Ministerul român de finanţe are în buzunar 5 miliarde de lei cu care nu ştie ce să facă. La 11 luni bugetul general consolidat este pe excedent cu aproape 1% din PIB.
Excedentele bugetare sunt nemaipomenit de bune. Reduc datoria publică, oferă spaţiu pentru cheltuieli neprevăzute. În teorie.
Într-un sfârşit de decembrie, în urmă cu mulţi ani, un serviciu oarecare al Camerei Deputaţilor rămăsese cu un plus de bani de vreo 100.000 de lei. Angajaţii au fost trimişi prin librării să cumpere pixuri, creioane, agende, topuri de hârtie, lucruri inutile. Numai şi numai ca bani să nu rămână necheltuiţi. Necheltuirea lor ar fi putut însemna ca în anul ce vine sumele alocate pentru “x”, “y” lucruri să fie retrase – de ce să ceri bani dacă nu-i cheltuieşti, nu?
La 11 luni din an bugetul este pe excedent şi nimeni din administraţie nu observă că avem de-a face cu o anomalie gravă. Cum să ai excedent bugetar de 5,3 miliarde de lei la 11 luni, când ai plănuit un deficit bugetar la 12 luni de 13 miliarde de lei? Ai descoperit minele de aur ale lui Solomon?
Bugetul va intra pe deficit la final de an, fără discuţie. Sunt multe lucruri cumpărate de-a lungul anului şi neplătite ce vor fi achitate în decembrie. Vor fi multe lucruri inutile ce vor fi cumpărate (au fost deja pentru că decembrie e la sfârşit) doar pentru a păstra aparenţa că există viaţă în aparatul de stat. Dar acesta este scopul – să cheltuieşti banii că aşa ai programat tu la început? Şi dacă îi cheltuieşti de ce nu îi cheltuieşti cum ai programat?
O ţară - România - cu o datorie de sub 40% din PIB a cheltuit la 11 luni, din bugetul consolidat, 9 miliarde de lei pe dobânzi la credite şi doar 10 miliarde de lei pentru investiţii. La acest raport ar trebui să avem de-a face cu o ţară în prag de faliment. Este România în această situaţie? Atunci?
Finanţele şi Fiscul se laudă cu poziţia contabilă nemaipomenită a visteriei statului.
Dar Finanţele nu explică de unde este excedentul – şi, clar, nu este dintr-o mai bună colectare a Fiscului pentru că o mai bună colectare, reală de altfel, a fost deja inclusă în estimarea de venituri care trebuia să ducă bugetul pe deficit, nu pe excedent.
Excedentul vine dintr-o nemaipomenit de proastă execuţie a bugetului.
Bugetul este pe excedent – un plus de 5,3 mld. lei - în vreme ce deficitul prevăzut în legea bugetului pe 2015 este de 13 mld. lei. Dar cheltuielile de capital (investiţile din buget) sunt la 11 luni cu 40% mai mici decât cele programate.
Proiectul legii bugetului pe 2015 prevedea cheltuieli de capital de 19 mld. lei, dar la 11 luni ele sunt de 10,5 miliarde de lei (vor mai creşte probabil cu plăţile din decembrie). Cheltuielile pentru investiţii (cheltuieli de capital şi din surse interne şi externe) au fost la 11 luni de 26,2 miliarde de lei, mai mari cu 8,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, dar cu 42% mai mici faţă de program. Programul de investiţii pe tot anul a fost de 44,8 mld. lei, Dacă bugetul ar fi cheltuit sume egale lunar, la 11 luni ar fi trebuit să cheltuiască pe investiţii 41 de miliarde de lei. A cheltuit doar 26.
Nu a fost să fie nici anul ăsta, cum nu a fost să fie nici anul trecut şi nici în toţi anii din urmă. Într-o ţară în care trenul face 12 ore pe o distanţă de 500 de kilometri între principalele ei două oraşe, Ministerul Finanţelor raportează excedent bugetar bazat pe gâtuirea lucrărilor publice de infrastructură şi se mai şi laudă: “în paralel, se remarcă o creştere semnificativă, cu 27,8% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, a cheltuielilor efectuate pentru proiecte cu finanţare din fonduri externe nerambursabile”. Dar nu spune nimic de faptul că România a pierdut 7 miliarde de euro din banii din “fonduri externe nerambursabile” şi că, de fapt, execuţia pe “fonduri externe nerambursabile” este o catastrofă - minus 15 miliarde de lei cheltuieli totale de investiţii în acest an, faţă de program.
În România s-au deschis în acest an vreo 45 de km de autostradă şi s-au închis 22. Dar bugetul este pe excedent la 11 luni. Şi vom cumpăra în decembrie pixuri şi carneţele ca să ne încadrăm în programul de cheltuieli.
