Un an bun, dar numai pe hârtie. Păcat ca nu s-a văzut şi în realitate

Dacă privim datele macroeconomice pe 2013 de care dispunem până acum - şi anume realizările pe primele nouă luni - în comparaţie cu ceea ce estima Comisia Naţională de Prognoză în februarie 2013 începe să fie mai clar de ce această creştere economică de 2,7% nu a fost destul de bine administrată pentru a aduce venituri la buget.

Pentru că pe baza estimărilor Comisiei de Prognoză se face bugetul în fiecare an, iar orice evoluţie a unui indicator cu alt ritm sau chiar în alt sens decât cel estimat are efecte adverse asupra încasărilor bugetare.

Cea mai mare discrepanţă este, aşa cum se poate vedea din tabelul alăturat, diferenţa între ceea ce a estimat Prognoza ca surse pentru creşterea economică şi realitate. Astfel, era prevăzut că vom avea o creştere economică de 1,6% pe 2013 bazată pe consum şi pe investiţii.

Consumul, care are cea mai mare greutate în PIB, cu o pondere de peste 70%, era prevăzut să crească cu 2,2%, după stagnarea din 2012 (plus 0,1%) şi 2011 (plus 0,9%). Ce s-or fi gândit şefii de la Prognoză după atâţia ani de scădere a consumului (minus 7,4% în 2009, minus 1,3% în 2010) şi apoi de stagnare? Ar fi cazul să avem în sfârşit o revenire substanţială a consumului. Dar nu a fost

Acest plus 2,2% pe care miza Prognoza este o creştere substanţială pentru un indicator cu aşa de mare greutate în economie, pentru care şi o mişcare miliprocentuală înseamnă zeci de milioane de euro scăderi sau creşteri în vânzările companiilor.

Aşa încât, ei s-au gândit, iar Guvernul le-a preluat această ipoteză prin proiectul de buget pe care l-a făcut, că îşi va reveni consumul în România şi acesta va trage PIB-ul în sus. Mai mult, luând în calcul şi o creştere a investiţiilor (adică a formării brute de capital) de 3,5% faţă de 2012, era prevăzut că indicatorul care ar fi urmat să frâneze impactul revenirii consumului în PIB să fie exporturile nete.

Astfel, exporturile erau prevăzute să crească în 2013 doar cu 1%, în timp ce importurile erau văzute cu un plus de 2,8%, ceea ce însemna că influenţa comerţului exterior în ecuaţia PIB-ului urma să fie negativă în 2013.

Dar socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, iar Prognoza nu a reuşit să nimerească nici când a fost bine, adică atunci când am avut creştere economică, aşa cum în 2008 şi 2009 nu a văzut deloc taifunul crizei care urma să măture 20% din PIB.

În loc să fie o creştere economică de 1,6% aşa cum evaluase Prognoza, avem pe primele nouă luni din 2013 o creştere de 2,7% şi este foarte probabil ca pe tot anul 2013 acest indicator să fie undeva la 3%. Deci o creştere economică dublă faţă de cea prognozată. Şi atunci, unde e baiul?

Simplu: când faci erori de prognoză nu numai de amplitudine a indicatorilor ci şi de evoluţie a structurii creşterii, acestea se repercutează în decizii guvernamentale şi în rezultate sub aşteptări pentru cel mai important indicator în ceea ce priveşte relaţia economiei cu statul, şi anume încasările la buget.

Realitatea arată că în 2013 tocmai exporturile au fost singura sursă de creştere economică, care au compensat stagnarea la 0,0% a consumului final (după cum se vede în tabelul alăturat) şi chiar scăderea formării brute de capital, adică a investiţiilor, cu 3,9%.

De ce au scăzut investiţiile? Pentru că statul nu a avut bani destui şi a tăiat de unde a putut. Consumul fiind în stagnare, TVA-ul şi accizele nu au adus la buget banii pe care miza Guvernul, aşa că încă de la începutul anului cheltuielile de capital au fost tăiate cu peste 10% faţă de anul anterior.

Iar exporturile, cu plus 14% pe primele nouă luni faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut,  în condiţiile în care importurile nu au crescut decât cu 1,9%, au fost atât de tari încât au determinat o creştere economică de două ori mai rapidă decât cea prognozată, în pofida scăderii menţionate a investiţiilor şi în pofida stagnării consumului.

Numai că exporturile nu aduc venituri la buget în aceeaşi proporţie cu vânzările pe piaţa internă, pentru că nu sunt purtătoare de TVA. Bineînţeles, salariile plătite angajaţilor din companiile care exportă şi toate cheltuielile realizate intern ale acestor companii determină venituri la buget, dar ponderea exporturilor în România este încă redusă (35% din PIB, faţă de 60-80% în Ungaria, Cehia sau Polonia) pentru ca impactul să fie destul de mare asupra veniturilor bugetare.

Şi totuşi, cu doar 35% pondere în PIB, iată că exporturile (de fapt exporturile nete, adică cele din care se scad importurile) au reuşit să fie determinante pentru a atinge cel mai înalt nivel al creşterii economice din 2008 încoace, de 2,7% pe primele nouă luni din 2013.

De unde se vede ce semnificaţie are exerciţiul unei prognoze corecte asupra administrării bugetului. Poţi avea creştere economică peste aşteptări şi să faci rectificare negativă de buget -  cea mai dramatică situaţie pentru o economie în creştere - cazul României în 2013.

Bineînţeles, aceeaşi diferenţă între realitate şi estimări există şi în ceea ce priveşte formarea PIB. Astfel, Prognoza estima că industria va creşte doar cu 0,8%, însă în realitate evoluţia a fost de plus 5,1%. În oglindă, aceasta este de fapt absorbţia pieţelor externe, adică exporturile.

La agricultură, Prognoza a văzut că va veni o creştere pe care a estimat-o la 8,4% pentru 2013, dar realitatea a arătat că a fost dublă, şi anume de 17,9%  pe primele nouă luni şi probabil că această evoluţie se va păstra pentru tot anul.

Iar această evoluţie mult peste aşteptări iarăşi a fost de rău augur pentru veniturile statului, având în vedere gradul redus de impozitare din acest sector, dar şi gradul redus de prelucrare. Pe de altă parte, a contribuit la evoluţia peste aşteptări a exporturilor.

Construcţiile au stagnat la 0,3% faţă de o estimare a Prognozei de 3,1% - rupând astfel o tendinţă de revenire (plus 2% în 2012 faţă de minusuri între 5 şi 10% în fiecare dintre anii 2009- 2011). Aici se vede în oglindă tăierea investiţiilor statului.

În sfârşit, serviciile (din care comerţul, deci consumul reprezintă cea mai mare parte) erau estimate să crească cu 1,1% după plus 1,9% în 2012, dar iată că în realitate evoluţia a fost 0,0% faţă de anul trecut. Cu acest 0,0% rămâne anul 2013 ca şi amintire din punct de vedere macroeconomic. Un an bun pe hârtie, păcat ca nu s-a văzut şi ân realitate.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels