Va plac antologiile? Stiti care este diferenta dintre antologie si crestomatie? Cat de cunoscut va suna cuvantul "analecte"? Vi s-a intamplat sa va enervati din cauza ca o antologie nu continea textele preferate de dumneavoastra?
Daca as incerca sa inteleg de ce iubesc atat de mult antologiile indiferent de tema lor - de la poezia clasica la SF -, as lua in considerare in primul rand factorul surpriza. Nu se stie niciodata din ce mica nebunie a inclus autorul in cartea cu pricina un text care sa-ti indulceasca singuratatea lecturii. Un singur exemplu: acum multi, foarte multi ani, am gasit intr-o admirabila antologie de science-fiction nemuritoarea povestire a lui Borges "Biblioteca din Babilon". Poate ca nu avea ce cauta acolo, dar eu m-am bucurat nespus de aceasta prima intalnire cu eruditul argentinian. Poate ca tocmai caracterul strict personal si implicit arbitrar al alegerii da macar o parte din placerea de a citi o antologie.
Crestomatiile, acele culegeri de texte riguros selectate pentru valoarea lor stiintifica sau artistica, au si ele farmecul lor misterios. Ani si ani de zile am citit si recitit monumentala "Crestomatie a limbilor romanice" elaborata de Iorgu Iordan. Asa am aflat cum il chema pe ultimul vorbitor al limbii dalmate sau ce poezie geniala scriau italienii inainte de Dante Alighieri, fara a mai pomeni de intalnirile cu cronicarii nostri si de muzica tulburatoare a poeziei medievale spaniole.
Au fost si antologii care m-au enervat, unele chiar m-au facut sa-mi ies din sarite si sa folosesc la adresa editorului expresii ce nu pot fi tiparite. Primul exemplu - o antologie masiva a umorului negru, limitata in cea mai mare parte a ei la autori de limba engleza. Lipseau, spre disperarea si indignarea mea, scena in care un psihiatru devine total paranoic dar se lasa dezarmat de o pacienta, din "Strigarea lotului 49" de Thomas Pynchon, episodul unde viitorul senator Iselin incearca o relatie amoroasa intr-un iglu din nordul Groenlandei si declanseaza un scandal teribil in care este implicat un ofiter german (actiunea se petrece in anul 1943), dar reuseste sa fuga, desi presupusa partenera il musca de picior - fragment din "Candidatul manciurian", romanul lui Richard Condon -, descrierea balului mascat din "Cvartetul Alexandria", monumentalul ciclu de romane semnat de Lawrence Durrell, si cate si mai cate alte texte, mult mai importante (dupa gustul meu) decat cele alese de editor.
Se poate si mai rau. Exista antologii pur si simplu deprimante. Una dintre ele contine texte SF care au devenit scenarii de film. Spre marele nostru noroc (ma refer la cinefili si telespectatori), cele mai multe filme citate sunt fie complet necunoscute, fie intrate foarte repede in obscuritate. Cititi povestirea lui Philip K. Dick care a stat la baza filmului "Total Recall" cu Arnold Schwarzenegger si Sharon Stone - exemplu ideal de transformare a unei adevarate bijuterii a genului intr-o pelicula de actiune plina cu efecte speciale de un gust indoielnic.
Nu e singurul exemplu de ecranizare foarte indepartata, in sensul rau al cuvantului, de un text admirabil. Dar sa continuam sa citim antologii, vom gasi aproape intotdeauna ceva bun!
Sa nu uitam apoi de analecte, ele sunt selectiuni din una sau mai multe opere ale unui singur autor (Confucius e un exemplu mai cunoscut), alese cu respect si pretuire. Cuvantul insa face parte dintre cele - precum <<paradigma>> sau <<subsumat>> - pe care evitam sa le folosim in viata de toate zilele.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
