ZF Agropower. Cosmin Iancu, Ferma Picmar: În 2023 apa, factorul limitativ, rămâne o variabilă. Spania, o ţară unde toată cultura de porumb e irigată, are în medie o producţie de 10-11 t/ha, iar noi avem la 4 t/ha

♦ În prezent, Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF) a pregătit o suprafaţă de 1,4 milioane de hectare pentru irigat, iar suprafaţa contractată de fermieri este de aproape 900.000 de hecatre, din care până acum s-au irigat circa 360.000 de hectare din cele 8,6 milioane de hectare de teren arabil, adică circa 4%.

Investiţiile în irigaţii sunt esenţiale pentru dezvoltarea sectorului agricol în România, mai ales că fermieri din ţări dezvoltate, precum Spania, care au demonstrat că irigarea poate aduce o producţie dublă la porumb faţă de cea a fermierilor autohtoni, consideră Cosmin Iancu, administrator al fermei Picmar din Grădiştea (judeţul Ilfov), care cultivă 1.100 de hectare cu cereale şi oleaginoase.

„Anul trecut am înregistrat cea mai mică producţie de porumb din ultimii 20 de ani (8 mil. tone - n. red.) şi anul acesta este posibil să batem acest record negativ. Este jenant ca în 2023 apa, factorul limi­ta­tiv, să rămână o variabilă la mila Domnului. În Spania, unde toată cultura de porumb este iri­gată, are în medie o producţie de 10-11 tone/hectar, iar noi avem undeva la 4 tone/hectar. Nu ştiu de ce noi încă facem rugăciuni în loc să irigăm“, a afirmat Cosmin Iancu. El adaugă că deşi în ferma sa a avut norocul să primească ploi în unele pe­rioade, seceta rămâne o problemă majoră pentru agricultori.

„Pe noi ne-a iubit Dumnezeu şi ne-a mai binecuvântat cu câte o ploaie care ne-a permis să efectuăm tot programul fito­tehnic pe care ni l-am propus, astfel încât producţiile să arate destul de bine. Sigur, acest lucru a venit la pachet cu nişte cheltuieli pe măsură“, a subliniat el.

În 2022, Spania a avut o producţie totală de 3,67 milioane de tone de porumb, cultivată pe 315.000 de hectare, ceea ce a dus la o producţie medie de 11,6 tone/ hectar, conform datelor de la Eurostat. Comparativ, România a obţinut o pro­ducţie totală de aproximativ 8 milioane de tone, în principal din cauza secetei, de pe o suprafaţă de 2,5 milioane de hectare, ceea ce reprezintă o medie de uşor peste 3 tone/ hectar. Pracitc, media la hectar din România a fost de aproape patru ori mai mică decât cea din Spania.

În ani normali, România are o producţie medie de 4-5 tone/ hectar, iar în anii excepţionali, cum a fost 2021, se poate apropia de 6 tone/hectar. Însă, chiar şi aşa producţia de porumb rămâne la jumătate faţă de cea a Spaniei. Acest contrast arată că investiţiile în irigaţii în Spania au contribuit semnificativ la creşterea pro­ducţiei agricole, în timp ce România se confruntă cu o pro­ducţie instabilă din cauza lipsei de apă.

„Ne-am dorit să investim în irigaţii însă, din păcate, în zona noastră este imposibil. Noi nu putem să facem asta spre deose­bire de alţi colegi care sunt mai norocoşi şi au apă la dispoziţie. În zona aceasta a Ilfovului nu există sursă de apă, nu există nici un cadrul legislativ care să permită investiţiile“, susţine Cosmin Iancu. El a menţionat că are colegi care au încercat să facă foraje să scoată apa din subteran şi cu această apă să încerce să irige, însă este foarte greu şi foarte riscant, iar acreditarea pentru realizarea acestor furaje este o procedură aşa de anevoioasă şi de greoaie că îţi ia chiar şi ani de zile şi nu ai garanţia că lucrurile vor funcţiona.

„La noi în ţară, irigatul funcţionează pe o suprafaţă foarte mică, deşi irigaţiile joacă un rol foarte important în acest context al schimbărilor climatice, mai ales că 2020 şi 2022 au fost ani secetoşi“, a completat tânărul fermier. Astfel, una dintre cauzele majore pentru aceste discrepan­ţe de producţie dintre România şi Spania constă în practica irigaţiei.

În Spania, aproximativ 23% din supra­faţa cultivată este irigată, iar aceasta contribuie semnificativ la sporirea pro­duc­ţiei, în timp ce în România, rata mică de suprafaţă irigată conduce la o dependenţă mai mare de precipitaţii naturale şi la riscul de secetă.

În Spania, în 2021 sectorul agricol a reprezentat 82,1% din consumul de apă, iar irigarea este o parte fundamentală a sistemului lor agroalimentar: suprafaţa irigată din Spania a reprezentat 22,9% din suprafaţa cultivată, potrivit presei spaniole. Spre comparaţie, în România o treime din apa consumată îi revine agriculturii.

Societatea de Stat pentru Infrastructura Agricolă (Sociedad Estatal de Infraestructuras Agrarias, SEIASA), agen­ţia care finanţează proiecte de moderni­zarea irigaţiilor în Spania, în cei 20 de ani de existenţă a facilitat in­vestiţia de peste 2 mi­liarde de euro (2,37 miliarde de dolari) în modernizarea irigaţiilor, scrie publicaţia Irigation Leader.

Astfel, în 2016, ultimul an pentru care există date disponibile, Spania (15,7 %) şi Italia (32,6 %) au avut cele mai mari ponderi de suprafeţe irigabile în zonele agricole ale UE, potrivit biroului european de statistică.

Investiţiile în irigaţii au devenit o prioritate şi pentru România, autorităţile locale anunţând că sistemul naţional de irigaţii primeşte 1,5 miliarde de euro de la buget pentru reabilitare în perioada 2023-2027.

Însă, comparând costurile de producţie dintre cele două ţări, se observă diferenţe semnificative. În Spania, fermierii trebuie să suporte costuri cuprinse între 700 şi 800 de euro per hectar pentru apa pe care o folosesc pentru a iriga, conform presei spaniole. În acelaşi timp, fermierii români beneficiază de acces gratuit la apa de pe canalele de irigaţii ale infrastructurii naţionale, dar în continuare, irigarea unui hectar presupune cheltuieli între 700 şi 750 de euro, costurile cu energia electrică fiind mari, spun fermierii locali. Dar prin Hotărâre de Guvern, s-a stabilit decontarea unei cotei de până la 50% a cheltuielilor fermierilor aferente consumului de energie electrică necesar funcţionării agregatelor sau a echipamentelor pentru irigaţii.

Apoi, pentru a cultiva porumb în Spania costurile se ridică, în medie, la 2.500-3.000 de euro/hectar, dar această sumă poate fi depăşită în funcţie de soi, zonă ori tipul de cultură (intensivă, ecologică, cu lucrări minime efectuate asupra solului, de sămânţă etc). Costurile de înfiinţare a unei culturi sunt foarte ridicate şi în România, spune Cosmin Iancu, şi discutăm de 6.000-6.500 lei la hectar (1.200-1.300 euro/hectar). Cu tot cu irigaţii, se apropie de 2.000 euro/hectar, dar nu le ajung pe cele din Spania.

Totodată, comparând situaţia Spaniei cu cea a României în ceea ce priveşte preţul terenului şi al arendei se observă o discrepanţă uriaşă între cele două ţări. Spania are 24,4 milioane de hectare de teren agricol, în timp ce România are 13 milioane de hectare, însă Spania are 11,7 milioane de hectare de teren arabil şi România are 8,6 milioane de hectare de teren arabil, conform Eurostat.

Preţul terenului agricol în Spania este semnificativ mai mare decât în România. Un hectar de teren agricol în Spania costă în jur de 13.000 de euro, în timp ce în România costul este de aproximativ 7.600 de euro, arată datele Eurostat, raportate la anul 2021.  În România, cel mai scump teren agricol e în zona Bucureşti - Ilfov, 10.700 euro/hectar, conform datelor Eurostat. În schimb, în Spania, în Insulele Canare un teren agricol ajunge la 120.500 de euro, conform aceleaşi surse.

În ceea ce priveşte arenda, Spania are un cost mediu de aproximativ 159 de euro pe hectar, în timp ce în România acest cost este de aproximativ 100 de euro pe hectar. Însă, în Insulele Canare din Spania, arenda ajunge la 1.119 euro pentru un hectar. Chiria mai scumpă în această zona poate fi explicată, cel puţin în parte, prin faptul că terenurile irigate aduc venituri mai mari pentru fermieri, ceea ce le permite să ofere preţuri mai mari pentru arendă. Însă, la finalul zilei, rentabilitatea dintre agricultura românească şi cea spaniolă este discutabilă.

Fermierii din România se plâng că preţurile de vânzare ale produselor agricole nu acoperă nici măcar cheltuielile de producţie, iar asta poate duce la o rentabilitate scăzută sau chiar la pierderi financiare. Comparativ, fermierii din Spania, cu producţii mai mari şi costuri mai ridicate în irigaţii, vânzând la aceleaşi preţuri de pe bursă, se pot afla în aceeaşi situaţie.

„Producţia în ferma noastră a fost de 7,5 tone/hectar şi ne-am apropiat de 8 tone/hectar în unele parcele, dar e frustrant, în istoria noastră, să discutăm despre o astfel de producţie pe care să o vindem la preţurile de acum, care nu ne acoperă nici măcar cheltuielile, darămite să facem profit. Aceste producţii sunt izolate, pentru că noi avem un microclimat favorabil, însă avem colegi care au făcut 5 t/ha la grâu şi preţul de vânzare acum este 0,8 lei/kg, la cel de panificaţie“, a spus Cosmin Iancu. Din vânzarea unei producţii medii de 7,5 tone/hectar sau a 8 tone/hectar el ar obţine 6.000-6.400 de lei, sumă egală cu costurile de producţie.

El crede că anul acesta va fi un an de selecţie, un an de cernere, pentru fermieri. „Sunt foarte rari, sau cel puţin eu nu-mi aduc aminte, anii în care să faci şi producţie mică, să vinzi şi foarte ieftin şi să produci şi foarte scump. Astrele s-au aliniat în aşa fel încât ai toate premisele să dai chix anul acesta.„

Cosmin Iancu, administrator al fermei Picmar, afirmă că sunt multe zone unde producţia de grâu nu a depăşit 5 t/ha, iar la rapiţă a fost între 2-2,5 t/ha şi coroborat cu costurile de înfiinţare foarte ridicate, pentru mulţi fermieri se află în situaţii critice. Astfel, pe lângă producţia de porumb, irigaţiile sunt benefice şi pentru alte tipuri de culturi în România.

„Lipsa acută a precipitaţiilor din luna mai a condus ca masa hectolitrică de bază pentru grâul destinat panificaţiei, să fie sub de 78 kg/hl, ceea ce înseamnă că-l declanşează de la categoria de panificaţie la categoria de furaj, adică are încă un minus de 60 lei/tonă. Un coleg de lângă noi a obţinut la grâu 3,5 tone/hectar, cu o masă hectolitrică de 62-63 kg/hl, iar el a cumpărat îngrăşămintele cu 5.000-6.000 de lei, care reprezintă 30-35% din costul de producţie. Abia discutăm despre recuperarea investiţei“, a spus Cosmin Iancu.

Lucrurile sunt dramatice acolo unde nu se fac producţii, adică la culturile de primăvară, susţine Iancu. „Culturile de primăvară, în cea mai mare parte a ţării arată execrabil. Sunt lanuri întregi de porumb pârjolite.„

„Schimbările climatice nu există de ieri sau de anul trecut. Clima mondială a cunoscut o continuă schimbare. Într-adevăr, poate în momentele acestea, schimbările climatice au ajuns la un nivel care să ne impacteze foarte mult. Acum ceva vreme ştiam cu toţii că un an dificil în agricultură venea cam la 6-7 ani de zile, adică frecvenţa acestor ani atipici era rară. Acum iată anii agricoli se caracterizează prin aceste perioade foarte mari de secetă pedologică şi atmosferică. 2020 un an dezastros pentru agricultura românească. Apoi a venit 2021, care un an bun, iar 2022 ne-a dat cea mai proastă producţie de porumb din ultimii 20 de ani. Acum, iarăşi este un an care pentru foarte mulţi fermieri va fi de cumpănă. Ca fermieri, trebuie să ne adaptăm“, a precizat Cosmin Iancu.