai ieftine după ani de reducere a salariilor şi costurilor forţei de muncă. Totodată, scăderea PIB-ului italian s-a oprit în condiţiile în care companiile au reînceput să cheltuiască. Însă economia Italiei, una dintre cele mai mari din zona euro, este încă cu 7% sub maximul anterior crizei şi a crescut cu greu în ultimii 20 de ani. Chiar şi în Grecia, focarul crizei, recesiunea s-a domolit, iar Comisia Europeană anticipează că anul viitor economia va reîncepe să crească. PIB-ul este cu 20% sub nivelul de dinaintea crizei.
Pentru Franţa, pilonul secundar al zonei euro, 2013 a adus perspectiva reintrării în recesiune. Costurile mari ale forţei de muncă şi opoziţia la reformă fac din economia franceză noul bolnav al Europei, potrivit Consiliului de la Lisabona. Acest statut l-a avut şi Germania, după reunificare, dar reformele ample mai ales pe piaţa muncii au făcut din aceasta una dintre cele mai puternice economii europene. Preşedintelui Hollande, care vrea să stimuleze economia cu creşteri de taxe, 2013 i-a adus cele mai reduse cote ale popularităţii din istoria ţării. Economia franceză a reintrat pe teritoriu negativ în trimestrul III, iar în decembrie activitatea din sectorul privat a înregistrat cea mai abruptă scădere din ultimele şapte luni.
Costuri de finanţare „excepţionale“
Franţa şi-a pierdut ratingul maxim în urmă cu doi ani (o altă retrogradare a urmat luna trecută, din partea agenţiei S&P, care a mai tăiat ratingul maxim al Olandei, dar l-a îmbunătăţit pe cel al Spaniei). Cu toate acestea, costurile de finanţare ale Franţei au rămas „excepţional” de favorabile, potrivit agenţiei franceze a datoriilor. Această tendinţă durează de doi ani şi este valabilă pentru toate statele europene, în special pentru cele cu probleme de finanţare, şi este unul din cele mai importante motive din cauza cărora Europa pare să fi ieşit din criză. Investitorii nu se mai tem de datoriile europene de când preşedintele BCE Mario Draghi a promis că va face tot ce poate pentru a proteja euro, achiziţiile de obligaţiuni fiind una din opţiuni. În prezent, băncile cumpără obligaţiunile ieftine ale statelor cu probleme cu banii tot ieftini împrumutaţi de la BCE. Însă tot BCE este cea care ar putea pune capăt trendului prin cele mai dure teste de stres, în întâmpinarea cărora băncile ar putea vinde activele cu risc, potrivit CNBC.
Tot Franţa acuză puterea euro pentru problemele de competitivitate şi vrea ca moneda unică să fie depreciată pentru a face exporturile companiilor din ţările europene cu probleme mai ieftine şi deci mai competitive, pentru a fi create locuri de muncă şi pentru a reduce deficitele bugetare. Euro a trecut anul acesta peste pragul de 1,38 dolari pe unitate, maximul ultimilor doi ani, şi toate semnele arată noi aprecieri.
Dobânzi la minime istorice
Pentru a frâna ascensiunea euro, dar şi pentru a impulsiona inflaţia aflată sub ţinta sa, BCE a redus anul acesta dobânda de politică monetară la 0,25%, cel mai mic nivel din istoria zonei euro. În afară de rolul de gardian al euro, de anul acesta BCE a primit misiunea de a supraveghea cele mai mari 130 de bănci din UE, un pas important în crearea unei uniuni bancare europene. În pregătirea noului rol, pe care-l va juca de anul viitor, BCE a lansat deja cele mai dure teste de stres bancar din istoria sa.
Tot în vederea uniunii bancare, 2013 a adus prima strategie unică de lichidare sau salvare a băncilor din UE. Primii care vor soporta pierderile vor fi acţionarii şi deţinătorii de obligaţiuni, urmând, după precedentul cipriot, stabilit tot anul acesta, cei care deţin depozite mari. Spre deosebire de bailouturile anterioare, banii publici vor fi folosiţi ca soluţie extremă. În cazul Ciprului, pentru a se evita colapsul total al sistemului bancar, au fost introduse pentru prima dată în istoria zonei euro restricţii ale retragerilor de capital.
Pentru Germania, cea mai mare economie europeană, 2013 a adus un nou guvern, sub conducerea cancelarului Angela Merkel, aflată acum la al treilea mandat. Planul noului executiv, o „mare coaliţie“ formată din creştin-democraţii lui Merkel şi cel mai puternic partid din opoziţie, Partidul Social Democrat, va aduce în premieră pentru Germania un salariu minim pe economie, de 8,5 euro pe oră, o veste bună pentru economiile europene mai slabe. Salariul va duce la creşterea semnificativă a costurilor cu forţa de muncă, dar şi la creşterea puterii de cumpărare şi implicit a importurilor şi investiţiilor care să susţină producţia locală. Pe de altă parte, creşterea costurilor de muncă ar putea scumpi produsele germane exportate, iar în consecinţă partenerii comerciali ai Germaniei s-ar putea îndrepta către alţi producători europeni, mai ieftini.
Germania se vrea exemplu de disciplină fiscală, Irlanda a fost un elev studios
De asemenea, conservatorii lui Merkel vor reducerea datoriei ţării sub 60% din PIB în decurs de zece ani, de la 81% în prezent. Mesajul lui Merkel este că Germania trebuie să îşi plătească datoriile şi să nu acumuleze altele noi pentru a nu împovăra tînăra generaţie. Aceasta este o susţinătoare a investiţiilor în educaţie şi inovare, precum şi a creşterii numărului locurilor de muncă. În schimb, social democraţii vor insista pe creşterea pensiilor pentru mamele care nu muncesc şi pe reducerea varstei de pensionare la 63 de ani în unele cazuri, ceea ce va contribui la creşterea cheltuielilor. Unii analişti consideră că efectele acestor măsuri nu vor putea fi contrabalansate decât prin creşterea taxelor, ceea ce Merkel a promis să evite.
Anul acesta Irlanda a devenit primul stat din zona euro care a ieşit din programul de asistenţă financiară internaţională, în cazul ei în valoare de 85 miliarde euro şi acordat de FMI şi UE în 2010. Ieşirea din programul de asistenţă internaţională nu este numai un moment crucial pentru Irlanda, ci şi pentru întreaga Europă, scrie publicaţia irlandeză The Irish Times. Reuşita Irlandei în a implemnta şi rezista măsurilor din programul de bailout este o dovadă că planurile de salvare a statelor din zona euro funcţionează.
Spre deosebire de Irlanda, care va ieşi curând pe propriile picioare pentru a se finanţa pe pieţele internaţionale, pentru Grecia se întrevede un nou program de bailout. Grecia a fost retrogradată anul acesta de la statutul de economie dezvoltată la cea de economie emergentă.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 17.12.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
