Proaspatul absolvent al departamentului UNAB Foto-Video si Prelucrarea Imaginii Computerizate, Cristi Coclitu, prezinta la sediul HVB Bank din Piata Revolutiei personala de fotografie Orizonturi, o reluare a temei din Simetric, proiectul sau de diploma.
Tanarul artist nu se afla la prima incercare. Cochetand cu designul grafic si de obiect, cu lumea brand-urilor, a logo-urilor, a sloganelor, interesat atat de fotografie, cat si de domeniul multimedia, de prelucrarea imaginilor digitale, de grafica 3D si colaje, de tot ceea ce tine de spatiul virtual, el isi verniseaza prima expozitie personala, Aburi, pe net (www.alcor.arts.ro) in anul 2005.
Noul artist, produs al erei informationale, introduce un nou sistem de referinta, propriu acelei lumi trendy a clubberi-lor, a brandurilor, a coolness-ului si a organismelor cibernetice, o lume ai carei actanti se afla in continua miscare asemeni unor biti de informatie baleind universul retelei. Este discutabil in ce grad apropierea artei de concept si introducerea noilor tehnologii determina o scadere a ponderii manualitatii, dar este de necontestat stringenta nevoie de stapanire a gandirii critice. Artistul mileniului trei renunta la lupta impotriva materiei, pentru a-si trasa un spatiu al libertatii intr-o lume guvernata de aparate si robotizare.
Proiectul Orizonturi, proiect de arhitectura ambigua ce aduce aminte deconstructiile lui Georges Rousse, consta intr-o serie de fotografii ale unor constructii inalte, in care verticalul se interschimba cu orizontalul, inaltimea devenind adancime. Aceasta colectie de imagini, din care oamenii, carnea, sangele, semnele vietii lipsesc cu desavarsire, iti taie respiratia ca un pumn in stomac sau ca o plimbare intr-un lift de sticla exterior la etajul 20. Spectatorul este prizonierul unui spatiu incert, suspendat la granita dintre memorie si imaginatie, dintre real si artificial, dintre banal si fantastic.
Atmosfera rarefiata, aerul pur, sticlos, felul in care artistul se joaca cu punctele de fuga transformandu-le in posibile puncte de evadare sugereaza o posibila lume de maine, un spatiu in care poti respira, visa ori te poti regasi. Sa fie vorba despre o evadare din ghearele civilizatiei consumiste, din aglomeratia urbana sufocata de betoane? Sa fie vorba de o alternativa pentru flaneur-ul recent, asfixiat de trafic, de noxe? La urma urmei, ce evadare poate fi mai potrivita (pentru flaneur-ul de tip nou, pomenit de Groys), decat imersia in spatiul virtual, in spatiu ideal al imaginatiei, singurul spatiu in care copia se relocalizeaza si reproducerea revine original.
Investigatia lui Cristi Coclitu asupra felului in care trebuie privita lumea, aparent bazata pe un simplu proces de rasturnare a planurilor vertical/orizontal, detine si o componenta ludica, de un ludic rece, cerebral. Acest joc din care omul lipseste, alaturi de relatia simetrie-oglinda si de arhitecturile perfecte de otel si sticla, evoca imaginea castelului din cristale de gheata din povestea lui Andersen si intrebarea pusa acolo asupra relatiei sensibilitate-inteligenta. Si ce altceva intentioneaza Cristi Coclitu, cu meditatia sa asupra manipularii si a spatiului virtual ca replica a realului, decat sa identifice punctul in care se poate plasa Arta pe harta inteligentei artificiale si un mod de coabitare a realului cu virtualul.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
