Viorel Cosor strange, chiar in aceste zile, in rabojul vietii 57 de toamne. Unele aurii si senine, altele cenusii si innegurate, precum meandrele carierei sale artistice si ale unei opere de peste 35 de ani! Este unul dintre asii pedagogiei artistice ai Universitatii de Vest din Timisoara, al carui distins absolvent a fost. Intre timp, cel ce promitea candva o stralucita cariera de gravor, domeniu in care s-a si exersat cu pasiune multa vreme, si-a luat un doctorat in pictura cu o solida contributie teoretica asupra artei abstracte. Galeria timisoreana "Helios" ii gazduieste in aceste zile o semnificativa si echilibrat structurata expozitie personala, care rezuma practic, in putine argumente picturale expuse, filozofia plastica a artistului.
In fond, o admirabila demonstratie, prin concentrarea extrema a viziunii si expresiei pictografice, de rationalism si luciditate analitica in structurarea compozitionala a tabloului (in fapt, mari desfasurari parietale evocand suflul si monumentalismul picturii ad fresco) si, totodata, de pasionale impulsuri poetice gestuale. Totul, intr-o rafinata armonizare de tensiuni si reflexivitati cromatic, intr-un ofertant dialog vizual, in care ecourile si timbratia elevata ale marii picturi - de la modelele renascentiste la cele mai recente de tip chagallian sau baconian - sunt recognoscibile printr-o deopotriva pedanta si polemica asumare stilistica. In acest mod deslusind ?codurile? plastice, pe care ni le incifreaza artistul in oferta lui picturala si grafica, putem caracteriza miza estetica sub care evolueaza creatia recenta a lui Viorel Cosor ca fiind una de extractie postmoderna. Abordarile lui de acest gen nu au vehementa frondeura a ignarilor, ci temperanta si cumpanirea inteligenta a degustatorului de savori culturale.
Aceasta este, de altfel, una dintre dominantele statornice ale cercetarii creative a lui Cosor. Nimic nu pare la intamplare in elaboratia lui plastica, nici macar imboldul lui gestual din unele panze. Rationalismul sau struneste vitalitatea dinamicii improvizatorice, ca si exultanta coloristica. Cred ca genul proxim si cel mai pe potriva firii sale dinamice si reflexive este ?studiul infinit?! Cosor se simte mult mai bine in atelier decat in sala de expozitie. De aici, clamoroasa lui nevoie de ?anonimat?. Ultima lui personala si-a intitulat-o obstinat: Echilibru in anonimat. Pasiunea lui cercetatoare reclama, ce-i drept, mai mult involburarea solitara a gandului si tensiunilor interogative, nicidecum anonimatul!
Expozitia din aceasta toamna de la ?Helios? o consider cea mai coerenta si mai concentrata in argumentele ei plastice si estetice din ultimii ani. Cosor ni se releva in acest eveniment in toata splendid constituita sa personalitate artistica. Ea poate fi socotita si proba cea mai ilustrativa, dar si mai concludenta a esafodajului teoretic si analitic pe care si l-a construit cu migaloasa si pasionata stradanie carturareasca in anii din urma. Abstractionismul discursului pictural al lui Cosor nu mai este, din acest moment, un spectacol mirabil sau doar un delir misogin pentru initiati. In expozitia sa recenta se deslusesc liniile stilistice esentiale care nutresc constructia si viziunea picturala ale lui Viorel Cosor cel de azi! De la gestualismul pur, tradus ca notatie frusta a unei stari launtrice intens traite (?...daca ai stii ce e in inima mea...?), la impresiunea pollokiana a atmosferei peisagistice dominata de griuri si de la acestea la juxtapunerile, de expresie rafinat postmoderna, de pictura flamanda (reprodusa si prelucrata digital) cu supraimpresiunea cromatica ? la Bacon din admirabil compusa Natura statica. Dupa cum neaparat memorabile sunt si monumentala compozitie de factura chagalliana (prin acordurile si transparentele coloristice, indeosebi) amalgamata cu un desen davincian, intitulata Plutire, ori frisonantele mari compozitii, gratie eruptivei senzualitati din paleta si erotismului difuz insinuat in desen: Nocturna si Remember, culminand cu rafaelit-boticellianul Vis al Mayei. Lucrarea care incununeaza o suita de creatii, in care pretinsul sau discurs abstract isi deconspira cu rafinament si eleganta stilistica sursele de puritate si distinctie culturala. O cultura vizuala, inainte de toate, pe care artistul insusi si-a definit-o, poetizand, cel mai subtil si mai adevarat: ?Suprafata devine o dorinta, ce contureaza abia distinct improvizatia... O geografie de inchipuiri in care suprafata devine peisaj mental... Totul devine o mutatie a lumii, o plutire intre real si ireal, o permanenta alunecare spre o confuzie de raporturi; infinitul si imensul inmanunchiate intre ele?.
Intr-o asemenea lume traind si patimind, anonimatul la care aspira artistul nu ne apare decat ca o ipocrita figura de stil!
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
